Inflaţia şi politica fiscală

Sovietul Suprem al RMN a înaintat propuneri pentru dezvoltarea socială şi economică, ce vor fi reflectate în proiectul Concepţiei privind politica fiscală pentru anul 2010, transmite agenţia Novîi Reghion.
Parlamentul nistrean a luat act de necesitatea găsirii de soluţii pentru diminuarea inflaţiei în 2010, la maxim 10%. Vor fi, de asemenea, indexate pensiile, beneficiile de bunăstare, salariile publice pentru ocuparea forţei de muncă pînă la nivelul real al inflaţiei în urmatorii trei ani. La elaborarea proiectului de politici fiscale pentru 2010, s-a planificat să se ţină seama de dorinţele agenţilor economici care doresc să aibă acces egal la alocarea de resurse din credite.
Oamenii de afaceri nistreni acuză birocraţia excesivă în procedurile de acordare a creditelor, iar scopul noilor măsuri este tocmai încurajarea executivului de a dezvolta programe care au ca scop reducerea barierelor administrative şi de atragere de resurse de revitalizare a agenţilor economici.
Conceptia fiscală şi politica fiscală - una dintre cele mai importante piese ale legislaţiei actuale – va servi la formarea mai echitabilă a bugetului Transnistriei pe anul fiscal 2010.

TRANSNISTRIA

Locaţia:Transnistria
– regiune cu regim special a Republicii Moldova
Denumirea oficială a zonei: Republica Moldovenească Nistreană

Transnistria – stat autoproclamat la 2 septembrie 1990, situat în estul Europei.

Frontiere: la vest cu Republica Moldova pe rîul Nistru (411 km.). În partea de est şi de sud, cu Ucraina, (405 km). Nu are ieşire la Marea Neagră.

Suprafaţa totală - 4163 de Kilometri pătraţi, 10% din teritoriul fostei RSSM Lungimea totală a frontierei - 816 km.

Populaţia – 555.347 de locuitori, din care, 31.9% de moldoveni, ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%.

Limbile oficiale: moldovenească (română), rusă, ucraineană.

Unitatea monetară - Rubla transnistreană, 1 rublă Tr = 100 kopeici.

Capitala - oraşul Tiraspol -159163 locuitori.

Religie: - majoritatea populaţiei este de religie creştină Ortodoxă - 90%, fiind vorba de ortodoxia pe stil vechi.

Cîteva note istorice ale statalităţii Transnistriei

Istoric, Transnistria nu a fost dependentă de Republica Moldova, nefiind parte de drept a principatului basarabean. Pînă în 1924 teritoriul Transnistriei a făcut parte din Imperiului Rus, în sudul Ucrainei. În anul 1924, conducerea sovietică nu recunoaşte ca legală anexarea Basarabiei de către România, o decizie care conduce la înfiinţarea pe teritoriul Transnistriei şi din regiunile vecine din Ucraina, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste (MASSR) pe teritoriu ucrainian, cu capitala la Tiraspol, din 1929. În anul 1940, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, teritoriul Basarabiei a fost anexat la MASSR. A rezultat, astfel, RSS Moldovenească (MSSR).

Restaurarea de stat din Transnistria

RSSM a fost un stat declarat multi-etnic, dar în 1989 Sovietul Suprem al Republicii Moldova a adoptat legi discriminatorii cu privire la limba de stat, ignorînd interesele minorităţilor naţionale.
În timpul existenţei Uniunii Sovietice, politicile entice şi conflictele etno-culturale au fost ţinute în fază latentă, dar, o dată cu prăbuşirea Centrului şi cu lichidarea sa ulterioară, s-a produs următorul fenomen, similar şi în alte republici foste unionale: grupurile de ruşi şi rusofoni s-au trezit peste noapte în calitate de minorităţi naţionale în cadrul unor state naţionale nou constituite. Reticenţa şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a lua în considerare interesele legitime ale locuitorilor din Transnistria, căutînd soluţii imediate, de compromis, la noile probleme şi provocări au condus la nevoia de a gasi cele mai bune forme de protecţie juridică a intereselor populaţiei din Transnistria (Pridnestrovie). În anii 1989-1991 partea transnistreană a propus astfel de forme de convieţuire într-un stat comun cu Moldova, ca o zonă economică liberă, cu o autonomie largă, convieţuind într-o federaţie cu doi subiecţi. Toate propunerile din partea transnistreană au fost respinse de către conducerea Moldovei, care a calificat aceste propuneri cu titlul de “presiuni inacceptabile”. În aceste condiţii, Transnistria, pe baza unui referendum naţional, a fost obligată să declare înfiinţarea propriului stat independent. Cadrul legal pentru declararea independenţei Transnistriei a fost cel de recunoaştere a Congresului Popular al Deputaţilor din Uniunea Sovietică şi apoi în Parlamentul Republicii Moldova. În consecinţă, situaţia de jure a fost refăcută, cea care a existat înainte de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Astfel au luat naştere prin succesiune de la fosta RSSM - Republica Moldova (fosta Basarabia) şi Republica Moldovenească Nistreană, în calitate de moştenitor direct al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Existau premisele legale pentru restabilirea statalităţii în teritoriul fostei MASSR. Dar rezultatul final al diferendului dintre Moldova si Transnistria a avut loc în 1992, după agresiunea militară a Republicii Moldova în proaspăta Republică transnistreană, conflict în care si-au pierdut viaţa peste 800 de persoane. Cît priveşte restaurarea statalităţii transnistrene, aceasta a devenit o garanţie fundamentală de securitate pentru locuitorii republicii, cheia de de acces la realizarea propriilor drepturi şi libertăţi. Astfel, astăzi, chiar nerecunoscută oficial, Republica Moldovenească Transnistria este un stat suveran. La începutul perioadei de re-constituire a statalităţii transnistrene, autorităţile au efectuat un referendum naţional pe întreg teritoriul, precum şi pentru componenţa viitorului Congres Popular al deputaţilor. Proclamarea separării Transnistriei de Republica Moldova, la 2 septembrie 1990, la cel de-al doilea Congres al Deputaţilor Poporului este data oficială de restaurare a statului pe teritoriul Transnistriei. Prima Constituţie independentă a Transnistriei a fost adoptată la 1 septembrie 1991. La 24 decembrie 1995 prin referendum naţional privind noua Constituţie, s-a declarat Transnistria ca Republica Moldovenească Nistreană, un stat democratic, legal şi ca un stat suveran parlamentar-prezidenţial ca formă de guvernare. Drepturile omului au fost declarate o prioritate pentru stat. Şeful statului, Preşedintele, este, din 1992, Igor Smirnov. Preşedintele este ales pentru un mandat de 5 ani, este şi şef al puterii executive, formează Cabinetul de Miniştri, direcţionează şi coordonează activităţile tuturor autorităţilor, coordonează relaţiile internaţionale, este şef al forţelor armate. Organul reprezentativ legislativ, Sovietul Suprem, este condus de preşedintele Consiliului Suprem şi este ales pentru un mandat de 5 ani. Spikerul actual al Parlamentului RMN este Evgeni Sevciuk.

Transnistria este formată din 7 unităţi administrativ-teritoriale:
1.Tiraspol, 159.163 locuitori
2.Bender (Tighina) 105.000 locuitori
3.Rîbniţa şi raionul Rybnita, 82.699 locuitori
4.Dubăsari şi raionul Dubăsari, 37.449 locuitori
5.Slobozia şi raionul Slobozia, 95.742 locuitori
6.Grigoriopol şi raionul Grigoriopol, 48.000 locuitori
7.Kamenka şi raionul Kamenka, 27.284 locuitori
În Transnistria funcţionează toate autorităţile de stat şi publice: legiuitorul - Sovietul Suprem, consiliile locale, executivul - Cabinetul de Miniştri, 13 ministere, Preşedinţia, organele Vamale, autorităţile fiscale centrale şi reţeaua bancară, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justitie, Curtea de Arbitraj, instanţele judecătoreşti, judecătorii de sector şi municipali, Procuratura Generală, Camera de Conturi, Camera de Comerţ, Armata regulată etc.
Republica Moldovenească Nistreană are propria Constituţie, efectivă pe teritoriul controlat, sisteme de drept, economie de piaţă, sisteme financiare şi de impozitare, infrastructură de comunicaţii civile, militare, de poliţie, de servicii de securitate, stemă şi imn naţional.
La 17 septembrie 2006, în Transnistria a avut loc un referendum privind stabilitatea strategică a ţării, independenţa şi ulterioara liberă asociere cu Federaţia Rusă. În favoarea obiectivelor referendumului s-au exprimat 97,1% din cetăţenii cu drept de vot. Pentru respingerea independenţei Transnistriei şi apartenenţa la Moldova au votat 3,4%.

Oleg, din nou în prim plan

Reamintim că o sursă din Uniunea de Centru a Moldovei, la 18 iunie a.c., a declarat agenţiei REGNUM că fiul cel mai mic al preşedintelui Igor Smirnov, Oleg, a avut consultări cu UCM asupra modului de formare unificată a listelor de candidaţi pentru alegerile de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova din 29 iulie. De asemenea, spune sursa, Oleg Smirnov a discutat despre înscrierea sa în partea superioară a listei, cea eligibilă. Rezultatele consultărilor nu se cunosc deocamdată. Este de remarcat faptul că de la înfiinţarea RMN politicienii locali nu au fost niciodată implicaţi în alegerile din Republica Moldova drept candidaţi, iar toate încercările de a deschide secţii de votare ale Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei au fost curmate de autorităţile din Transnistria.
Pe de altă parte însă, la ultimele alegeri parlamentare din Federaţia Rusă, soţia lui Oleg şi nora preşedintelui nistrean, Marina Smirnova, a candidat pentru un loc de deputat în Duma de Stat pe listele partidului condus de actualul preşedinte, Dmitri Medvedev, Rusia Unită.

Participarea parlamentarilor nistreni la alegerile din Moldova - o eroare

“Dacă cineva din parlamentarii transnistreni ar fi participat la alegerile din Republica Moldova din 29 iulie, am fi fost acuzaţi de a fi trădători ai intereselor statale”, a declarat deputatul Sovietului Suprem al Transnistriei, Petru Pasat. ”Autorităţile nistrene au menţionat în repetate rînduri că RMN nu va participa la alegerile desfăşurate în alte ţări. Detaliile despre posibila implicare a lui Oleg Smirnov (fiul preşedintelui RMN, Igor Smirnov, la rîndul său, preşedinte al Partidului Patriotic din Transnistria - PPT), în viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova sunt o surpriză şi schimbă situaţia cu 180 de grade”, a declarat Pasat într-un interviu acordat agenţiei ruse REGNUM. ”Poate că această informaţie este doar o ştire falsă. Dar dacă vom presupune că aceste informaţii conţin totusi un adevar oarecare, atunci există problema a ce s-ar fi întîmplat dacă cel puţin un membru sau preşedintele "Renovării" să sugereze doar că doreşte să participe la alegerile din Republica Moldova. În acest caz, încă o dată, am fi fost acuzaţi de înaltă tradare ", a constatat deputatul nistrean. ”Personal, mă refer la acest moment ca la unul foarte negativ, pentru că el nu corespunde politicii externe a RMN aprobată de poporul nistrean la referendumul din 17 septembrie 2006”. (În Transnistria a avut loc un referendum cu privire la statutul republicii, în care 97% dintre alegatori au optat pentru independenţă şi, ulterior, libera asociere a Transnistriei la Federaţia Rusă – n.n.). “Şi nu este deloc clar din ce cauză tac referitor la acest subiect MAE nistrean, Partidul Politic al Nistreniei si autorităţile executive”, a rezumat Petru Pasat.

