Inflaţia şi politica fiscală

Sovietul Suprem al RMN a înaintat propuneri pentru dezvoltarea socială şi economică, ce vor fi reflectate în proiectul Concepţiei privind politica fiscală pentru anul 2010, transmite agenţia Novîi Reghion.
Parlamentul nistrean a luat act de necesitatea găsirii de soluţii pentru diminuarea inflaţiei în 2010, la maxim 10%. Vor fi, de asemenea, indexate pensiile, beneficiile de bunăstare, salariile publice pentru ocuparea forţei de muncă pînă la nivelul real al inflaţiei în urmatorii trei ani. La elaborarea proiectului de politici fiscale pentru 2010, s-a planificat să se ţină seama de dorinţele agenţilor economici care doresc să aibă acces egal la alocarea de resurse din credite.
Oamenii de afaceri nistreni acuză birocraţia excesivă în procedurile de acordare a creditelor, iar scopul noilor măsuri este tocmai încurajarea executivului de a dezvolta programe care au ca scop reducerea barierelor administrative şi de atragere de resurse de revitalizare a agenţilor economici.
Conceptia fiscală şi politica fiscală - una dintre cele mai importante piese ale legislaţiei actuale – va servi la formarea mai echitabilă a bugetului Transnistriei pe anul fiscal 2010.

TRANSNISTRIA

Locaţia:Transnistria
– regiune cu regim special a Republicii Moldova
Denumirea oficială a zonei: Republica Moldovenească Nistreană

Transnistria – stat autoproclamat la 2 septembrie 1990, situat în estul Europei.

Frontiere: la vest cu Republica Moldova pe rîul Nistru (411 km.). În partea de est şi de sud, cu Ucraina, (405 km). Nu are ieşire la Marea Neagră.

Suprafaţa totală - 4163 de Kilometri pătraţi, 10% din teritoriul fostei RSSM Lungimea totală a frontierei - 816 km.

Populaţia – 555.347 de locuitori, din care, 31.9% de moldoveni, ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%.

Limbile oficiale: moldovenească (română), rusă, ucraineană.

Unitatea monetară - Rubla transnistreană, 1 rublă Tr = 100 kopeici.

Capitala - oraşul Tiraspol -159163 locuitori.

Religie: - majoritatea populaţiei este de religie creştină Ortodoxă - 90%, fiind vorba de ortodoxia pe stil vechi.

Cîteva note istorice ale statalităţii Transnistriei

Istoric, Transnistria nu a fost dependentă de Republica Moldova, nefiind parte de drept a principatului basarabean. Pînă în 1924 teritoriul Transnistriei a făcut parte din Imperiului Rus, în sudul Ucrainei. În anul 1924, conducerea sovietică nu recunoaşte ca legală anexarea Basarabiei de către România, o decizie care conduce la înfiinţarea pe teritoriul Transnistriei şi din regiunile vecine din Ucraina, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste (MASSR) pe teritoriu ucrainian, cu capitala la Tiraspol, din 1929. În anul 1940, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, teritoriul Basarabiei a fost anexat la MASSR. A rezultat, astfel, RSS Moldovenească (MSSR).

Restaurarea de stat din Transnistria

RSSM a fost un stat declarat multi-etnic, dar în 1989 Sovietul Suprem al Republicii Moldova a adoptat legi discriminatorii cu privire la limba de stat, ignorînd interesele minorităţilor naţionale.
În timpul existenţei Uniunii Sovietice, politicile entice şi conflictele etno-culturale au fost ţinute în fază latentă, dar, o dată cu prăbuşirea Centrului şi cu lichidarea sa ulterioară, s-a produs următorul fenomen, similar şi în alte republici foste unionale: grupurile de ruşi şi rusofoni s-au trezit peste noapte în calitate de minorităţi naţionale în cadrul unor state naţionale nou constituite. Reticenţa şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a lua în considerare interesele legitime ale locuitorilor din Transnistria, căutînd soluţii imediate, de compromis, la noile probleme şi provocări au condus la nevoia de a gasi cele mai bune forme de protecţie juridică a intereselor populaţiei din Transnistria (Pridnestrovie). În anii 1989-1991 partea transnistreană a propus astfel de forme de convieţuire într-un stat comun cu Moldova, ca o zonă economică liberă, cu o autonomie largă, convieţuind într-o federaţie cu doi subiecţi. Toate propunerile din partea transnistreană au fost respinse de către conducerea Moldovei, care a calificat aceste propuneri cu titlul de “presiuni inacceptabile”. În aceste condiţii, Transnistria, pe baza unui referendum naţional, a fost obligată să declare înfiinţarea propriului stat independent. Cadrul legal pentru declararea independenţei Transnistriei a fost cel de recunoaştere a Congresului Popular al Deputaţilor din Uniunea Sovietică şi apoi în Parlamentul Republicii Moldova. În consecinţă, situaţia de jure a fost refăcută, cea care a existat înainte de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Astfel au luat naştere prin succesiune de la fosta RSSM - Republica Moldova (fosta Basarabia) şi Republica Moldovenească Nistreană, în calitate de moştenitor direct al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Existau premisele legale pentru restabilirea statalităţii în teritoriul fostei MASSR. Dar rezultatul final al diferendului dintre Moldova si Transnistria a avut loc în 1992, după agresiunea militară a Republicii Moldova în proaspăta Republică transnistreană, conflict în care si-au pierdut viaţa peste 800 de persoane. Cît priveşte restaurarea statalităţii transnistrene, aceasta a devenit o garanţie fundamentală de securitate pentru locuitorii republicii, cheia de de acces la realizarea propriilor drepturi şi libertăţi. Astfel, astăzi, chiar nerecunoscută oficial, Republica Moldovenească Transnistria este un stat suveran. La începutul perioadei de re-constituire a statalităţii transnistrene, autorităţile au efectuat un referendum naţional pe întreg teritoriul, precum şi pentru componenţa viitorului Congres Popular al deputaţilor. Proclamarea separării Transnistriei de Republica Moldova, la 2 septembrie 1990, la cel de-al doilea Congres al Deputaţilor Poporului este data oficială de restaurare a statului pe teritoriul Transnistriei. Prima Constituţie independentă a Transnistriei a fost adoptată la 1 septembrie 1991. La 24 decembrie 1995 prin referendum naţional privind noua Constituţie, s-a declarat Transnistria ca Republica Moldovenească Nistreană, un stat democratic, legal şi ca un stat suveran parlamentar-prezidenţial ca formă de guvernare. Drepturile omului au fost declarate o prioritate pentru stat. Şeful statului, Preşedintele, este, din 1992, Igor Smirnov. Preşedintele este ales pentru un mandat de 5 ani, este şi şef al puterii executive, formează Cabinetul de Miniştri, direcţionează şi coordonează activităţile tuturor autorităţilor, coordonează relaţiile internaţionale, este şef al forţelor armate. Organul reprezentativ legislativ, Sovietul Suprem, este condus de preşedintele Consiliului Suprem şi este ales pentru un mandat de 5 ani. Spikerul actual al Parlamentului RMN este Evgeni Sevciuk.