Transnistria cere încetarea interdicţiilor pentru liderii săi

Agenţia Novîi Reghion din Tiraspol informează că pentru a relua procesul de negocieri privind relaţiile moldo-transnistrene, partea nistreană a subliniat necesitatea îndeplinirii unor condiţii corespunzătoare. Menţiunea a fost făcută de ministrul de externe nistrean, Vladimir Iastrebciak, la sfîrşitul săptămînii trecute, după consultările ce au avut loc la Viena, la reuniunea informală în formatul "5 +2". Potrivit lui Iastrebciak s-a căzut de acord “ca părţile să depună eforturi pentru reluarea întîlnirilor, avînd în vedere crearea unui mediu favorabil”, conform cu prevederile Declaraţiei de la Moscova a preşedinţilor din Rusia, Transnistria şi Moldova, semnată în martie curent. Pentru a relua discuţiile “trebuie să fie respectată libertatea de activitate economică externă a Transnistriei şi de oprire a urmăririi penale împotriva persoanelor oficiale ale RMN – în afara graniţelor Transnistriei”. Pentru aceasta, trebuie să fie semnată propunerea lui Igor Smirnov de la 18 martie de la Moscova cunoscută sub denumirea de “Document de Garantare”, a spus Iastrebciak. Preşedintele şi ministrul de externe nistrean au subliniat că principalul scop al delegaţiei a fost îndeplinit. Ei au cerut reprezentanţilor însărcinaţi cu negocierilor cu Moldova să-şi continue munca pentru dezvoltarea dialogului şi a relaţiilor cu Republica Moldova şi cu ceilalţi parteneri internaţionali.

Noi ajutoare financiare din Rusia

A doua tranşă de fonduri de asistenţă umanitară din Federaţia Rusă, în valoare de 223,5 milioane de ruble ruseşti (aproximativ 7,3 milioane de dolari) a fost primită la 26 iunie a.c. de către Sovietul Suprem al RMN. Potrivit Serviciului de presă al Parlamentului nistrean, aceşti bani sînt destinaţi pentru a finanţa plata pensiiilor şi pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente a 188 de instituţii sociale: orfelinate, şcoli, spitale, secţii de maternitate, centre pentru persoane cu copii cu dizabilităţi, grădiniţe şi spitalele speciale. Sovietul Suprem a început procedura de distribuire a fondurilor, dintre care o parte a fost deja transferată către Ministerul de Finanţe pentru alocarea pe obiective. Rusia a acceptat să ofere asistenţă financiară umanitară în Transnistria după 19 decembrie 2008, în urma Apelului Sovietului Suprem şi personal al lui Evgheni Sevciuk către preşedintele Dumei de Stat a Adunării Federale a Federaţiei Ruse, pentru o cerere de finanţare de asistenţă umanitară “cu scopul creării condiţiilor de reducere a tendinţelor negative în economie şi de a oferi sprijin social populaţiei vulnerabile”.
Prima tranşă de asistenţă financiară rusă - 255 de milioane de ruble ruseşti - a fost livrată în Transnistria la sfârşitul lunii februarie a acestui an, cea de-a doua tranşă, de 242 milioane - la sfârşitul lunii martie.

Reformă parlamentară în Transnistria

În Comisia pentru revizuirea şi îmbunătăţirea Constituţiei Republicii Moldoveneşti Nistrene, creată de către preşedintele Smirnov la 7 mai 2009, au fost primite propuneri de stabilire a unui parlament bicameral sub denumirea de Adunarea Naţională. Aceasta ar urma să fie compusă din Camera Reprezentanţilor şi Camera Legislatorilor, informează agenţia “Novîi Reghion” din Tiraspol. Propunerea de revizuire a fost trimisă Comisiei inter-consultative (preşedinţie - parlament), condusă de preşedintele “Partidul Patriotic din Transnistria”, Oleg Smirnov. Conform propunerii, în formarea Camerei Superioare a viitoarei Adunări Naţionale - Consiliul Reprezentanţilor – se vor implica specialişti din Transnistria şi din străinătate, cu experienţă avansată în domeniul sistemelor electorale. Sistemul parlamentar unicameral, activ astăzi la Tiraspol, funcţionează în mai mult de jumătate din ţările din Europa, multe din fosta Uniune Sovietică, inclusiv în Ucraina. În acelaşi timp, în Spania şi în România operează parlamente bicamerale. Serviciul de presă al Sovietului Suprem constată că parlamentarul bicameral este dezvoltat si în Rusia, după modelul britanic, unde a luat naştere primul Parlamentul bicameral cu House of Lords şi House of Commons. Creatorii de parlamente bicamerale au pledat pentru un echilibru de influenţe între interesele localităţilor, ale regiunilor, ale elitelor şi ale maselor. Reforma parlamentului nistrean se va face “pas cu pas”.

Igor Smirnov: “statul nu-şi va schimba denumirea”

Preşedintele Igor Smirnov a declarat pentru agenţia Novîi Reghion, la 25 iunie a.c., că actuala denumire “Republica Moldovenească Nistreană” a fost dată la fondarea sa, la 2 septembrie 1990, "cu scopul de a se opune naţionaliştilor pro-români din Moldova”. "În prezent, acestă denumire a devenit chiar mai relevantă decît atunci, în 1990", a spus el. Preşedintele a subliniat că "etnia moldovenească autentică s-a păstrat astăzi doar în regiunea Transnistria, dar nu şi în Republica Moldova".
Precizările preşedintelui au survenit după ce, anterior, s-au exprimat în mod repetat opinii cu privire la necesitatea de a schimba denumirea statului. Spre exemplu, veteranii din organizaţiile obşteşti au cerut să fie redenumită "Republica Transnistria". S-a făcut şi observaţia conform căreia “statalitatea transnistreană a proclamat şi protejează prin Constituţie în mod egal etniile rusă, ucraieniană şi moldovenească, dar s-a remarcat şi faptul că Occidentul este inextricabil legat cu Republica Moldova-Chişinău, realitate ce împiedică recunoaşterea internaţională a Transnistriei,” - a subliniat Igor Smirnov.

Tot mai aproape de recunoaşterea statului

În cadrul unei întîlniri cu un ziarist de la Bucureşti, Vladimir Iastrebciak, ministrul afacerilor externe ale RMN a făcut cîteva precizări privind stadiul demersurilor internaţionale pentru recunoaşterea oficială a statului nistrean:
“Situaţia internaţională s-a modificat considerabil de la adoptarea acordurilor de la Helsinki, fapt ce ne dă motive să sperăm în recunoaşterea iminentă a Transnistriei, o zonă concretă şi reală aflată aici”. Această declaraţie a fost făcută de către ministrul Afacerilor Externe, Vladimir Iastrebciak într-un interviu cu un ziarist din România. Ministrul a subliniat activitatea susţinută pe care duce la MAE Transnistria cu parteneri politici din străinătate, dar a atras atenţia asupra schimbării atitudinii în arena internaţională în privinţa integrităţii teritoriale a statelor. “Dintre ţările care au semnat Actul Final de la Helsinki, nu toate se pot lăuda astăzi cu integritatea teritorială din momentul semnării”, a spus Iastrebciak, referindu-se la disoluţia Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei. Potrivit lui, conceptele juridice finale de recunoaştere internaţională mai au de făcut paşi foarte puţini, iar recunoaşterea oficială a Transnistriei va fi unul dintre ei. Aflînd din presa română că preşedintele român Traian Băsescu a numit Transnistria drept “un factor de risc în regiunea Mării Negre şi o zonă de conflict îngheţat care se poate reaprinde oricînd”, ministrul afacerilor externe nistrean a spus că Transnistria nu constituie în nici un fel o ameninţare la adresa stabilităţii regionale, în schimb, chiar de după evenimentele din 1992, ea a fost un factor semnificativ în stabilizarea situaţiei din această regiune a Europei:
“Acest lucru nu este doar opinia noastră unilaterală. Astăzi, ea este confirmată de succesul de necontestat de operaţiuni de menţinere a păcii de pe Nistru, precum şi de inspecţiile oficiale ale instituţiilor europene care îndeplinesc misiuni la frontierele noastre”, a declarat Vladimir Iastrebciak. Potrivit lui, problema este că expresii de tipul “conflictelor îngheţate” sînt folosite de forţele politice din România şi Moldova cu rol de întîrziere a realizării obiectivelor imediate. Spre exemplu, în situaţia nerezolvată a managementului asistenţei financiare provenite de la donatori internaţionali dă o şansă în plus Moldovei de a dispune de acestea după placul liderilor săi. Dar, după precedentele Kosovo, Abhazia şi Oseţia de Sud, traseul Transnistriei a intrat în linie dreaptă, a concluzionat ministrul Iastrebciak.

Deschiderea oficială a programului de tabere pentru tinerii etnici români din afara graniţelor – ARC 2009

Deschiderea oficială a programului de tabere pentru tinerii de origine română din comunităţile româneşti din afara graniţelor - ARC 2009, a avut loc astăzi, 25 iunie. Evenimentul s-a desfăşurat la Farul Vechi din oraşul Sulina, în prezenţa Preşedintelui României, Traian Băsescu, a secretarului de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Eugen Tomac şi a autorităţilor locale din Judeţul Tulcea.
„Statul român va continua să susţină tinerii etnici români din afara graniţelor care doresc sa-şi facă studiile în România, prin acordarea de burse în cadrul instituţiilor de învăţământ din ţară”, a declarat presei secretarul de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Eugen Tomac.
Peste 2.000 de tineri de origine română din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Croaţia, Grecia, Austria, Germania, Spania, Italia, Portugalia, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Israel şi Autoritatea Naţională Palestiniană vor participa anul acesta la programul ARC, care se va desfăşura în centrele de agrement pentru tineret din Sulina, Poiana Pinului, Eforie Sud şi 2 Mai.
Programul ARC îşi propune să faciliteze accesul tinerilor etnici români din afara graniţelor la valorile culturale şi istorice româneşti, să consolideze relaţiile de parteneriat între organizaţiile de tineret, precum şi să dezvolte abilităţile de comunicare în limba română.
În tabăra de la Sulina vor fi găzduiţi timp de o săptămână 150 de elevi şi profesori ai şcolilor româneşti din Dubăsari, Râbniţa, Tighina şi Tiraspol, localităţi din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Programul de tabere ARC este o iniţiativă a Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE, derulată în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului, sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.