Transnistria este formată din 7 unităţi administrativ-teritoriale:
1.Tiraspol, 159.163 locuitori
2.Bender (Tighina) 105.000 locuitori
3.Rîbniţa şi raionul Rybnita, 82.699 locuitori
4.Dubăsari şi raionul Dubăsari, 37.449 locuitori
5.Slobozia şi raionul Slobozia, 95.742 locuitori
6.Grigoriopol şi raionul Grigoriopol, 48.000 locuitori
7.Kamenka şi raionul Kamenka, 27.284 locuitori
În Transnistria funcţionează toate autorităţile de stat şi publice: legiuitorul - Sovietul Suprem, consiliile locale, executivul - Cabinetul de Miniştri, 13 ministere, Preşedinţia, organele Vamale, autorităţile fiscale centrale şi reţeaua bancară, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justitie, Curtea de Arbitraj, instanţele judecătoreşti, judecătorii de sector şi municipali, Procuratura Generală, Camera de Conturi, Camera de Comerţ, Armata regulată etc.
Republica Moldovenească Nistreană are propria Constituţie, efectivă pe teritoriul controlat, sisteme de drept, economie de piaţă, sisteme financiare şi de impozitare, infrastructură de comunicaţii civile, militare, de poliţie, de servicii de securitate, stemă şi imn naţional.
La 17 septembrie 2006, în Transnistria a avut loc un referendum privind stabilitatea strategică a ţării, independenţa şi ulterioara liberă asociere cu Federaţia Rusă. În favoarea obiectivelor referendumului s-au exprimat 97,1% din cetăţenii cu drept de vot. Pentru respingerea independenţei Transnistriei şi apartenenţa la Moldova au votat 3,4%.

Oleg, din nou în prim plan

Reamintim că o sursă din Uniunea de Centru a Moldovei, la 18 iunie a.c., a declarat agenţiei REGNUM că fiul cel mai mic al preşedintelui Igor Smirnov, Oleg, a avut consultări cu UCM asupra modului de formare unificată a listelor de candidaţi pentru alegerile de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova din 29 iulie. De asemenea, spune sursa, Oleg Smirnov a discutat despre înscrierea sa în partea superioară a listei, cea eligibilă. Rezultatele consultărilor nu se cunosc deocamdată. Este de remarcat faptul că de la înfiinţarea RMN politicienii locali nu au fost niciodată implicaţi în alegerile din Republica Moldova drept candidaţi, iar toate încercările de a deschide secţii de votare ale Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei au fost curmate de autorităţile din Transnistria.
Pe de altă parte însă, la ultimele alegeri parlamentare din Federaţia Rusă, soţia lui Oleg şi nora preşedintelui nistrean, Marina Smirnova, a candidat pentru un loc de deputat în Duma de Stat pe listele partidului condus de actualul preşedinte, Dmitri Medvedev, Rusia Unită.

Participarea parlamentarilor nistreni la alegerile din Moldova - o eroare

“Dacă cineva din parlamentarii transnistreni ar fi participat la alegerile din Republica Moldova din 29 iulie, am fi fost acuzaţi de a fi trădători ai intereselor statale”, a declarat deputatul Sovietului Suprem al Transnistriei, Petru Pasat. ”Autorităţile nistrene au menţionat în repetate rînduri că RMN nu va participa la alegerile desfăşurate în alte ţări. Detaliile despre posibila implicare a lui Oleg Smirnov (fiul preşedintelui RMN, Igor Smirnov, la rîndul său, preşedinte al Partidului Patriotic din Transnistria - PPT), în viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova sunt o surpriză şi schimbă situaţia cu 180 de grade”, a declarat Pasat într-un interviu acordat agenţiei ruse REGNUM. ”Poate că această informaţie este doar o ştire falsă. Dar dacă vom presupune că aceste informaţii conţin totusi un adevar oarecare, atunci există problema a ce s-ar fi întîmplat dacă cel puţin un membru sau preşedintele "Renovării" să sugereze doar că doreşte să participe la alegerile din Republica Moldova. În acest caz, încă o dată, am fi fost acuzaţi de înaltă tradare ", a constatat deputatul nistrean. ”Personal, mă refer la acest moment ca la unul foarte negativ, pentru că el nu corespunde politicii externe a RMN aprobată de poporul nistrean la referendumul din 17 septembrie 2006”. (În Transnistria a avut loc un referendum cu privire la statutul republicii, în care 97% dintre alegatori au optat pentru independenţă şi, ulterior, libera asociere a Transnistriei la Federaţia Rusă – n.n.). “Şi nu este deloc clar din ce cauză tac referitor la acest subiect MAE nistrean, Partidul Politic al Nistreniei si autorităţile executive”, a rezumat Petru Pasat.