Transnistria în imagini

Prima Biserică Catolică din Transnistria

Petru Pasat explică criza politică nistreană

”Asigurarea stabilităţii societăţii este prioritatea vitală pentru noi”, declară Petru Pasat, preşedintele fracţiunii “Renovarea” din Sovietul Suprem, membru al Consiliului Central al Partidului politic “Renovarea”. De o lungă perioadă de timp, în presă şi în discuţiile publice se află propunerile unui grup de deputaţi ai Sovietului Suprem cu privire la modificările Constituţiei din Republica Moldovenească Nistreană. Deşi iniţiativele au fost deja retrase, în presă, dezbaterile vehemente continuă. Eu, ca unul dintre autorii lor, doresc să-mi exprim opiniile şi să explic de ce deputaţii au văzut beneficiile modificărilor propuse la Legea fundamentală a statului. În primul rînd vreau să ţineţi cont de faptul că propunerea de modificare a Constituţiei din Republica transnistreană nu s-a făcut într-un vacuum. Această iniţiativă nu a fost doar un capriciu sau o ambiţie. Sovietul Suprem a primit multe cereri de la cetăţenii noştri. Şi de la parlamentari ca reprezentanţi ai oamenilor, transformate în iniţiativă legislativă. Îmi amintesc că atunci cînd s-a făcut prima lectură a modificărilor la Legea fundamentală a ţării noastre a fost susţinută de 39 din 40 de deputaţi prezenţi în şedinţă plenară. În opinia mea, propunerea de modificare a Constituţiei Republicii a avut o serie de avantaje. Dacă ele ar fi fost adoptate, ar fi optimizat activitatea de guvernare şi ar fi redus costurile de întreţinere ale structurilor de putere, prin urmare, a efortului bugetar. Şi mi se pare că autorităţile publice ar trebui să fie clare şi transparente. Şi numai responsabilitatea autorităţilor publice, desigur - într-o interacţiune constructivă, poate contribui la o înaltă eficienţă a deciziilor în stat.În opinia mea, o foarte bună sugestie a fost aceea de a spori responsabilitatea unui deputat pentru sistematizarea lucrului în Sovietul Suprem. Într-adevăr, în acest moment membrii parlamentului nu reuşesc să îşi îndeplinească sarcinile directe şi nu reprezintă direct interesele şi dorinţele alegătorilor care i-au votat. În plus, cred că ar fi drept ca legislaţia noastră să interzică autorităţilor publice activităţi ce au ca scop exclusiv profitul. În procesul de lucru cu privire la modificările la Constituţie, în Comitetului de resort al legislativului au fost primite 70 de amendamente. Acest lucru sugerează faptul că, în zonă, propunerile de modificare au fost serios discutate. Cu toate acestea, la 27 mai, iniţiativa legislativă privind modificarea Constituţiei a fost retrasă. Explic de ce o astfel de măsură a fost luată. Doresc să subliniez faptul că activităţile şi discuţiile pe subiect au fost complet legale, legitime şi transparente. Noi operăm exclusiv în conformitate cu prevederile din Constituţia transnistreană şi Legea cu privire la statutul Sovietului Suprem. După cum se ştie, iniţiativele au primit o publicitate largă. Cu toate acestea, personalităţile publice s-au exprimat în mod diferit. De cele spuse la Primul canal TV naţional, noi am fost sincer surprinşi. S-au spus minciuni. Lucruri neconforme cu ceea ce se întîmplă în realitate, denaturate. Am auzit la adresa dumneavoastră taxări de genul "uzurpare a puterii" şi de încercare de a schimba forma de guvern - de la republică prezidenţială la o republică parlamentară. Am fost, fără nici un raţionament logic, taxaţi ca “vînzători ai statalităţii Transnistriei de către Sovietul Suprem, către Moldova şi chiar către România. Au fost distribuite pliante anonime, s-a apelat la punerea în aplicare a acţiunii neconstituţionale de colectare de semnături pentru dizolvarea legislativului suprem al RMN. Am văzut că situaţia din ţară se încordează în fiecare zi. Noi, deputaţii Sovietului Suprem, în calitate de persoane care sunt responsabile faţă de electoratul nostru, sintem pentru stabilitatea în societatea nistreană. Noi am decis să retragem modificările propuse. Aflată şi aşa într-o dificilă situaţie socio-economică cauzată de impactul global al crizei financiare şi economice, precum şi în condiţii de incertitudine de jure a statului nistrean, nu am putut preveni posibilitatea de divizare în societatea noastră. Asigurarea unei aprovizionări stabile şi regulate, viaţă liniştită a nistrenilor reprezintă prima noastră prioritate. După cum ştiţi, eu locuiesc în oraşul Dubăsari, care reprezintă circumscripţia mea electorală. Am cunoscut realitatea de zi cu zi, vorbesc mult cu oamenii şi cu colectivele de muncă şi cunosc bine situaţia în acest oraş. Şi la un moment dat, cînd am discutat modificările la Constituţie, am auzit cuvinte de sprijin pentru Sovietul Suprem şi munca mea.
Vreau să ţineţi cont de faptul că oamenii noştri sînt înţelepti, nu sînt "nişte zombie", ei au ochi şi urechi. Şi la 3 iunie ei nu au ales să participe la pichet pentru dizolvarea Sovietului Suprem. În concluzie, doresc să le mulţumesc tuturor pentru cuvintele de sprijin pentru mine şi pentru Sovietul Suprem. Împreună vom realiza prosperitatea noastră mult aşteptată.
(Sursa: Pridnestrovie-daily.net)

"Sînt certat de moarte cu fiul meu"

În aceeaşi conferinţă de presă, Igor Smirnov a făcut referiri la relaţia încordată pe care o are cu fiul său Oleg, care conduce Partidul Patriotic din Transnistria. Acesta şi-a anunţat intenţia de a candida pentru un loc de deputat în Parlamentul de la Chişinău pe listele partidului condus de fostul premier, Vasile Tarlev. ”Noi sîntem cu privire la acest subiect, într-un conflict de moarte. Fiul meu Oleg Smirnov mi-a spus că acestea sînt chestiuni pe care eu nu le înţeleg. Cred că va trebui să fie votat doar în măsura în care este înţeles de oameni”, a spus preşedintele.

Contacte moldo-nistrene

O delegaţie a Republicii Moldoveneşti Nistrene a participat la consultări cu privire la conflictul transnistrean din Republica Moldova, urmare a înţelegerilor anterioare de la Viena. Delegaţia nistreană a fost condusă de ministrul de externe, Vladimir Iastrebciak, iar despre aceste convorbiri preşedintele Smirnov a ţinut la 22 iunie la o conferinţă de presă de la Tiraspol. ”Puteam să refuzăm participarea, ştiind apriori că există o foarte slabă productivitate la aceste convorbiri, dar am considerat important pentru noi să discutăm problemele legate de criminalitate, traficul de droguri şi de persoane precum şi tot ce se referă la protecţia drepturilor omului, asa ca vom continua să participăm la aceste întîlniri”, - a spus preşedintele. Vorbind despre perspectivele de reluare a negocierilor moldo-transnistrene pe fondul conflictului, el a remarcat că partea nistreană este în aşteptare ca în Republica Moldova "să fie cineva cu care să putem vorbi”, avînd în vedere interimatul de la Chişinău. El a observat că Moldova "în mod repetat, a dovedit că nu este capabilă de a duce tratative de perspectivă”. În ceea ce priveşte Transnistria, el a fost de părere că în Moscova “se păstrează speranţa că există loc pentru negocierile cu Moldova, şi că o pace, chiar imperfectă, este mai bună decît orice război”. Pe de altă parte, preşedintele RMN este împotriva alegerilor pe listele de partid. Preşedintele Igor Smirnov consideră că ideea tranziţiei de la un sistem majoritar la cel proporţional trebuie lăsată la decizia populară, dar alegătorii trebuie să aleaga deputaţi concreţi şi nu liste de partid, acestea din urmă fiind considerate “irelevante”.

O VIZIUNE ROMÂNEASCĂ ASUPRA TRANSNISTRIEI

Comentariu-referat asupra lucrării “Românii, Basarabia şi Transnistria”, ce urmează să apară în curînd sub egida Fundaţiei Europene Titulescu şi a Centrului de Studii Strategice.