Transnistria cere încetarea interdicţiilor pentru liderii săi

Agenţia Novîi Reghion din Tiraspol informează că pentru a relua procesul de negocieri privind relaţiile moldo-transnistrene, partea nistreană a subliniat necesitatea îndeplinirii unor condiţii corespunzătoare. Menţiunea a fost făcută de ministrul de externe nistrean, Vladimir Iastrebciak, la sfîrşitul săptămînii trecute, după consultările ce au avut loc la Viena, la reuniunea informală în formatul "5 +2". Potrivit lui Iastrebciak s-a căzut de acord “ca părţile să depună eforturi pentru reluarea întîlnirilor, avînd în vedere crearea unui mediu favorabil”, conform cu prevederile Declaraţiei de la Moscova a preşedinţilor din Rusia, Transnistria şi Moldova, semnată în martie curent. Pentru a relua discuţiile “trebuie să fie respectată libertatea de activitate economică externă a Transnistriei şi de oprire a urmăririi penale împotriva persoanelor oficiale ale RMN – în afara graniţelor Transnistriei”. Pentru aceasta, trebuie să fie semnată propunerea lui Igor Smirnov de la 18 martie de la Moscova cunoscută sub denumirea de “Document de Garantare”, a spus Iastrebciak. Preşedintele şi ministrul de externe nistrean au subliniat că principalul scop al delegaţiei a fost îndeplinit. Ei au cerut reprezentanţilor însărcinaţi cu negocierilor cu Moldova să-şi continue munca pentru dezvoltarea dialogului şi a relaţiilor cu Republica Moldova şi cu ceilalţi parteneri internaţionali.

Noi ajutoare financiare din Rusia

A doua tranşă de fonduri de asistenţă umanitară din Federaţia Rusă, în valoare de 223,5 milioane de ruble ruseşti (aproximativ 7,3 milioane de dolari) a fost primită la 26 iunie a.c. de către Sovietul Suprem al RMN. Potrivit Serviciului de presă al Parlamentului nistrean, aceşti bani sînt destinaţi pentru a finanţa plata pensiiilor şi pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente a 188 de instituţii sociale: orfelinate, şcoli, spitale, secţii de maternitate, centre pentru persoane cu copii cu dizabilităţi, grădiniţe şi spitalele speciale. Sovietul Suprem a început procedura de distribuire a fondurilor, dintre care o parte a fost deja transferată către Ministerul de Finanţe pentru alocarea pe obiective. Rusia a acceptat să ofere asistenţă financiară umanitară în Transnistria după 19 decembrie 2008, în urma Apelului Sovietului Suprem şi personal al lui Evgheni Sevciuk către preşedintele Dumei de Stat a Adunării Federale a Federaţiei Ruse, pentru o cerere de finanţare de asistenţă umanitară “cu scopul creării condiţiilor de reducere a tendinţelor negative în economie şi de a oferi sprijin social populaţiei vulnerabile”.
Prima tranşă de asistenţă financiară rusă - 255 de milioane de ruble ruseşti - a fost livrată în Transnistria la sfârşitul lunii februarie a acestui an, cea de-a doua tranşă, de 242 milioane - la sfârşitul lunii martie.

Reformă parlamentară în Transnistria

În Comisia pentru revizuirea şi îmbunătăţirea Constituţiei Republicii Moldoveneşti Nistrene, creată de către preşedintele Smirnov la 7 mai 2009, au fost primite propuneri de stabilire a unui parlament bicameral sub denumirea de Adunarea Naţională. Aceasta ar urma să fie compusă din Camera Reprezentanţilor şi Camera Legislatorilor, informează agenţia “Novîi Reghion” din Tiraspol. Propunerea de revizuire a fost trimisă Comisiei inter-consultative (preşedinţie - parlament), condusă de preşedintele “Partidul Patriotic din Transnistria”, Oleg Smirnov. Conform propunerii, în formarea Camerei Superioare a viitoarei Adunări Naţionale - Consiliul Reprezentanţilor – se vor implica specialişti din Transnistria şi din străinătate, cu experienţă avansată în domeniul sistemelor electorale. Sistemul parlamentar unicameral, activ astăzi la Tiraspol, funcţionează în mai mult de jumătate din ţările din Europa, multe din fosta Uniune Sovietică, inclusiv în Ucraina. În acelaşi timp, în Spania şi în România operează parlamente bicamerale. Serviciul de presă al Sovietului Suprem constată că parlamentarul bicameral este dezvoltat si în Rusia, după modelul britanic, unde a luat naştere primul Parlamentul bicameral cu House of Lords şi House of Commons. Creatorii de parlamente bicamerale au pledat pentru un echilibru de influenţe între interesele localităţilor, ale regiunilor, ale elitelor şi ale maselor. Reforma parlamentului nistrean se va face “pas cu pas”.

Igor Smirnov: “statul nu-şi va schimba denumirea”

Preşedintele Igor Smirnov a declarat pentru agenţia Novîi Reghion, la 25 iunie a.c., că actuala denumire “Republica Moldovenească Nistreană” a fost dată la fondarea sa, la 2 septembrie 1990, "cu scopul de a se opune naţionaliştilor pro-români din Moldova”. "În prezent, acestă denumire a devenit chiar mai relevantă decît atunci, în 1990", a spus el. Preşedintele a subliniat că "etnia moldovenească autentică s-a păstrat astăzi doar în regiunea Transnistria, dar nu şi în Republica Moldova".
Precizările preşedintelui au survenit după ce, anterior, s-au exprimat în mod repetat opinii cu privire la necesitatea de a schimba denumirea statului. Spre exemplu, veteranii din organizaţiile obşteşti au cerut să fie redenumită "Republica Transnistria". S-a făcut şi observaţia conform căreia “statalitatea transnistreană a proclamat şi protejează prin Constituţie în mod egal etniile rusă, ucraieniană şi moldovenească, dar s-a remarcat şi faptul că Occidentul este inextricabil legat cu Republica Moldova-Chişinău, realitate ce împiedică recunoaşterea internaţională a Transnistriei,” - a subliniat Igor Smirnov.