Dr. Ion Porojan
Declararea unilaterală a independenţei Kosovo (februarie 2008) şi recunoaşterea acesteia de către unele state influente pe plan mondial a scos, fără îndoială, în evidenţă necesitatea soluţionării unor conflicte îngheţate în lume, cu deosebire a celor din regiunea Balcanilor şi din spaţiul ex-sovietic.
În ultima vreme, perspectiva iniţierii procesului de aderare la NATO a unor foste republici unionale sovietice, chiar dacă amânată vremelnic (Georgia şi Ucraina) a stârnit reacţii dintre cele mai dure ale liderilor de la Kremlin. Aceştia au avertizat asupra pericolului pe care-l reprezintă mişcările separatiste din teritoriul ex-U.R.S.S., atât în planul securităţii europene, cât şi în planul asigurării stabilităţii tinerelor state.
Conflictele îngheţate din Abhazia şi Oseţia de Sud, ca şi din Transnistria au devenit modalitatea prin care s-a încercat să se amâne apropierea Alianţei Nord-Atlantice de graniţele fostului imperiu şi de a se perpetua influenţa Rusiei în zonă.
Lucrarea celor doi cercetători, Popa Ioan şi Popa Luiza, ne prezintă, printr-o argumentaţie bogată, apartenenţa istorică indubitabilă la România a Basarabiei, Bucovinei şi a ţinutului Herţa, Transnistria aparţinând şi ea intrisec Basarabiei. Autorii demonstrează în mod convingător, făcând trimitere la mai multe documente de arhivă, lipsa de temeinicie a încercărilor repetate de a denatura adevărul istoric şi fac referiri pertinente asupra finalităţii politice a unor asemenea tentative.
Jurisdicţia românească asupra Transnistriei începe de la Gheorghe Duca, domn al Moldovei în trei rânduri, subiect al primului roman istoric al lui Mihail Sadoveanu „Zodia cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”, publicat în anul 1929. În lucrare se menţionează că, în anul 1681, „Poarta Otomană a hotărât să-i acorde hătmănia Ucrainei apusene, ţiunut între Bug şi Nistru, voevodului Moldovei Gheorghe Duca”.
Perenitatea României şi a românilor pe acest teritoriu rezultă din hrisoave vechi în care care se arată că, în „Ucraina hanului”, cum mai era numită regiunea dintre Bug şi Nistru între anii 1792-1799, numărul locuitorilor s-a dublat. Din 64 de localităţi mai mari, 41 erau moldoveneşti, 19 ucrainene şi 4 erau formate din populaţie mixtă.
În sprijinul celor mai sus-menţionate, sunt prezentate şi mărturii ruseşti. A.G.Lebedenţev, istoric, preot la catedrala din Odesa, spunea în 1898: „Denumirea hanului (regina Oceakov), care ar indica prezenţa aici a ucrainenilor, nu corespunea componenţei populaţiei, care era constituită în marea majoritate din moldoveni”.
Urmărind în ordine cronologică, autorii prezintă noi documente şi date care vin să confirme aceste adevăruri.
După Congresul Moldovenilor din 17-18 decembrie 1917, Onisifor Ghibu, renumit jurnalist şi jurist ardelean, refugiat în Moldova, spune: „Amândouă malurile Nistrului sunt tot atât de româneşti ca şi malurile Prutului, ale Oltului şi ale Mureşului. Dar un blestem, o nenorocire mare care ne-a păscut veacuri de-a rândul, a făcut din râurile şi munţii noştri linii de despărţire a aceloraşi fraţi”.
Pentru înţelegerea situaţiei geopolitce a României şi a ţinuturilor basarabene, bucovinene şi a celui din Transnistria, supuse unor năvăliri şi atacuri din partea ţarismului şi a regimurilor care s-au perindat în Rusia şi apoi în Uniunea Sovietică, Ioan Popa şi Luiza Popa apelează şi la mărturiile unor oameni de stat români.
Autorii prezintă, în acest sens, ceea ce s-a întâmplat în anii ‘40, subliniind că: „La începutul anului 1940, când ruşii pregăteau cel de-al treilea rapt al Basarabiei, după cele din 1812 şi 1878, Nicolae Titulescu evoca într-un amplu memoriu, trimis regelui Carol II, problema Basarabiei. Marele diplomat aprecia punctul de vedere susţinut de I.C.Brătianu şi delegaţia română la Conferinţa (româno-sovietică) de la Viena din 1924: „Nu trebuie să cerem niciodată Basarabia de la ruşi. Aceasta ar însemna că ruşii au obţinut-o în mod legal, (...) Turcia a cedat Basarabia Rusiei în 1812. Prin această concesie, Turcia a violat, pur şi simplu, contractul său de vasalitate (existent în raporturile cu Moldova) şi Rusia a devenit complicele violării unui contract de drept internaţional. Or, complicitatea la violarea unui contract de drept internaţional nu poate crea dreptul (...). Este important de relevat că Basarabia cedată de Turcia în 1812 Rusiei a început să fie restituită parţial în 1856 de către concertul european Principatelor Unite şi nu Turciei (...) Odată ce Basarabia a revenit în posesia noastră (...) a cere recunoaşterea rusă a acestei anexiuni înseamnă a renunţa la 2000 de ani de posesiune, înseamnă ratificarea noastră a violării contractului internaţional comis de Turcia în 1812, înseamnă recunoaşterea complicităţii ruso-turce ca sursă de drept (Nicolae Titulescu – „Documente confidenţiale”, Ed.Academiei Române, Buc.,1992, p.81-84).
Autorii au o contribuţie esenţială la dezvăluirea şi înţelegerea locului şi rolului Transnistriei în geopolitica externă a Rusiei. Sunt deosebit de interesante intenţiile şi motivaţia imperiului sovietic în crearea artificială a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti care s-a născut greu (după eşecul conferinţei de la Viena), având consecinţe de ordin intern şi internaţional.
Într-un memoriu strict confidenţial adresat C.C. al P.C (b) din Rusia, întocmit de un grup de iniţiativă din Basarabia, se vorbeşte despre oportunitatea creării unei unităţi autonome social-politice moldoveneşti în frontierele R.S.S.Ucrainene sau în cadrul U.R.S.S., care (...) ar focaliza intenţia populaţiei basarabene şi ar oferi pretexte evidente pentru pretenţiile de alipire la Republica Moldovenească a Basarabiei. Autorii susţin, pe bună dreptate, că unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar fi servit drept breşă strategică a U.R.S.S. faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care Uniunea Sovietică le-ar fi putut folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice.
Cei doi autori analizează situaţia din Transnistria în perioada sovietică şi după destrămarea U.R.S.S. până în zilele noastre. Astfel, în perioada 1944-1964, a fost introdusă vechea organizare sovietică, stabilind-se şi încorporarea celor două entităţi în cadrul R.S.S. Moldovenenşti (este vorba despre Basarabia şi R.A.S.S.M.). Din acest moment şi până la ieşirea din componenţa U.R.S.S., se va vorbi din ce în ce mai puţin sau aproape deloc despre Transnistria, istoria ei contopindu-se cu cea a Basarabiei.
Crearea Republcii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (12 octombrie 1924) urmărea, printre alte scopuri, realizarea intereselor ruseşti faţă de Basarabia. La 26 octombrie 1926, Nikolai Skribnik, comisarul pentru justiţie din R.S.S.Ucraineană, declara: „Considerăm drept frontieră nu Nistrul şi nici Bugul (...) pe harta noastră, Basarabia este marcată cu o linie roşie, căci Basarabia trebuie să devină o parte inseparabilă a R.A.S.S.M.”
Mass-media europeană comenta pe larg ameninţarea pe care Kremlinul o flutura în direcţia României prin crearea R.A.S.S.M. insistând asupra intenţiilor oculte urmărite. În mod deschis, se vorbea despre rolul R.A.S.S.M. ca şcoală de cadre a U.R.S.S. pentru România socialistă, ca un laborator de experimentare a teoriei moldovenismului, un artificiu al strategiei sovietice pentru a acredita ideea că moldovenii nu sunt români, ci o altă naţiune ce vorbeşte o altă limbă, o pepinieră de cadre bolşevice, pregătite special să ocupe posturi de decizie în viitoarele structuri de putere ale Basarabiei şi ale României.
În cadrul U.R.S.S., raioanele de est ale R.S.S.M. s-au bucurat de o serie de privilegii şi facilităţi care nu se aplicau la scara întreagii republici (furnizor de produse alimentare în cadrul U.R.S.S.). Zona urbană Tiraspol-Bender a devenit al doilea pol industrial al Moldovei Sovietice, aici funcţionând mai multe fabrici de armament, incluse în sfera industriei militare a Uniunii Sovietice, precum şi ramuri de importanţă strategică, cum era cea energetrică.
Din R.A.S.S.M. a pornit dictatura comunistă împotriva românilor din R.S.S. Moldovenească. S-au luat măsuri de reprimare a acestora: arestări, deportări, lichidare fizică şi altele. A avut loc cunoscuta „sterilizare spirituală” – anihilarea identităţii româneşti a populaţiei majoritare prin falsificarea istoriei, a limbii şi a culturii naţionale. S-a recurs la distrugerea bisericilor, a tradiţiilor şi a valorilor moral-creştine. În această perioadă a avut loc deportarea moldovenilor în îndepărtatele ţinuturi din Altai, regiunile Kurgan, Tiumen, Irkutsk. Au fost împuşcaţi mortal sau au fost răniţi zeci de deportaţi care au încercat să fugă. Au existat mai multe valuri de deportări. În lucrare se face precizarea că, imediat după reanexarea Basarabiei din anul 1940, circa 90 de mii de oameni au fost victime ale deportărilor şi execuţiilor.
Este corectă aprecierea autorilor că atât în R.A.S.S.M., şi ulterior în R.S.S.M., adică în întreaga Basarabie, U.R.S.S. a urmărit cu preponderenţă lichidarea rezistenţei antisovietice cu scopul de a menţine aceste regiuni în orbita Moscovei. Efortul autorilor este meritoriu, pentru că au studiat un extrem de bogat material documentar şi au făcut publice documente care nu au fost cunoscute până în prezent sau au recurs la conexiuni pentru a scoate şi mai pregnant în evidenţă soarta acestei regiuni, adevăratele mobiluri ale fostei U.R.S.S. de a-şi asigura dominaţia prin cele mai perfide metode, cum au fost deportările din perioada stalinistă.
Cât de dureroase au fost pentru autorul acestor rânduri întâlnirile cu moldoveni în ţinutul Altai, în Uzbekistan, Kazahstan şi Turkmenistan. Oameni, a căror singură vină era că sunt români-basarabeni, trăiau cu dorul de ţinuturile natale, cu speranţa că vor mai apuca să-şi vadă rudele şi locurile de baştină. Din păcate, pentru mulţi dintre aceştia această dorinţă a rămas neîmplinită şi ei sunt, în continuare, dezrădăcinaţi din varii motive, dintre care cel pecuniar este cel mai frecvent.
Nu poate fi trecută cu vederea nici intenţia organelor sovietice de a şterge pentru totdeauna din memoria colectivă deosebirile de naţionalitate prin crearea omului de tip nou, „omul sovietic”. Din aceste considerente, mulţi dintre ei aveau în actele de identitate, în dreptul rubricii Naţionalitatea, o... linie. Vor putea fi oare compensate, vreodată, aceste inimaginabile traume sufleteşti ale unor oameni nevinovaţi?!
Autorii prezintă, în mod veridic, caracteristicile statului sovietic, apogeul atins de acesta cu intenţia de a-şi consolida dominaţia în cadrul fostului imperiu, în ţările satelite şi pe plan mondial.
În perioada 1965-1989, ideologii şi strategii politici de la Kremlin au lansat şi au promovat agresiv „doctrina Brejnev”. Nemulţumirile din ţările din Est faţă de constrângerile dominaţiei U.R.S.S. şi ale hegemonismului P.C.U.S. s-au amplificat şi mai mult. Era o realitate greu de combătut: centrul coordonator unic de la Moscova începea să fie serios contestat de majoritatea partidelor comuniste din ţările socialiste. Manifestările cele mai pregnante au avut loc în R.D.G. (1953), în Ungaria (1956), evenimente sângeroase s-au produs şi în Polonia.
Încă de la începutul preluării puterii, Brejnev şi anturajul său pretindeau coeziunea şi unitatea ţărilor socialiste, responsabilitatea istorică internaţionalistă a partidelor comuniste faţă de soarta comunismului, de fapt, precum afirmă autorii cărţii, salvarea imperiului şi a dominaţiei Moscovei asupra ţărilor frăţeşti. A apărut aşa-numita teorie a „suveranităţii limitate” – doctrina Brejnev – menită să dea o legitimitate amestecului direct, inclusiv de ordin militar, în problemele interne ale altor state sub pretextul salvării cauzei socialismului.
Cehoslovacia a fost prima victimă a noii doctrine. În Occident nu s-a întreprins mai nimic, iar S.U.A. au recunoscut interesele U.R.S.S. în Europa Răsăriteană. Intervenţia de la Praga din 1968 a fost privită de Occident ca o problemă internă a lagărului socialist.
Tocmai în această perioadă, R.S.S.Moldovenească a fost folosită pentru promovarea doctrinei Brejnev mai ales faţă de România şi de zonele limitrofe acesteia. R.S.S.Moldovenească trebuia să combată cu mai multă vigoare „noul curs” al politicii României, politică ce contravenea obiectivelor şi intereselor U.R.S.S. Tendinţele naţionaliste şi alte stări de spirit „nesănătoase” au fost drastic sancţionate. Autorii prezintă în mod argumentat numeroasele manevre întreprinse de liderii de la Kremlin pentru a tempera dorinţa de independenţă a românilor, cehilor, polonezilor şi a altora.
În perioadă mai sus-menţionată, U.R.S.S. şi liderii săi au folosit un bogat arsenal şi metodele cele mai agresive de propagandă pentru a-şi asigura controlul contactelor moldo-române şi al activităţilor de depistare a dizidenţilor. Cel mai activ rol i-a revenit KGB-ului, prin secţia sa moldovenească, care a activat până la destrămarea U.R.S.S. şi continuă şi în momentul de faţă pentru a duce la îndeplinire obiectivele Rusiei.
Se poate afirma fără greşeală şi autorii împărtăşesc, în mare parte, realitatea că România a rămas pentru Moscova pe lista adversarilor ex-U.R.S.S. şi ai Rusiei de astăzi.
***
Primul semnal oficial de manifestare a separatismului transnistrean a fost dat la sesiunea a XIII a Sovietului Orăşenesc Tiraspol din 13 septembrie 1989, când s-a lansat un apel către toţi oamenii muncii din raioanele Tiraspol, Bender (Tighina – n.n.) Râbniţa, Slobozia, Kamenka, Bălţi, Grigoropol şi Dubăsari cu propunerea de a forma o republică autonomă în cadrul R.S.S.M., invocându-se unele prevederi din documente ale P.C.U.S. privind problema naţională. A existat un proiect ca „Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nistreană să fie considerată succesoarea de drept a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Se pregăteau condiţiile pentru afirmarea „unui popor moldovenesc nistrean”, diferit de cel basarabean. Era nevoie de o sperietoare - pericolul românesc şi revenirea Basarabiei în frontierele României.
Prezenţa militară rusă în Transnistria nu a fost neutră. Militarii ruşi s-au implicat în conflictul apărut (3000 de ofiţeri şi soldaţi au reprezentat unul dintre corpurile de elită ale armatei ruse în perioada războiului rece). Autorii ar fi trebuit să se aplice mai mult asupra principalilor actori ai dramei de dincolo de Prut – Mircea Snegur, Petru Lucinski, Igor Smirnov, generalul Alexandr Lebed, analizând faptele şi responsabilitatea acestora.
Transnistria a devenit, cu mare repreziciune, una dintre cele mai sovietizate regiuni din cadrul U.R.S.S., păstrându-şi această caracteristică şi astăzi.
Obiectivul de înlăturare a României din mecanismul cvadripartit de mediere în R.S.S.M. s-a realizat cu suficientă uşurinţă. Federaţia Rusă şi I.Smirnov au cerut în permanenţă excluderea României de la tratative. S-a ajuns la internaţionalizarea conflictului, O.S.C.E. fiind aleasă ca mediator.
În noiembrie 1999, s-a discutat pe larg faptul că prezenţa militară rusă în Transnistria reprezintă principal obstacol în calea soluţionării conflictului.
Toate angajamentele asumate de Rusia cu acel prilej nu au fost duse la îndeplinire nici astăzi, conflictul din Transnistria a fost şi rămâne un instrument al intereselor ruseşti.
Cred că una dintre concluzii este aceea că misiunea istorică a României este aceea de a păstra trează în conştiinţa noastră apărarea drepturilor românilor răspândiţi în câmpia panonică, în Peninsula Balcanică, în Ucraina, în Transnistria şi în alte părţi.
Cartea reprezintă un document de mare valoare istorică, extrem de folositor specialiştilor, mediilor universitare, politice şi sociale. Cu un minim efort, poate deveni o lucrare de doctorat.

Sursa foto: www.romanialibera.ro

Oleg Smirnov, deputat la Chişinău?

Tot mai multe surse anunţă o posibilă implicare a fiului Preşedintelui RMN, Oleg Smirnov, la alegerile parlamentare din Moldova.
“Această mişcare politică poate fi o eroare sau, dimpotrivă, un bun pas tactic, dar trebuie să aşteptăm confirmarea faptului că liderul Partidului Patriotic din Transnistria (PPT), Oleg Smirnov, a acceptat să participe la alegerile parlamentare din Moldova din 29 iulie pe listele partidului condus de Vasile Tarlev”, a declarat într-un interviu pentru portalul rusesc REGNUM fostul co-preşedinte al Comisiei unificate de control din partea Transnistriei, Alexandru Porojan. El a remarcat faptul că se opune “la orice interferenţă cu alte state şi că e împotriva participării la procesul electoral din Moldova”. “Eu cred că nu este nevoie de a se angaja în această luptă, cel puţin din motive de autoconservare. Pentru că în final ar putea cîştiga o victorie foarte diferită de scopurile forţelor politice nistrene iar consecinţele pot fi foarte imprevizibile. De aceea, în astfel de situaţii ar trebui delimitată în mod clar simpatia politică de interesele reale”, a spus Porojan . Potrivit lui, în acest caz nu este relevantă poziţia de lider al PPT, ci faptul că Oleg Smirnov devine o figură independentă politic.
Modelul este cunoscut în România prin candidatura “independentă” a Elenei Băsescu la recentele alegeri euro-parlamentare. ”Presupusele acţiuni ale lui Oleg Smirnov sînt fie greşite, fie sînt calculate pe lungă distanţă, cu un prognostic şi o perspectivă reale. Poate tînărul Oleg Smirnov crede în forţele politice din Republica Moldova şi crede că acţiunile sale vor beneficia de succes, cu toate că el va trebui să justifice clar acţiunea sa”, a rezumat Alexandru Porojan. Lista candidaţilor partidului lui Tarlev încă nu a fost publicată în Centrul Electoral Central al Republicii Moldova. Numai atunci se va vedea dacă Vasile Tarlev şi Oleg Smirnov vor fi împreună sau nu, relatează corespondentul nostru de la Tiraspol.
De notat faptul că Oleg Smirnov este, impreuna cu sotia sa Marina Smirnova, acţionarul principal al GazpromBank Tiraspol.

Igor Smirnov a hotărît să “meargă la popor”

”Este necesar să se să se adopte o Constituţie printr-un referendum care ar respinge orice încercare de a schimba în continuare lucrurile şi ar opri ceea ce se întîmplă acum” - a declarat, la 19 iunie, la Bender_Tighina, Igor Smirnov, comentind situaţia actuală din viaţa internă a Transnistriei. El a calificat acţiunea de amendare a Constituţiei de către partidul Obnovlenie-Renovarea drept o încercare a reprezentanţilor aleşi de a provoca încordări în societate. Preşedintele Smirnov s-a opus de la început reformatorilor a căror acţiune ar fi limitat puterile prezidenţiale, facînd publică poziţia sa la posturile radio-TV obediente.
Comisia constituţională lucrează în prezent la elaborarea modificărilor şi completărilor la Constituţia RMN, dar în sensul dorit de preşedinte, în timp ce Parlamentul nistrean operează propriile amendamente. În următoarele zile vor fi publicate în ziarele naţionale în cele trei limbi oficiale moldoveneasca (româna), ucraineana si rusa, textele propuse.
Preşedintele a subliniat faptul că baza principiilor fundamentale de guvernare a Transnistriei este republica prezidenţială: “Toate evoluţiile în zona de stat, societate, cele ce derivă din Constituţie, de conducere, au la bază principiile republicii prezidenţiale”, a subliniat Igor Smirnov. Şeful statului a remarcat, de asemenea, importanţa dezbaterii publice, avînd în vedere priza electorală de care se mai bucură. Potrivit Preşedintelui, ar trebui să se elaboreze o Constituţie care ar respinge orice încercare de a schimba în continuare ceea ce se întîmplă acum: “Nu se poate transforma Sovietul Suprem într-un un partid de conducere precum a fost în URSS Partidul Comunist”. Vom discuta şi adopta o Constituţie printr-un referendum care va păstra guvernul nostru, limbile de stat, obiceiurile, economia, patrimoniul şi alte sfere ale vieţi publice. Cred că vom rezolva toate problemele. Cînd este greu, este necesar să mergem la popor şi el ne spune ce să facem “, a spus Smirnov.
Aspectele populiste sînt evidente şi ele demonstrează acutizarea rapidă a luptei politice pentru putere din Transnistria.

Parlamentul actual din Transnistria ar putea fi eliminat

Ministerul de Justiţie al RMN a propus modificarea Constituţiei în sensul instituirii Adunarii Naţionale în loc de actualul Soviet Suprem. Conform proiectului girat de preşedinţia nistreană, în Transnistria se preconizează un guvern care să înlocuiască actualul Cabinet de Miniştri. Propunerea a venit în urma încercării din 15 aprilie a.c. a Sovietului Suprem de a modifica legea de bază. În acest context, o serie de organizaţii publice regionale obediente preşedintelui Smirnov au cerut dizolvarea parlamentului nistrean.
Drept răspuns, Sovietul Suprem, condus de Evgeni Sevciuk a trimis la 17 iunie un Apel către Igor Smirnov cu rugămintea de a opri campania de discreditare a Parlamentului nistrean.

Ambasadorul Rusiei, la Tiraspol

Ambasadorul Federaţiei Ruse in Republica Moldova, Valeri Kuzmin, s-a întîlnit la 18 iunie a.c. la Tiraspol cu membrii din Prezidiului Sovietului Suprem al Transnistriei. Părţile au avut consultări cu privire la o serie de probleme legate de situaţia socio-economică din republică, alocarea eficientă a ajutorului umanitar primit din Federaţia Rusă, precum problema îmbunătăţirii legislaţiei Transnistriei. Ambasadorul V. Kuzmin a spus că el cunoaşte conţinutul Apelului Sovietului Suprem al Transnistriei către instituţia prezidenţială, cît şi atitudinea presei pro-smirnoviste “adesea scandaloasă, senzaţionalistă şi manipulatorie”. Ambasadorul Kuzmin şi-a exprimat speranţa că reforma legislaţiei în Transnistria va fi “discutată serios şi constructiv”. ”Cred că dezbaterile ar trebui să se desfăşoare în mod corespunzător, decent, cu accent pe sensul problemelor prioritare. Problemele de îmbunătăţire a legislaţiei, inclusiv revizuirea Constituţiei, trebuie să vizeze dezvoltarea armonioasă a regiunii, de a promova eficienţa economică, acesta fiind rostul acestor reforme”, a spus el. ”Tonul unor astfel de discuţii trebuie să fie moderat dar eficient, prin natura lor, pune în evidenţă deosebita lor semnificaţie”, a spus ambasadorul. El a adăugat că tratarea prea emoţională a oricăror controverse nu constituie metodă de rezolvare a problemelor politice.
În cadrul întîlnirii cu diplomatul rus, preşedintele Sovietului Suprem, Evgheni Sevciuk, i-a predat un raport cu privire la distribuirea de ajutoare umanitare trimise de Federaţia Rusă. Potrivit lui Valeri Kuzmin, “asistenţa umanitară este distribuită în întregime de partea nistreană cu o mare responsabilitate”. Ajutorul umanitar rus este distribuit la pensionari, copii, instituţii de sănătate, sanatorii, şcoli speciale etc. Există anumite probleme în sistemul creditarii sectorului agricol nistrean la care Rusia a alocat fonduri în anul care a trecut, dar distribuirea se face cu greutate”. Şeful Comisiei Juridice, Galina Antiufeeva, a exprimat speranţa că întîlnirea va ajuta legislatorii nistreni să găsească înţelegere comună cu autorităţile executive (prezidenţiale – n.n.), care "ar trebui să coopereze pentru ca societatea să beneficieze de prosperitate şi creştere economică”. ”În prezent, Rusia a oferit asistenţă pentru noi, dar este nevoie ca şi garantul ţării, preşedintele, să ajute la găsirea unui porumbel al păcii, respectiv, să ajute la rezolvarea crizei politice”, a spus Galina Antiufeeva .