Tot mai aproape de recunoaşterea statului

În cadrul unei întîlniri cu un ziarist de la Bucureşti, Vladimir Iastrebciak, ministrul afacerilor externe ale RMN a făcut cîteva precizări privind stadiul demersurilor internaţionale pentru recunoaşterea oficială a statului nistrean:
“Situaţia internaţională s-a modificat considerabil de la adoptarea acordurilor de la Helsinki, fapt ce ne dă motive să sperăm în recunoaşterea iminentă a Transnistriei, o zonă concretă şi reală aflată aici”. Această declaraţie a fost făcută de către ministrul Afacerilor Externe, Vladimir Iastrebciak într-un interviu cu un ziarist din România. Ministrul a subliniat activitatea susţinută pe care duce la MAE Transnistria cu parteneri politici din străinătate, dar a atras atenţia asupra schimbării atitudinii în arena internaţională în privinţa integrităţii teritoriale a statelor. “Dintre ţările care au semnat Actul Final de la Helsinki, nu toate se pot lăuda astăzi cu integritatea teritorială din momentul semnării”, a spus Iastrebciak, referindu-se la disoluţia Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei. Potrivit lui, conceptele juridice finale de recunoaştere internaţională mai au de făcut paşi foarte puţini, iar recunoaşterea oficială a Transnistriei va fi unul dintre ei. Aflînd din presa română că preşedintele român Traian Băsescu a numit Transnistria drept “un factor de risc în regiunea Mării Negre şi o zonă de conflict îngheţat care se poate reaprinde oricînd”, ministrul afacerilor externe nistrean a spus că Transnistria nu constituie în nici un fel o ameninţare la adresa stabilităţii regionale, în schimb, chiar de după evenimentele din 1992, ea a fost un factor semnificativ în stabilizarea situaţiei din această regiune a Europei:
“Acest lucru nu este doar opinia noastră unilaterală. Astăzi, ea este confirmată de succesul de necontestat de operaţiuni de menţinere a păcii de pe Nistru, precum şi de inspecţiile oficiale ale instituţiilor europene care îndeplinesc misiuni la frontierele noastre”, a declarat Vladimir Iastrebciak. Potrivit lui, problema este că expresii de tipul “conflictelor îngheţate” sînt folosite de forţele politice din România şi Moldova cu rol de întîrziere a realizării obiectivelor imediate. Spre exemplu, în situaţia nerezolvată a managementului asistenţei financiare provenite de la donatori internaţionali dă o şansă în plus Moldovei de a dispune de acestea după placul liderilor săi. Dar, după precedentele Kosovo, Abhazia şi Oseţia de Sud, traseul Transnistriei a intrat în linie dreaptă, a concluzionat ministrul Iastrebciak.

Deschiderea oficială a programului de tabere pentru tinerii etnici români din afara graniţelor – ARC 2009

Deschiderea oficială a programului de tabere pentru tinerii de origine română din comunităţile româneşti din afara graniţelor - ARC 2009, a avut loc astăzi, 25 iunie. Evenimentul s-a desfăşurat la Farul Vechi din oraşul Sulina, în prezenţa Preşedintelui României, Traian Băsescu, a secretarului de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Eugen Tomac şi a autorităţilor locale din Judeţul Tulcea.
„Statul român va continua să susţină tinerii etnici români din afara graniţelor care doresc sa-şi facă studiile în România, prin acordarea de burse în cadrul instituţiilor de învăţământ din ţară”, a declarat presei secretarul de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Eugen Tomac.
Peste 2.000 de tineri de origine română din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Croaţia, Grecia, Austria, Germania, Spania, Italia, Portugalia, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Israel şi Autoritatea Naţională Palestiniană vor participa anul acesta la programul ARC, care se va desfăşura în centrele de agrement pentru tineret din Sulina, Poiana Pinului, Eforie Sud şi 2 Mai.
Programul ARC îşi propune să faciliteze accesul tinerilor etnici români din afara graniţelor la valorile culturale şi istorice româneşti, să consolideze relaţiile de parteneriat între organizaţiile de tineret, precum şi să dezvolte abilităţile de comunicare în limba română.
În tabăra de la Sulina vor fi găzduiţi timp de o săptămână 150 de elevi şi profesori ai şcolilor româneşti din Dubăsari, Râbniţa, Tighina şi Tiraspol, localităţi din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Programul de tabere ARC este o iniţiativă a Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE, derulată în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului, sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.