Pichetarea Parlamentului Nistrean, 3 iunie 2009

Foto: Astradrom Bucureşti

"TIMPUL PUTERII LUI SMIRNOV TRECE IREVOCABIL"

Modificările propuse de opoziţia anti-Smirnov de la Tiraspol continuă să inflameze atmosfera politică din Transnistria.
Proiectul de lege "Cu privire la introducerea unor amendamente, precum şi actele adiţionale la Constituţie RMN" a fost subiect de dezbateri intense şi a fost întîmpinată cu respingerea totală a executivului RMN, condus autoritar de preşedintele Smirnov. Confruntarea Sovietului Suprem al Transnistriei cu Preşedinţia nistreană privitor la amendamentele la Constituţie s-a acutizat şi pentru că proiectul de lege parlamentar prevede eliminarea postului de vice-preşedinte al Transnistriei care, din 2006 pînă la ora actuală este Alexander Korolev. În Federaţia Rusă postul de Vice Preşedinte a fost eliminat încă din 1993.
La 3 Iunie, susţinători ai preşedintelui PMR au pichetat Sovietul Suprem, acţiune la care au participat aproximativ trei duzini de pensionari. La 9 iunie, Consiliul Coordonator al asociaţiilor obşteşti şi a partidelor politice a depus un apel către Ministerul de Securitate al Transnistriei cu o cerere de evaluare a activităţilor grupului parlamentar.
Nu se ştie încă cine a pierdut şi cine a cîştigat. Partidul "Renovarea", care este prezidat de către spikerul Parlamentului, Evgenii Sevciuk, s-a comportat în mod rezonabil. În ciuda tuturor isteriilor organizate de televiziunea de stat şi de aşa-numiţii reprezentanţi ai opiniei publice, deputaţii au menţinut cu demnitate propunerile reformiste. "Renovarea" nu se joacă cu păpuşa Smirnov în acest teatru de prost gust şi astfel a primit un bonus bun". Încolţit de Legislativ, Igor Smirnov s-a exprimat la ceremoniile de la Bender-Tighina din 19 iunie a.c. astfel:
“În Transnistria, au fost deja elaborate două seturi de amendamente la Constituţie, şi, în curînd, urmează cea de-a treia. Toate modificările propuse vor fi depuse dezbaterii publice. Dezvoltarea statului, a societăţii, a conducerii, se bazează pe principiile republicii prezidenţiale, prezente în actuala Constituţie”, a spus preşedintele. El a ridiculizat situaţia:
"Este destul de simplu: se ia din legislaţia rusă, se transnistrianizează, se fac propuneri de organizaţiile obşteşti de către veterani şi alte organizaţii, se fac corecţii… Ca orice proiect, va fi discutat cu toate partidele politice ", a explicat Smirnov. Smirnov crede că va putea să “rezolve toate problemele cu oamenii şi să obţină ne-modificarea Constituţiei, prin referendum, care ar putea salva conducerea prezidenţială autoritară de pînă acum, notează observatorii locali. Modificările propuse de Parlament la Legea fundamentală au provocat critici dure ale preşedintelui şi ale suporterilor săi, ducînd la dezbateri aprinse în societate. Preşedintele RMN a spus că “nu pot fi acceptate modificarile propuse, deoarece ele vor duce la o criză de putere”. Preşedintele Republicii a iniţiat o Comisie constituţională specială menită a promova şi a îmbunătăţi Constituţia actuală prin armonizarea cu Constituţia Federaţiei Ruse, dar în contradicţie cu iniţiativele reformatoare ale Parlamentului nistrean. Şeful acestei comisii, Galina Antiufeeva, a spus ziariştilor că “se pregăteşte o modificare în Legea fundamentală a Transnistriei, supusă unui referendum care ar putea avea loc în luna octombrie a acestui an”.

17 ani de la tragedia de la Bender (Tighina)

(Corespondenţă din Tiraspol)

De 17 ani, pentru toţi locuitorii Transnistriei 19 iunie este o zi de rememorare şi de durere. La 19 iunie 1992 în Republica Moldova a început agresiunea împotriva autorităţilor legitime, confirmate prin referendum, ale nistrenilor care au manifestat paşnic în oraşul Bender. În timpul celor 40 de zile de lupte au fost ucise 480 de persoane, inclusiv 118 tiraspoleni. Astăzi, în capitala Tiraspol, la Memorialul Gloriei, s-au adunat veterani, reprezentanţi ai administraţiei de stat de la Tiraspol, organizaţii publice şi ale întreprinderilor, pentru comemorarea memoriei evenimentului. Primarul capitalei, Tiraspol, Victor Kostyrko, i-a îndemnat pe participanţi să-şi amintească de “ceea ce am moştenit plătind scump independenţa”. “În pofida anilor trecuţi, o durere persistă în inimile părinţilor, văduvelor şi copiilor, legat de apărătorii Transnistriei”, a spus Victor Kostyrko. El a remarcat şi cît de mult s-a schimbat viaţa socială a ţării în 17 ani. “Astăzi, lumea noastra este păzita de forţele de menţinere a păcii şi meritul principal aparţine Rusiei, garantul păcii în Transnistria “, a subliniat şeful primăriei tiraspolene.
Astăzi, nu există nici o confruntare directă între Transnistria şi Moldova. Cu toate acestea, Moldova aplică în continuare o blocadă economică şi informativă. De asemenea, el a apelat la generaţia tânără ca astfel de evenimente să nu mai fie stimulate de nimeni.

Mesajul lui Evgeni Sevciuk către aparatorii Transnistriei.

Dragi transnistreni! Dragi locuitori ai oraşului Bender!
Au trecut 17 ani de la atacul armat împotriva populaţiei civile din oraşul Bender. Tragica zi din vara lui ’92 ani a intrat în istorie ca rememorare a sute de oameni morţi, răniţi şi schilodiţi. Distrugerile au avut loc în sufletele umane, locuinţe şi cartiere ale oraşului care, într-o perioadă scurtă de timp, au fost reconstruite de mâinile nistrenilor. Astăzi, în ciuda lipsei negocierilor cu Republica Moldova şi a relaţiilor dificile cu alte state, Transnistria supravieţueste şi priveste cu încredere spre viitor. Durerea din tragica zi va rămîne pentru totdeauna în inimile locuitorilor republicii, la fel ca şi admiraţia pentru curajul apărătorilor Transnistriei. Şi, plîngînd, ne vom aminti de eroismul lor. Veşnică memorie!

Foto: Memorialul de la Bender (sursa: Astradrom Bucureşti)

Evgheni Sevciuk, interviu pentru România

TRANSNISTRIA, MULT MAI APROAPE DE BUCUREŞTI DECÂT CHIŞINĂUL!

Georgiana Arsene, Carol Hârşan

Preşedintele Parlamentului Nistrean, Sovietul Suprem al Transnistriei, domnul Evghenii Sevciuk (foto), a acordat un interviu în atentia opiniei publice din Bucureşti. Mare parte a presei din Capitală a refuzat publicarea, aşa încît îl puteţi găsi pe locaţia Astradrom-Bucureşti şi pe acest blog. Comentariile dumneavoastră sînt binevenite, şi sint dovada unui interes deosebit după ani întregi de manipulare prin presă a românilor privind situaţia reală din Transnistria. Minciuni cu rază medie de acţiune sînt lansate aproape zilnic într-o presă care nu respecta minima etică profesională, aceea de a asculta şi cealalta parte. Costurile acestei atitudini politice sînt enorme. Interviul este luat în contextul în care, între 4-6 iunie 2009 la Tiraspol a avut loc primul Forum investiţional din Transnistria, cu participarea a numeroase delegaţii strâine.

Care este stadiul recunoaşterii oficiale a Transnistriei, după precedentul Kosovo şi după recunoaşterea în august, anul trecut, de către Federaţia Rusă a Abhaziei si Osetiei de Sud?

Pentru noi şi pentru mine personal înseamnă foarte mult faptul că un ziarist lucid si obiectiv din România a recunoscut că Transnistria există, că este vie, că trăieşte elaborând planuri pe decenii înainte. Referitor la recunoaşterea efectivă, oficială a Transnistriei, aceasta este în sarcina subiecţilor dreptului internaţional. Noi nu avem hotărâri în acest sens, unilateral nu putem face nimic, dar eforturile noastre se indreaptă, logic, spre edificarea unui stat democratic, suveran şi independent.În condiţiile în care cu câteva zile în urmă, a avut loc la Tiraspol un miting anti Obnovlenie (partidul “Renovarea”, reformator, condus de E. Sevciuk – n.n.) cum credeţi ca vor evolua lucrurile? Noi ştim că Transnistria are nevoie acum, mai mult ca oricând, de reforme profunde. S-a acutizat lupta politică dintre Obnovlenie şi forţele apropiate de actualul preşedinte, Igor Smirnov?Eu consider că asistăm la un conflict real între forţele retrograde şi partidul Obnovlenie – Renovarea – şi este evident că iniţiatorii acestei manifestaţii au fost oameni apropiaţi de actualul preşedinte. Consider că, respectând Constituţia Transnistriei, ei au tot dreptul să demonstreze, fapt valabil şi în legile ţării dumneavoastră, de pildă. Este vorba de un proces politic normal, democratic. Dar eu aş fi dorit ca aceste persoane, în ciuda celor 19 ani de independenţă, să fi fost o pildă de toleranţă pentru generaţiile tinere. Din informaţiile noastre am dedus că există elemente ale unei acţiuni agresive împotriva deputaţilor din Sovietul Suprem nistrean. Noi acceptăm dreptul lor de a protesta, dar nu putem renunţa la reforme, ar fi contra intereselor majore ale statului nostru. Mai consider că liderii acestor forţe zise “patriotice” au avut timp în 19 ani să-şi clarifice opţtiunile. Noi, cei din partidul Obnovlenie, suntem deschişi la dialog cu orice forţe politice din Transnistria. Dorim dialog argumentat, fără conflicte ideologice, iar manifestările anti-Obnovlenie ni se par foarte stranii. Ei induc in eroare populaţia nistreană, şi consider că avem de a face realmente cu elemente ale luptei politice. Dar suntem convinşi că populaţia aşteaptă propuneri constructive care să ducă la creştere economică, iar noi spre asta ne indreptăm.Ne aplecăm spre astfel de oameni cu mare respect şi stimă pentru că ei au făcut ceva pozitiv în trecutul lor. Acum însă, ne e mare milă de ei că sunt puşi şi folosiţi în astfel de situaţii, ei au dreptul la romantism, dar acest romantism nu mai e unul politic ci unul “de piaţă”…

Aţi organizat acest Forum economic ca să atrageţi investiţii străine. Avem încrederea că Forumul va fi un succes. Dar ce avantaje concrete oferă conducerea nistreană investitorilor străini, inclusiv din România?

Forumul a fost iniţiat tocmai în scopul explorării de iniţiative investiţionale străine în Transnistria. Noi avem un uriaş potenţial, dar nimic nu se face fără bani, de aceea această balanţă trebuie echilibrată. Acum depunem eforturi pentru reducerea efectelor negative în economie, încercăm să demonstrăm lumii că şi noi, nistrenii, avem o economie stabilă, dovedită prin realizari clare. În consecinţă, cele mai mari facilităţi vor fi acordate acelor investitori străini care înţeleg problemele noastre economice derivate şi din nerecunoaşterea oficială a statului. Scopul Forumului a fost cunoaşterea directă de către străini a realităţilor, iar facilităţile – inclusiv zero impozite – nu vor întârzia. Avem nevoie de banii lor, dar facem aceasta cu tot respectful cuvenit. Relaţiile cele mai strânse trebuie să le avem cu ţarile limitrofe, Ucraina şi România. De aceea, pentru investitori din România nu vor exista nici un fel de constrângeri.Eu stiu că Transnistria are legaturi economice şi contractuale cu întreprinderi româneşti, asta doar dacă ne referim la Combinatul Metalurgic de la Rîbniţa. Dar condiţiile obiective de dezvoltare expansivă a relaţiilor dintre noi vor veni imediat după recunoaşterea oficială a statului nostru, iar acest moment e foarte aproape.