Transnistria în imagini

Prima Biserică Catolică din Transnistria

Petru Pasat explică criza politică nistreană

”Asigurarea stabilităţii societăţii este prioritatea vitală pentru noi”, declară Petru Pasat, preşedintele fracţiunii “Renovarea” din Sovietul Suprem, membru al Consiliului Central al Partidului politic “Renovarea”. De o lungă perioadă de timp, în presă şi în discuţiile publice se află propunerile unui grup de deputaţi ai Sovietului Suprem cu privire la modificările Constituţiei din Republica Moldovenească Nistreană. Deşi iniţiativele au fost deja retrase, în presă, dezbaterile vehemente continuă. Eu, ca unul dintre autorii lor, doresc să-mi exprim opiniile şi să explic de ce deputaţii au văzut beneficiile modificărilor propuse la Legea fundamentală a statului. În primul rînd vreau să ţineţi cont de faptul că propunerea de modificare a Constituţiei din Republica transnistreană nu s-a făcut într-un vacuum. Această iniţiativă nu a fost doar un capriciu sau o ambiţie. Sovietul Suprem a primit multe cereri de la cetăţenii noştri. Şi de la parlamentari ca reprezentanţi ai oamenilor, transformate în iniţiativă legislativă. Îmi amintesc că atunci cînd s-a făcut prima lectură a modificărilor la Legea fundamentală a ţării noastre a fost susţinută de 39 din 40 de deputaţi prezenţi în şedinţă plenară. În opinia mea, propunerea de modificare a Constituţiei Republicii a avut o serie de avantaje. Dacă ele ar fi fost adoptate, ar fi optimizat activitatea de guvernare şi ar fi redus costurile de întreţinere ale structurilor de putere, prin urmare, a efortului bugetar. Şi mi se pare că autorităţile publice ar trebui să fie clare şi transparente. Şi numai responsabilitatea autorităţilor publice, desigur - într-o interacţiune constructivă, poate contribui la o înaltă eficienţă a deciziilor în stat.În opinia mea, o foarte bună sugestie a fost aceea de a spori responsabilitatea unui deputat pentru sistematizarea lucrului în Sovietul Suprem. Într-adevăr, în acest moment membrii parlamentului nu reuşesc să îşi îndeplinească sarcinile directe şi nu reprezintă direct interesele şi dorinţele alegătorilor care i-au votat. În plus, cred că ar fi drept ca legislaţia noastră să interzică autorităţilor publice activităţi ce au ca scop exclusiv profitul. În procesul de lucru cu privire la modificările la Constituţie, în Comitetului de resort al legislativului au fost primite 70 de amendamente. Acest lucru sugerează faptul că, în zonă, propunerile de modificare au fost serios discutate. Cu toate acestea, la 27 mai, iniţiativa legislativă privind modificarea Constituţiei a fost retrasă. Explic de ce o astfel de măsură a fost luată. Doresc să subliniez faptul că activităţile şi discuţiile pe subiect au fost complet legale, legitime şi transparente. Noi operăm exclusiv în conformitate cu prevederile din Constituţia transnistreană şi Legea cu privire la statutul Sovietului Suprem. După cum se ştie, iniţiativele au primit o publicitate largă. Cu toate acestea, personalităţile publice s-au exprimat în mod diferit. De cele spuse la Primul canal TV naţional, noi am fost sincer surprinşi. S-au spus minciuni. Lucruri neconforme cu ceea ce se întîmplă în realitate, denaturate. Am auzit la adresa dumneavoastră taxări de genul "uzurpare a puterii" şi de încercare de a schimba forma de guvern - de la republică prezidenţială la o republică parlamentară. Am fost, fără nici un raţionament logic, taxaţi ca “vînzători ai statalităţii Transnistriei de către Sovietul Suprem, către Moldova şi chiar către România. Au fost distribuite pliante anonime, s-a apelat la punerea în aplicare a acţiunii neconstituţionale de colectare de semnături pentru dizolvarea legislativului suprem al RMN. Am văzut că situaţia din ţară se încordează în fiecare zi. Noi, deputaţii Sovietului Suprem, în calitate de persoane care sunt responsabile faţă de electoratul nostru, sintem pentru stabilitatea în societatea nistreană. Noi am decis să retragem modificările propuse. Aflată şi aşa într-o dificilă situaţie socio-economică cauzată de impactul global al crizei financiare şi economice, precum şi în condiţii de incertitudine de jure a statului nistrean, nu am putut preveni posibilitatea de divizare în societatea noastră. Asigurarea unei aprovizionări stabile şi regulate, viaţă liniştită a nistrenilor reprezintă prima noastră prioritate. După cum ştiţi, eu locuiesc în oraşul Dubăsari, care reprezintă circumscripţia mea electorală. Am cunoscut realitatea de zi cu zi, vorbesc mult cu oamenii şi cu colectivele de muncă şi cunosc bine situaţia în acest oraş. Şi la un moment dat, cînd am discutat modificările la Constituţie, am auzit cuvinte de sprijin pentru Sovietul Suprem şi munca mea.
Vreau să ţineţi cont de faptul că oamenii noştri sînt înţelepti, nu sînt "nişte zombie", ei au ochi şi urechi. Şi la 3 iunie ei nu au ales să participe la pichet pentru dizolvarea Sovietului Suprem. În concluzie, doresc să le mulţumesc tuturor pentru cuvintele de sprijin pentru mine şi pentru Sovietul Suprem. Împreună vom realiza prosperitatea noastră mult aşteptată.
(Sursa: Pridnestrovie-daily.net)

"Sînt certat de moarte cu fiul meu"

În aceeaşi conferinţă de presă, Igor Smirnov a făcut referiri la relaţia încordată pe care o are cu fiul său Oleg, care conduce Partidul Patriotic din Transnistria. Acesta şi-a anunţat intenţia de a candida pentru un loc de deputat în Parlamentul de la Chişinău pe listele partidului condus de fostul premier, Vasile Tarlev. ”Noi sîntem cu privire la acest subiect, într-un conflict de moarte. Fiul meu Oleg Smirnov mi-a spus că acestea sînt chestiuni pe care eu nu le înţeleg. Cred că va trebui să fie votat doar în măsura în care este înţeles de oameni”, a spus preşedintele.

Contacte moldo-nistrene

O delegaţie a Republicii Moldoveneşti Nistrene a participat la consultări cu privire la conflictul transnistrean din Republica Moldova, urmare a înţelegerilor anterioare de la Viena. Delegaţia nistreană a fost condusă de ministrul de externe, Vladimir Iastrebciak, iar despre aceste convorbiri preşedintele Smirnov a ţinut la 22 iunie la o conferinţă de presă de la Tiraspol. ”Puteam să refuzăm participarea, ştiind apriori că există o foarte slabă productivitate la aceste convorbiri, dar am considerat important pentru noi să discutăm problemele legate de criminalitate, traficul de droguri şi de persoane precum şi tot ce se referă la protecţia drepturilor omului, asa ca vom continua să participăm la aceste întîlniri”, - a spus preşedintele. Vorbind despre perspectivele de reluare a negocierilor moldo-transnistrene pe fondul conflictului, el a remarcat că partea nistreană este în aşteptare ca în Republica Moldova "să fie cineva cu care să putem vorbi”, avînd în vedere interimatul de la Chişinău. El a observat că Moldova "în mod repetat, a dovedit că nu este capabilă de a duce tratative de perspectivă”. În ceea ce priveşte Transnistria, el a fost de părere că în Moscova “se păstrează speranţa că există loc pentru negocierile cu Moldova, şi că o pace, chiar imperfectă, este mai bună decît orice război”. Pe de altă parte, preşedintele RMN este împotriva alegerilor pe listele de partid. Preşedintele Igor Smirnov consideră că ideea tranziţiei de la un sistem majoritar la cel proporţional trebuie lăsată la decizia populară, dar alegătorii trebuie să aleaga deputaţi concreţi şi nu liste de partid, acestea din urmă fiind considerate “irelevante”.

O VIZIUNE ROMÂNEASCĂ ASUPRA TRANSNISTRIEI

Comentariu-referat asupra lucrării “Românii, Basarabia şi Transnistria”, ce urmează să apară în curînd sub egida Fundaţiei Europene Titulescu şi a Centrului de Studii Strategice.

Dr. Ion Porojan
Declararea unilaterală a independenţei Kosovo (februarie 2008) şi recunoaşterea acesteia de către unele state influente pe plan mondial a scos, fără îndoială, în evidenţă necesitatea soluţionării unor conflicte îngheţate în lume, cu deosebire a celor din regiunea Balcanilor şi din spaţiul ex-sovietic.
În ultima vreme, perspectiva iniţierii procesului de aderare la NATO a unor foste republici unionale sovietice, chiar dacă amânată vremelnic (Georgia şi Ucraina) a stârnit reacţii dintre cele mai dure ale liderilor de la Kremlin. Aceştia au avertizat asupra pericolului pe care-l reprezintă mişcările separatiste din teritoriul ex-U.R.S.S., atât în planul securităţii europene, cât şi în planul asigurării stabilităţii tinerelor state.
Conflictele îngheţate din Abhazia şi Oseţia de Sud, ca şi din Transnistria au devenit modalitatea prin care s-a încercat să se amâne apropierea Alianţei Nord-Atlantice de graniţele fostului imperiu şi de a se perpetua influenţa Rusiei în zonă.
Lucrarea celor doi cercetători, Popa Ioan şi Popa Luiza, ne prezintă, printr-o argumentaţie bogată, apartenenţa istorică indubitabilă la România a Basarabiei, Bucovinei şi a ţinutului Herţa, Transnistria aparţinând şi ea intrisec Basarabiei. Autorii demonstrează în mod convingător, făcând trimitere la mai multe documente de arhivă, lipsa de temeinicie a încercărilor repetate de a denatura adevărul istoric şi fac referiri pertinente asupra finalităţii politice a unor asemenea tentative.
Jurisdicţia românească asupra Transnistriei începe de la Gheorghe Duca, domn al Moldovei în trei rânduri, subiect al primului roman istoric al lui Mihail Sadoveanu „Zodia cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”, publicat în anul 1929. În lucrare se menţionează că, în anul 1681, „Poarta Otomană a hotărât să-i acorde hătmănia Ucrainei apusene, ţiunut între Bug şi Nistru, voevodului Moldovei Gheorghe Duca”.
Perenitatea României şi a românilor pe acest teritoriu rezultă din hrisoave vechi în care care se arată că, în „Ucraina hanului”, cum mai era numită regiunea dintre Bug şi Nistru între anii 1792-1799, numărul locuitorilor s-a dublat. Din 64 de localităţi mai mari, 41 erau moldoveneşti, 19 ucrainene şi 4 erau formate din populaţie mixtă.
În sprijinul celor mai sus-menţionate, sunt prezentate şi mărturii ruseşti. A.G.Lebedenţev, istoric, preot la catedrala din Odesa, spunea în 1898: „Denumirea hanului (regina Oceakov), care ar indica prezenţa aici a ucrainenilor, nu corespunea componenţei populaţiei, care era constituită în marea majoritate din moldoveni”.
Urmărind în ordine cronologică, autorii prezintă noi documente şi date care vin să confirme aceste adevăruri.
După Congresul Moldovenilor din 17-18 decembrie 1917, Onisifor Ghibu, renumit jurnalist şi jurist ardelean, refugiat în Moldova, spune: „Amândouă malurile Nistrului sunt tot atât de româneşti ca şi malurile Prutului, ale Oltului şi ale Mureşului. Dar un blestem, o nenorocire mare care ne-a păscut veacuri de-a rândul, a făcut din râurile şi munţii noştri linii de despărţire a aceloraşi fraţi”.
Pentru înţelegerea situaţiei geopolitce a României şi a ţinuturilor basarabene, bucovinene şi a celui din Transnistria, supuse unor năvăliri şi atacuri din partea ţarismului şi a regimurilor care s-au perindat în Rusia şi apoi în Uniunea Sovietică, Ioan Popa şi Luiza Popa apelează şi la mărturiile unor oameni de stat români.
Autorii prezintă, în acest sens, ceea ce s-a întâmplat în anii ‘40, subliniind că: „La începutul anului 1940, când ruşii pregăteau cel de-al treilea rapt al Basarabiei, după cele din 1812 şi 1878, Nicolae Titulescu evoca într-un amplu memoriu, trimis regelui Carol II, problema Basarabiei. Marele diplomat aprecia punctul de vedere susţinut de I.C.Brătianu şi delegaţia română la Conferinţa (româno-sovietică) de la Viena din 1924: „Nu trebuie să cerem niciodată Basarabia de la ruşi. Aceasta ar însemna că ruşii au obţinut-o în mod legal, (...) Turcia a cedat Basarabia Rusiei în 1812. Prin această concesie, Turcia a violat, pur şi simplu, contractul său de vasalitate (existent în raporturile cu Moldova) şi Rusia a devenit complicele violării unui contract de drept internaţional. Or, complicitatea la violarea unui contract de drept internaţional nu poate crea dreptul (...). Este important de relevat că Basarabia cedată de Turcia în 1812 Rusiei a început să fie restituită parţial în 1856 de către concertul european Principatelor Unite şi nu Turciei (...) Odată ce Basarabia a revenit în posesia noastră (...) a cere recunoaşterea rusă a acestei anexiuni înseamnă a renunţa la 2000 de ani de posesiune, înseamnă ratificarea noastră a violării contractului internaţional comis de Turcia în 1812, înseamnă recunoaşterea complicităţii ruso-turce ca sursă de drept (Nicolae Titulescu – „Documente confidenţiale”, Ed.Academiei Române, Buc.,1992, p.81-84).
Autorii au o contribuţie esenţială la dezvăluirea şi înţelegerea locului şi rolului Transnistriei în geopolitica externă a Rusiei. Sunt deosebit de interesante intenţiile şi motivaţia imperiului sovietic în crearea artificială a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti care s-a născut greu (după eşecul conferinţei de la Viena), având consecinţe de ordin intern şi internaţional.