După cum ştiţi, relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău au devenit extrem de încordate după 7 aprilie, după ce preşedintele Vladimir Voronin a acuzat România că se află în spatele tulburărilor violente. Cum vedeţi posibilitatea cooperării cu oameni de afaceri din România, în aceste condiţii? Mai este Transnistria un factor de risc regional la Marea Neagră, după cum susţine preşedintele Traian Băsescu? Ce mesaj transmite preşedintele Parlamentului Nistrean elitei politice de la Bucureşti?

Eu cred că nu este momentul unor declaraţii radicale, iar problemele puse de dumneavoastră se vor soluţiona în timp scurt, în mod sigur. Cât priveşte importanţa directă a Transnistriei pentru români, mai întât trebuie să se înţeleagă Bucureştiul cu Chişinăul, iar apoi va veni şi rândul nostru. Este un proces natural. Consider că nu suntem într-un punct mort, dar în condiţiile actualelor relaţii dintre Bucureşti şi Chişinău, eforturile trebuie îndreptate spre detensionare, spre dialog calm şi constructiv. Această încordare în mod evident nu e determinată de Transnistria, noi nu am provocat aşa ceva, dar consecinţele ne afectează şi pe noi. Încordarea mai derivă şi din faptul că organizaţiile internaţionale, structuri ca OSCE sau Uniunea Europeană, nu s-au străduit să clarifice definitiv aşa-zisă “problemă nistreană”. Există restanţe care costă. Ne costă şi pe noi, dar şi europenii pierd mult. Vorbim aici de mecanisme fine, care sunt neglijate, parcă deliberat de organismele internaţionale. Timpul trece în detrimentul tuturor. Eu sper că, în viitorul imediat, aceste organisme internaţionale vor gasi metodele de abordare a lichidării aşa-zisului “conflict ingheţat” din zona noastră. Să nu uităm că anul viitor Transnistria va serba 20 de ani de independenţă concretă, dar trebuie să facem paşi mult mai hotărâţi spre armonie şi pace.

Ce mai face omul Evghenii Sevciuk, mai are timp pentru propria persoană, având în vedere şi faima dumneavoastră de burlac…

Sunt foarte preocupat în modul cel mai serios de munca mea. Dar dacă vreo frumoasă femeie din România va dori să mi se dedice, n-o voi refuza. Va fi bine şi pentru relaţiile internaţionale…

Într-o bună zi, foarte curând, veţi primi invitaţia de a efectua o vizită particulară la Bucureşti, prilej cu care veţi vizita şi Parlamentul României. Veţi accepta o astfel de invitaţie?

Cu mare plăcere, deşi România a fost una din acele ţari în care noi eram consideraţi “persona non grata”. Eu admir şi respect deplin ţara dumneavoastră, nu simt nici ostilitate, nu am nici prejudecăţi. Procesul nostru de pace trece şi prin Bucureşti. Dar un gest ca acesta riscă să fie prost înţeles de unele forţe de la noi din Transnistria. Vom vedea ce vom face, vom chibzui. Contacte avem cu România, pe canale specifice şi le vom extinde în beneficiul tuturor.

Fragmente din discursul rostit de Evgheni Sevciuk la Forumul de investiţii de la Tiraspol – 4 iunie 2009(după Parliamentary News)

Mentalitatea şi credinţele moştenite din timpurile în care companiile erau supuse controlului statului ca să funcţioneze trebuie urgent eradicate, pentru promovarea afacerilor.Minimizarea riscurilor pentru investitorii străini constituie o prioritate pentru noi. Dacă autorităţile publice abordează riscurile corect, atunci se vor găsi şi dezvolta şi cele mai bune soluţii.Printre riscurile economiei noastre se numară- dinamica instabilă a producţiei industriale, însoţită de influenţa dramatică a factorilor externi- piaţa locală limitată- investiţii insuficiente în proiectele deja asumate- inabilitatea de a obţine împrumuturi accesibile- ineficienţe în funcţionarea sistemului financiar şi al infrastructurii- situaţie demografică îngrijorătoare- presiune inflaţionistă semnificativă- creşterea costurilor la energie. Statul trebuie să edifice un sistem de respect public şi toleranţă pentru investitorii străini şi locali, hotărâţi să investească aici, creând noi locuri de muncă, sprijinind bugetele locale şi producând beneficii sociale.Nu vom putea supravieţui dacă nu creem condiţii cât mai atractive pentru investitorii străini”.

Preşedintele Igor Smirnov alături de Ministrul Economiei Elena Cernenko vizitînd expoziţia deschisă cu prilejul Forumului de Investiţii din 4-5 iunie anul curent (foto: Astradrom Bucureşti)

Clădirea care adăposteşte Parlamentul Nistrean şi Preşedinţia (sursa foto: http://www.basarabeni.ro/)

Parlamentarii nistreni îl pun la colţ pe Igor Smirnov

La 17 iunie 2009, Parlamentul nistrean – Sovietul Suprem – a adoptat o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Igor Smirnov, în care atrage atenţia asupra eforturilor manipulative ale preşedintelui şi apropiaţilor săi împotriva reformelor cerute imperios de către Partidul Obnovlenie (Renovarea) condus de Evgheni Sevciuk. Asistăm la escaladarea luptei pentru putere la Tiraspol.
Redăm mai jos extrase largi din această scrisoare.

Stimate Igor Smirnov!

Sovietul Suprem al Transnistriei apreciaza eforturile Dumneavoastră de a crea condiţiile necesare pentru funcţionarea stabilă a interacţiunilor cu autorităţile publice. Constituţia Republicii Moldoveneşti Nistrene a subliniat rolul de Preşedinte în calitate de garant al Constituţiei şi legilor. Sovietul Suprem a remarcat faptul că discuţiile privind rolul parlamentarilor au dobîndit forme incorecte şi, în opinia noastră, au mers dincolo de cele permise de legislaţia în vigoare. Timp de aproape două luni, o serie de lideri comunitari, utilizînd presa de stat, au organizat o tentativă de creare a iluziei de neacceptare de către societatea civilă a Sovietului Superior al Republicii Transnistria, reprezentată în conflict politic cu puterea executivă. Sîntem de părere că acţiunile de acest fel sînt dirijate de Preşedinţie prin organizaţii publice obediente. În oraşe şi districte ale reprezentanţilor autorităţilor executive se iniţiază adunări ale cetăţenilor din sectorul public, şi în condiţii de ameninţări duse până la concediere, li se impune participarea la reuniuni, chipurile, demonstrînd neacceptarea publică a activităţii Sovietului Suprem.Astăzi este clar că în această dezbatere nu se fac referiri la probleme specifice sau iniţiative, ci a fost organizată în scopul discreditării organelor reprezentative pentru pregătirea următoarei campanii electorale din 2010. Astfel de acţiuni de dezinformare sînt menite să asigure prin prezenţa în spaţiul informaţional distragerea atenţiei opiniei publice de la restanţele socio-economice şi de la problemele cetăţenilor. Sovietul Suprem consideră că deturnarea atenţiei de la problemele nerezolvate constituie un pericol şi o provocare politică. Credem că obstrucţia unui deplin dialog pe baza unor argumente de fond, cauzează pagube ireparabile pentru imaginea Republicii şi, pe scară largă, anulează eforturile de mai mulţi ani pentru îmbunătăţirea protecţiei juridice a populaţiei. Este regretabil faptul că un număr de reprezentanţi ai executivului, care au intrat în această dezbatere, au arătat că nu cunosc Constituţia şi legile sau le aplică selectiv fără a aborda discuţiile într-un mod constructiv. În opinia Sovietului Suprem, o astfel de acţiune negativă generează în societate ură, ostilitate, dominaţia informaţiei înşelătoare – manipulare - în transmiterea de informaţii publice prin intermediul mass-media, şi are o natură ofensatoare şi defăimătoare. Astfel de acţiuni sunt similare cu cele de politică aventuristă. Avem datoria de a preveni abuzul, calomnia, difuzarea de informaţii false, defăimarea, cinstea şi demnitatea de cetăţean.(…) De asemenea, dorim aplicarea cu stricteţe în domeniul juridic de mecanisme de control concepute pentru a evita interpretări unilaterale ale legilor în favoarea unor grupuri politice, contrar prevederilor Constituţiei. Această situaţie constituie un pericol prin dezvoltarea unui grad înalt de nihilism juridic şi un precedent pentru alte acţiuni ale altor forţe politice şi reprezentanţi ai autorităţilor. Este regretabil faptul că unii membri ai executivului, inclusiv cei cu gradul de consilier de stat al preşedintelui, oferă o evaluare şi o imagine negativă a Sovietului Suprem al Transnistriei, deşi, în aparenţă, preşedintele a făcut de multe ori aprecieri pozitive privitor la activitatea legislativului. Sovietul Suprem, la fel ca şi pînă acum, acţionează în conformitate cu principiile de transparenţă, eficienţă şi corectitudine cu scopul de a îmbunătăţi statutul socio-economic al transnistrenilor. Atunci cînd unele personalităţi publice şi executive au încercat să aprindă tensiuni sociale, Sovietul Suprem, în calitate de reprezentant şi singurul corp legislativ al statului, s-a opus acestui proces cu voinţă politică, dorind stabilitate şi evitarea acţiunilor radicale. Acestea pot fi o ameninţare prin destabilizarea situaţiei social-politice din republică, fapt inacceptabil. Avînd în vedere rolul de garant al Constituţiei şi legilor, în conformitate cu legea fundamentală a republicii, seful statului este responsabil pentru coordonarea funcţionării şi interacţiunii tuturor organismelor de autoritate în stat, ne adresăm cu apelul să ia măsurile necesare pentru respectarea strictă a tuturor principiilor de drept şi să prevină ofensiva defăimătoare a forţelor retrograde şi campania de discreditare a Sovietului Suprem. Este o chestiune de respect şi un sentiment de recunoştinţă faptul că locuitorii Transnistriei au interpretat corect această situaţie dificilă. Cetăţenii Republicii nu pot fi dezinformaţi prin expresii radicale, ei dovedind o mare toleranţă şi capacitate de înţelegere, fără să se lase manipulaţi de provocări impuse.

Precedentul Kosovo, activ în Transnistria

Neaplicarea Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al ONU privind Kosovo confirmă principiul selectivităţii care de 19 ani defavorizează Transnistria, cu acordul tacit al liderilor internaţionali. Subiectul a fost abordat de Evgheni Sevciuk, preşedintele Parlamentului transnistrean, cu prilejul împlinirii a zece ani de la adoptarea rezoluţiei: "Este complicat de argumentat faptul că unor state, cum este Kosovo, li se permite ceva, şi drepturile lor sint respectate, iar in alte state complet constituite, precum Transnistria, asemenea drepturi sînt ignorate, se caută argumente comode de amînare". La fiecare aniversare a adoptării Rezoluţiei Kosovo "nistrenii îşi reamintesc de dubla măsură, de selectivitatea din sistemul dreptului internaţional şi al relaţiilor internaţonale, de necesitatea abordăilor echitabile, generale, privind soluţionarea problemelor asemănătoare, dar şi referirile la aspectele morale şi etice ale comunităţii mondiale în privinţa voinţei popoarelor în diferite părţi ale lumii". E. Sevciuk a mai spus că rezoluţia 1244 "a stabilit principiul integrităţii teritoriale a Serbiei şi a indicat cadrele negocierilor privitor la nivelul autonomizării ţinutului Kosovo". "În anul 2008 noi am fost martori cînd unele ţări membгe ale Consiliului de Securitate al ONU au semnat rezoluţia încă din 1999 şi au recunoscut independenţa Kosovo", a menţionat Sevciuk, adăugînd că Federaţia Rusă a avertizat de repetarea precedentului Kosovo în regiuni de conflict din spaţiul postsovietic. "Este clar că înfăptuirea rezoluţiei este complicată, şi acesta e argument pentru a impedica acele ţări, care trîmbiţau de pe diferite tribune internaţionale, deoarece ele bănuiau abordarea rusească faţă de precedentul Kosovo", a subliniat Preşedintele Sovietului Suprem al Transnistriei.

Biserica Ortodoxă Nistreană, în sprijinul lui Evgheni Sevciuk

La 14 iunie a.c., Arhiepiscopul Justinian de Tiraspol şi Dubăsari a prezentat Ordinele emise de Biserica Ortodoxă Rusă şi Patriarhală, respectiv diplomele acordate Preşedintelui legislativului transnistrean, Evgheni Sevciuk, preşedintelui Comitetului legislativ pentru asociaţiile obşteşti, tineret, sport şi mass-media, Viaceslav Tobuh, şeful Comisiei cu privire la asociaţiile obşteşti, Rimma Voronova . Arhiepiscopul Justinian a citit mesajul Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, spunînd că “în ultimii cinci ani, deputaţii Parlamentului transnistrean au realizat osteneala de lucru pentru a elabora o lege care să îndeplinească aspiraţiile religioase ale Eparhiei de Tiraspol, pendinte de Biserica Ortodoxă Rusă. În Transnistria, pînă acum, pentru activităţile organizaţiilor religioase se aplica legea din perioada sovietică.Cu participarea directă a lui Evgheni Shevciuk, a lui Viaceslav Tobuh şi a Rimmei Voronova, noua lege a fost elaborată ţinîndu-se cont de recomandările şi modificările societăţii transnistrene şi Bisericii Ortodoxe Ruse. Pentru dezvoltarea activităţii în relaţiile cu biserica, Preşedintelui Sovietului Suprem al Transnistriei, Evgheni Sevciuk, i s-a acordat Ordinul Sfîntul Prinţ Daniel de Moscova, gradul II.Acest ordin a fost iniţiat de Sfîntul Sinod Rus la 28 decembrie 1988, o dată cu împlinirea mileniului ortodox din Rusia. Ordinul (Ordenomsvyatogo благоверного Prinţul Daniel din Moscova) se atribuie pentru revigorarea vieţii spirituale.Preşedintele Sovietului Suprem transnistrean şi-a exprimat înalta apreciere la adresa Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, şi a spus că distincţia se adresează tuturor deputaţilor care au participat în mod activ la formularea şi adoptarea Legii "cu privire la libertatea conştiinţei şi asociaţiilor religioase”.Viacheslav Tobuh a fost distins cu Ordinul St Prinţ Daniel din Moscova, gradul III, la fel ca şi Rimma Voronova. După ceremonie, Arhiepiscopul Justinian a remarcat faptul că aprecierea e împărtăşită de credincioşi de toate cultele din Transnistria ducînd spre o cooperare deplină între biserică şi stat.

Întemeietorul oraşului Tiraspol, generalul Suvorov, domină actuala Transnistrie, prin statui şi efigii, până la bancnotele aflate în circulaţie

Podul de peste Nistru de la Tiraspol duce la localitatea Chiţcani, aflat pe malul drept al Nistrului. Aici se află monumentul luptelor crîncene din 1944, precum şi mănăstirea Novîi Nemeţ (Noul Neamţ)

ŞAPTE PREJUDECĂŢI ROMÂNEŞTI PRIVIND TRANSNISTRIA

În presa româneasca de după 1990 şi, în speţă, în cea de după anul 2000, s-au instalat cu tenacitatea unui virus de ne-eradicat cîteva prejudecăţi despre ruşi şi Rusia în general, şi despre Transnistria, în special. Menţinerea lor în cîmpul public, alimentarea cu obstinaţie a opiniei publice dar şi a experţilor de saloane de demnitari aduce uriaşe prejudicii intereselor de prim rang ale României. Pînă şi preşedintele actual, Traian Băsescu, este intoxicat cu informaţii denaturate despre realităţile din Transnistria şi despre modul pragmatic cu care Federaţia Rusă îşi exercită politica externă. La acestea se adaugă gafele succesive ale Ministerului de Externe Român, unde schimbarea de generaţii de diplomaţi nu a adus şi profesionismul necesar abordărilor obiective. Toate acestea au generat situaţii care aduc atingere, prin consecinţe succesive, siguranţei naţionale. Presa este principala purtătoare a instrumentelor de manipulare prin „analişti”-agenţi acoperiţi ce împînzesc redacţii şi orientează interesele mogulilor de presă. Să vedem în continuare care sînt principalele 7 prejudecăţi româneşti legate de Transnistria.

1.Modul de informare-documentare viciat şi defectuos al presei. Cînd spunem presa românească ne referim la cea centrală, pentru că cea locală atinge rar şi tangenţial subiectul prin citări „nedigerate”. La rîndul lor, ştiriştii de la Bucureşti iau tot „pe nemestecate”, ştiri de pe agenţii consacrate, le dezmembrează, le dau titluri „adecvate” cu mentalitatea impusă şi le aruncă pe piaţă. Redacţiile centrale suferă de o lene cronică de documentare la surse, în linia-ntîi, fără a asculta şi Cealaltă Parte. Secvenţele luate la a nu ştim cîta mînă sînt alterate şi mai mult fiind încărcate cu elementele ce compun suma erorilor de bază. De exemplu, la Forumul de investiţii de la Tiraspol din 4-5 iunie a.c., au fost doar corespondenţii ruşi (Itar Tass, Ria Novosti, Regnum etc) ale căror texte au fost mărunt tocate şi „fezandate” de veleitarii-experţi din presa românească.

2.Trecutul, ca temei pentru denigrarea viitorului. La mai toate nivelurile societăţii româneşti se manifestă plenar reflexul negativ şi rigid de a vedea lucrurile prin prisma unui trecut unilateral şi ciuntit. Se percep evenimente moderne ce produc consecinţe post-moderne, prin prisma unor evenimente din trecut, de regulă, devastatoare de simţuri naţionale. Este vorba de clişee istorice tratate revanşard, fără ca cineva să atragă atenţia, din bunul simţ tocmai faţă de istoria asumată, că nu putem trăi o veşnicie din revanşe. Opinia publică din România menţine aceste deprinderi, stimulate periodic, şi nu are cum să observe că, dincolo, în Transnistria, societatea lucidă ştie că dacă nu se grăbeşte, istoria merge înainte fără ea.

3.Absenţa schimbărilor în Transnistria. Total greşit, trebuie doar să faci o călătorie de documentare la faţa locului. Creşterea economică e superioară celei din Moldova-Chişinău iar perspectivele sint mai concrete şi mai stabile, deşi starea de nerecunoaştere impietează mult asupra capacităţilor reale. Odată recunoscută, Transnistria va accelera procesul de creştere economică, putînd deveni în scurt timp o surpriză reală pentru investitori de oriunde. Primii paşi importanţi s-au făcut deja. Izolarea absolută a Transnistriei e o prejudecată românească fără acoperire în teren, unde zilnic vin delegaţii, atît din Est cît şi din Vest. Deja unii observatori vorbesc la viitor de o mică Elveţie a Estului...

4.Prezenţa Armatei a 14-a, Ruse. O minciună sfruntată, întreţinută cu obstinaţie în presa românească. Retragerea Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse din Transnistria s-a încheiat efectiv în anul 1999, conform acordurilor de la Ankara. Astăzi există în Republica Moldovenească Nistreană circa 900 de militari ruşi care au o singură misiune: să păzească cel mai mare arsenal militar aflat în afara graniţelor unei mari puteri. La depozitul de la Colbasna se găsesc, în cea mai mare măsură, cantităţi imense de gaze de luptă din cel de-al doilea război mondial, în curs de degradare, iar distrugerea lor face obiectul unor studii internaţionale, cu costuri uriaşe. În afară de aceşti militari, mai există dizlocaţi la frontiera cu Moldova-Chişinău cca. 200 de militari ruşi, căşti albastre, cu rol de pacificare. La Tiraspol, astăzi oricine poate vedea demolarea blocurilor fostei garnizoane ruse, pe un teren devenit al Primăriei, unde urmează construirea unui mare cartier de locuinţe.

5.Comunismul deşănţat din Transnistria. Văzut din exterior, acesta este un simptom al stagnării. Doar prezent la faţa locului, un observator obiectiv îşi dă seama de valoarea de butaforie politică a însemnelor şi simbolurilor comunismului – statui, steme, denumiri de străzi etc. Comunismul nu mai e prezent în cîmpul politic, la ultimele alegeri, comuniştii nistreni obţinînd sub 10% din opţiunea electorală. În schimb, în viitorul apropiat, aici se pot turna numeroase filme de epocă în atmosferă autentică...

6.Persecuţii antiromâneşti în Transnistria. Este vorba de marota principală a presei româneşti. Dar, nu spune nimeni că în trecutul apropiat astfel de persecuţii n-au avut loc, chiar liderii nistreni recunosc aceasta. Acum însă, marea parte a societăţii nistrene are cu totul alte orientări şi expectanţe. Celor care ajung, totuşi, aici, le recomandăm călduros şi o vizită la Muzeul războiului din martie-iunie 1992, din Bender-Tighina, unde vor înţelege mult mai clar cit de murdar a fost acel război, din partea tuturor. Iar la cimitirul de la Bender, refăcut, îşi dorm somnul de veci numeroşi militari români, alături de ruşi, germani, suedezi, otomani, francezi, luxemburghezi etc. Şi puţini sînt cei care ştiu că la Universitatea din Tiraspol, în holul mare de la intrare sînt pictaţi de o parte şi de alta a uşii înalte, Taras Şevcenko şi Mihai Eminescu.

7. Viabilitatea limitată a Transnistriei. Orice se poate spune despre viitorul politic al zonei, dar nu că ea va dispărea. La ora actuală, orice analiză aprofundată demonstrează faptul că Republica Moldova este un stat artefact, mult mai vulnerabil şi incert decît Transnistria. Direcţiile de evoluţie sînt multiple, iar Transnistria are în prezent întrunite toate elementele care compun fiinţarea unui stat suveran ce deţine controlul asupra întregului său teritoriu.