Într-un memoriu strict confidenţial adresat C.C. al P.C (b) din Rusia, întocmit de un grup de iniţiativă din Basarabia, se vorbeşte despre oportunitatea creării unei unităţi autonome social-politice moldoveneşti în frontierele R.S.S.Ucrainene sau în cadrul U.R.S.S., care (...) ar focaliza intenţia populaţiei basarabene şi ar oferi pretexte evidente pentru pretenţiile de alipire la Republica Moldovenească a Basarabiei. Autorii susţin, pe bună dreptate, că unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar fi servit drept breşă strategică a U.R.S.S. faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care Uniunea Sovietică le-ar fi putut folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice.
Cei doi autori analizează situaţia din Transnistria în perioada sovietică şi după destrămarea U.R.S.S. până în zilele noastre. Astfel, în perioada 1944-1964, a fost introdusă vechea organizare sovietică, stabilind-se şi încorporarea celor două entităţi în cadrul R.S.S. Moldovenenşti (este vorba despre Basarabia şi R.A.S.S.M.). Din acest moment şi până la ieşirea din componenţa U.R.S.S., se va vorbi din ce în ce mai puţin sau aproape deloc despre Transnistria, istoria ei contopindu-se cu cea a Basarabiei.
Crearea Republcii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (12 octombrie 1924) urmărea, printre alte scopuri, realizarea intereselor ruseşti faţă de Basarabia. La 26 octombrie 1926, Nikolai Skribnik, comisarul pentru justiţie din R.S.S.Ucraineană, declara: „Considerăm drept frontieră nu Nistrul şi nici Bugul (...) pe harta noastră, Basarabia este marcată cu o linie roşie, căci Basarabia trebuie să devină o parte inseparabilă a R.A.S.S.M.”
Mass-media europeană comenta pe larg ameninţarea pe care Kremlinul o flutura în direcţia României prin crearea R.A.S.S.M. insistând asupra intenţiilor oculte urmărite. În mod deschis, se vorbea despre rolul R.A.S.S.M. ca şcoală de cadre a U.R.S.S. pentru România socialistă, ca un laborator de experimentare a teoriei moldovenismului, un artificiu al strategiei sovietice pentru a acredita ideea că moldovenii nu sunt români, ci o altă naţiune ce vorbeşte o altă limbă, o pepinieră de cadre bolşevice, pregătite special să ocupe posturi de decizie în viitoarele structuri de putere ale Basarabiei şi ale României.
În cadrul U.R.S.S., raioanele de est ale R.S.S.M. s-au bucurat de o serie de privilegii şi facilităţi care nu se aplicau la scara întreagii republici (furnizor de produse alimentare în cadrul U.R.S.S.). Zona urbană Tiraspol-Bender a devenit al doilea pol industrial al Moldovei Sovietice, aici funcţionând mai multe fabrici de armament, incluse în sfera industriei militare a Uniunii Sovietice, precum şi ramuri de importanţă strategică, cum era cea energetrică.
Din R.A.S.S.M. a pornit dictatura comunistă împotriva românilor din R.S.S. Moldovenească. S-au luat măsuri de reprimare a acestora: arestări, deportări, lichidare fizică şi altele. A avut loc cunoscuta „sterilizare spirituală” – anihilarea identităţii româneşti a populaţiei majoritare prin falsificarea istoriei, a limbii şi a culturii naţionale. S-a recurs la distrugerea bisericilor, a tradiţiilor şi a valorilor moral-creştine. În această perioadă a avut loc deportarea moldovenilor în îndepărtatele ţinuturi din Altai, regiunile Kurgan, Tiumen, Irkutsk. Au fost împuşcaţi mortal sau au fost răniţi zeci de deportaţi care au încercat să fugă. Au existat mai multe valuri de deportări. În lucrare se face precizarea că, imediat după reanexarea Basarabiei din anul 1940, circa 90 de mii de oameni au fost victime ale deportărilor şi execuţiilor.
Este corectă aprecierea autorilor că atât în R.A.S.S.M., şi ulterior în R.S.S.M., adică în întreaga Basarabie, U.R.S.S. a urmărit cu preponderenţă lichidarea rezistenţei antisovietice cu scopul de a menţine aceste regiuni în orbita Moscovei. Efortul autorilor este meritoriu, pentru că au studiat un extrem de bogat material documentar şi au făcut publice documente care nu au fost cunoscute până în prezent sau au recurs la conexiuni pentru a scoate şi mai pregnant în evidenţă soarta acestei regiuni, adevăratele mobiluri ale fostei U.R.S.S. de a-şi asigura dominaţia prin cele mai perfide metode, cum au fost deportările din perioada stalinistă.
Cât de dureroase au fost pentru autorul acestor rânduri întâlnirile cu moldoveni în ţinutul Altai, în Uzbekistan, Kazahstan şi Turkmenistan. Oameni, a căror singură vină era că sunt români-basarabeni, trăiau cu dorul de ţinuturile natale, cu speranţa că vor mai apuca să-şi vadă rudele şi locurile de baştină. Din păcate, pentru mulţi dintre aceştia această dorinţă a rămas neîmplinită şi ei sunt, în continuare, dezrădăcinaţi din varii motive, dintre care cel pecuniar este cel mai frecvent.
Nu poate fi trecută cu vederea nici intenţia organelor sovietice de a şterge pentru totdeauna din memoria colectivă deosebirile de naţionalitate prin crearea omului de tip nou, „omul sovietic”. Din aceste considerente, mulţi dintre ei aveau în actele de identitate, în dreptul rubricii Naţionalitatea, o... linie. Vor putea fi oare compensate, vreodată, aceste inimaginabile traume sufleteşti ale unor oameni nevinovaţi?!
Autorii prezintă, în mod veridic, caracteristicile statului sovietic, apogeul atins de acesta cu intenţia de a-şi consolida dominaţia în cadrul fostului imperiu, în ţările satelite şi pe plan mondial.
În perioada 1965-1989, ideologii şi strategii politici de la Kremlin au lansat şi au promovat agresiv „doctrina Brejnev”. Nemulţumirile din ţările din Est faţă de constrângerile dominaţiei U.R.S.S. şi ale hegemonismului P.C.U.S. s-au amplificat şi mai mult. Era o realitate greu de combătut: centrul coordonator unic de la Moscova începea să fie serios contestat de majoritatea partidelor comuniste din ţările socialiste. Manifestările cele mai pregnante au avut loc în R.D.G. (1953), în Ungaria (1956), evenimente sângeroase s-au produs şi în Polonia.
Încă de la începutul preluării puterii, Brejnev şi anturajul său pretindeau coeziunea şi unitatea ţărilor socialiste, responsabilitatea istorică internaţionalistă a partidelor comuniste faţă de soarta comunismului, de fapt, precum afirmă autorii cărţii, salvarea imperiului şi a dominaţiei Moscovei asupra ţărilor frăţeşti. A apărut aşa-numita teorie a „suveranităţii limitate” – doctrina Brejnev – menită să dea o legitimitate amestecului direct, inclusiv de ordin militar, în problemele interne ale altor state sub pretextul salvării cauzei socialismului.
Cehoslovacia a fost prima victimă a noii doctrine. În Occident nu s-a întreprins mai nimic, iar S.U.A. au recunoscut interesele U.R.S.S. în Europa Răsăriteană. Intervenţia de la Praga din 1968 a fost privită de Occident ca o problemă internă a lagărului socialist.
Tocmai în această perioadă, R.S.S.Moldovenească a fost folosită pentru promovarea doctrinei Brejnev mai ales faţă de România şi de zonele limitrofe acesteia. R.S.S.Moldovenească trebuia să combată cu mai multă vigoare „noul curs” al politicii României, politică ce contravenea obiectivelor şi intereselor U.R.S.S. Tendinţele naţionaliste şi alte stări de spirit „nesănătoase” au fost drastic sancţionate. Autorii prezintă în mod argumentat numeroasele manevre întreprinse de liderii de la Kremlin pentru a tempera dorinţa de independenţă a românilor, cehilor, polonezilor şi a altora.
În perioadă mai sus-menţionată, U.R.S.S. şi liderii săi au folosit un bogat arsenal şi metodele cele mai agresive de propagandă pentru a-şi asigura controlul contactelor moldo-române şi al activităţilor de depistare a dizidenţilor. Cel mai activ rol i-a revenit KGB-ului, prin secţia sa moldovenească, care a activat până la destrămarea U.R.S.S. şi continuă şi în momentul de faţă pentru a duce la îndeplinire obiectivele Rusiei.
Se poate afirma fără greşeală şi autorii împărtăşesc, în mare parte, realitatea că România a rămas pentru Moscova pe lista adversarilor ex-U.R.S.S. şi ai Rusiei de astăzi.
***
Primul semnal oficial de manifestare a separatismului transnistrean a fost dat la sesiunea a XIII a Sovietului Orăşenesc Tiraspol din 13 septembrie 1989, când s-a lansat un apel către toţi oamenii muncii din raioanele Tiraspol, Bender (Tighina – n.n.) Râbniţa, Slobozia, Kamenka, Bălţi, Grigoropol şi Dubăsari cu propunerea de a forma o republică autonomă în cadrul R.S.S.M., invocându-se unele prevederi din documente ale P.C.U.S. privind problema naţională. A existat un proiect ca „Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nistreană să fie considerată succesoarea de drept a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Se pregăteau condiţiile pentru afirmarea „unui popor moldovenesc nistrean”, diferit de cel basarabean. Era nevoie de o sperietoare - pericolul românesc şi revenirea Basarabiei în frontierele României.
Prezenţa militară rusă în Transnistria nu a fost neutră. Militarii ruşi s-au implicat în conflictul apărut (3000 de ofiţeri şi soldaţi au reprezentat unul dintre corpurile de elită ale armatei ruse în perioada războiului rece). Autorii ar fi trebuit să se aplice mai mult asupra principalilor actori ai dramei de dincolo de Prut – Mircea Snegur, Petru Lucinski, Igor Smirnov, generalul Alexandr Lebed, analizând faptele şi responsabilitatea acestora.
Transnistria a devenit, cu mare repreziciune, una dintre cele mai sovietizate regiuni din cadrul U.R.S.S., păstrându-şi această caracteristică şi astăzi.
Obiectivul de înlăturare a României din mecanismul cvadripartit de mediere în R.S.S.M. s-a realizat cu suficientă uşurinţă. Federaţia Rusă şi I.Smirnov au cerut în permanenţă excluderea României de la tratative. S-a ajuns la internaţionalizarea conflictului, O.S.C.E. fiind aleasă ca mediator.
În noiembrie 1999, s-a discutat pe larg faptul că prezenţa militară rusă în Transnistria reprezintă principal obstacol în calea soluţionării conflictului.
Toate angajamentele asumate de Rusia cu acel prilej nu au fost duse la îndeplinire nici astăzi, conflictul din Transnistria a fost şi rămâne un instrument al intereselor ruseşti.
Cred că una dintre concluzii este aceea că misiunea istorică a României este aceea de a păstra trează în conştiinţa noastră apărarea drepturilor românilor răspândiţi în câmpia panonică, în Peninsula Balcanică, în Ucraina, în Transnistria şi în alte părţi.
Cartea reprezintă un document de mare valoare istorică, extrem de folositor specialiştilor, mediilor universitare, politice şi sociale. Cu un minim efort, poate deveni o lucrare de doctorat.

Sursa foto: www.romanialibera.ro