În Transnistria se speră că noua conducere a Ucrainei va despărţi problemele politice de cele economice

Conducerea Transnistriei îşi exprimă speranţa că, odată cu apariţia noii conduceri în Ucraina "se vor separa în mod clar problemele politice şi cele economice”, a declarat liderul Igor Smirnov într-un interviu la canalul ucrainean TV "Inter", comentând posibilitatea schimbării politicii Ucrainei privind Transnistria.El a subliniat că în Republica Moldova există “o confuzie între politică şi abordările economice. Pe de o parte, din Chişinău apar din nou încercări de presiune economică, pe de altă parte Victor Osipov, responsabil în guvernul Republicii Moldova pentru discuţii cu Transnistria, spune că orice ajutor financiar pentru noi trebuie să treacă prin Chişinău, a spus preşedintele.Întrebat despre intenţiile conducerii României de a găzdui sistemele de rachete americane, preşedintele transnistrean a spus că Transnistria este obligată să-şi asume orice evoluţie potenţială în regiune şi să fie pregătită să facă faţă acesteia."Pericolul este acum la Chişinău, unde, în ciuda acordurilor precedente, din nou se aud sloganuri de indivizibilitate a Republicii Moldova, că Transnistria e ilegală, că sîntem separatişti. Nu putem exclude posibilitatea că Moldova ar putea urmări dorinţa de a construi aici "ordinea constituţională", a spus Igor Smirnov.El a mai spus că Rusia în mod oficial nu a propus desfăşurarea de rachete Iskander pe teritoriul Transnistriei. Vorbind despre perspectivele de recunoaşterea legală a Transnistriei de către comunitatea mondială, Igor Smirnov a spus că "pentru existenţa statului Transnistriei este nevoie de transport al fluxurilor de bunuri, electricitate, gaze naturale, deci pentru prima fază este satisfăcătoare recunoaşterea celor două state - Rusia şi Ucraina”.Anterior, la 3 martie 2006, guvernul ucrainean, la cererea autorităţilor moldoveneşti (comuniste, la acea vreme – n.n.), a emis un decret privind interzicerea exporturilor transnistrene fără de vămuire. După ceva timp, Moldova a anunţat că întreprinderile din Transnistria pot să exporte mărfurile numai după înregistrarea lor în cadrul agenţiilor relevante de stat din Moldova, contrar dispoziţiilor din Declaraţia de la Moscova din 1997, în care Transnistria are dreptul independent la activitatea economică externă.

Sursa foto 1: http://news.rambler.ru/Ukraine/head/4788603/?sort=d

Discuţii Ruso-Nistrene privind soluţionarea conflictului

Preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, s-a întîlnit, la 9 februarie 2010, la Moscova, cu ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, informează biroul de presă al MAE Rus şi agenţia Novîi Reghion. Rusia şi-a reafirmat poziţia conform căreia „toate eforturile de mediere întreprinse de ţările garante în reglementarea moldo-transnistreană trebuie bazate pe normele dreptului internaţional şi ale principiilor OSCE dezvoltate în soluţionarea conflictelor regionale”.S-a observat faptul că cheia succesului şi a progresului în dezvoltarea de opţiuni viabile de soluţionare a conflictului este „dialogul echitabil şi căutarea în comun a unui compromis, iar declaraţia comună semnată la 18 martie 2009 de liderii moldovean, transnistrean şi preşedintele Rusiei”, rămîne constructiv şi permite potenţialul de a răspunde la toate problemele în dispută exclusiv prin mijloace politice paşnice”.Preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, a informat pe ministrul de externe al Rusiei cu privire la recentele contacte dintre reprezentanţii politici din Chişinău şi Tiraspol cu şefii grupurilor de experţi, pentru măsuri de dezvoltare a încrederii în domeniile socio-economice. Smirnov a prezentat, de asemenea, viziunea transnistreană a situaţiei actuale din regiune.

Pregătiri aniversare la Tiraspol

În anul 2010 veteranii nistreni din Marele Război Patriotic (1941-1945) vor desfăşura acţiuni de comemorare sub motto-ul "Am cîştigat împreună!", informează agenţia Novîi Reghion. Acest lucru a fost discutat la o reuniune a comitetului de organizare pentru pregătirea evenimentelor dedicate sărbătoririi a 65 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, precum şi a 20 de ani de la formarea Transnistriei. Pentru aceasta, guvernul a alocat 80 de milioane de ruble (circa 8 milioane dolari), cea mai mare parte a fondurilor fiind destinate pentru veterani, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Este de aşteptat ca participanţii la Marelui Război Patriotic, invalizii şi văduvele să beneficieze de indemizaţii de la 1,5 la 5 mii de ruble nistrene, în funcţie de categorie, la fel şi veteranii din războiul din 1992 (cu armata Moldovei-Chişinău – n.n.). Plăţile se vor face în aprilie şi august.În cadrul reuniunii Comitetului de Organizare s-a hotărît ca pregătirile pentru evenimentele aniversare să includă un program de îmbunătăţiri de capital, modernizare şi reparaţii ale monumentelor şi locurilor memoriale militare, a căror refacere a devenit o necesitate. Pînă la 20-a aniversare a Transnistriei va fi lansată şi Enciclopedia Transnistriei şi a locuitorilor săi.Au fost definitivate sigla şi logo-ul aniversar al veteranilor (vezi foto). Steaua în centrul şi panglica Sf. Gheorghe din stînga simbolizează victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, iar drapelul Transnistriei în dreapta, cei 20 de ani ai Transnistriei. La reuniune, preşedintele Igor Smirnov a subliniat că toate evenimentele organizate trebuie să amintească tinerilor de astăzi importanţa istorică a Victoriei şi să inspire un sentiment de mîndrie pentru ţara lor.

Ucraina şi Republica Moldova au început delimitarea secţiunii transnistrene a frontierei de stat.

La 29 ianuarie 2010, în satul Koşniţa Mare, regiunea Iampolsky Viniţa, regiune a Ucrainei, în conformitate cu acordurile încheiate a avut loc instalarea încrucişată a primei borne de frontieră pr secţiunea nistreană a graniţei dintre Ucraina şi Republica Moldova, informează Alexandr Komarov de la Novîi Reghion.Acest eveniment iniţiază faza finală de definitivare juridică a frontierei de stat dintre cele două ţări. La ceremonie au participat ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Piotr Poroşenko şi viceprim-ministrul şi ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şefii de misiuni diplomatice din Ucraina, reprezentanţi ai preşedinţiei spaniole a UE, misiunea UE în Ucraina şi EUBAM, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi mass-media.Ministrul ucrainean de Externe a clarificat faptul că ceremonia are loc în urma semnării unui plan de consultări între Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei şi a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova în 2010.După cum informează Novîi Reghion, Transnistria îşi exprimă speranţa că delimitarea va avea loc pe baza principiului “a nu face nici un rău nici uneia din părţi”. Preşedintele nistrean, Igor Smirnov, discutase acest aspect în februarie 2009 la Kiev cu şeful Consiliului de Securitate şi Apărare din Ucraina, Raisa Bohatiriova şi cu şeful Ministerului de Externe ucrainean, Piotr Poroşenko. “Am fi dorit să semnăm un tratat bilateral, dar a fost imposibil”, a subliniat Smirnov.Anterior, Ucraina şi Moldova au convenit să înceapă demarcarea frontierei înainte de sfîrşitul anului 2009.

Procesul de negociere privind Transnistria trebuie să se bazeze pe acorduri deja existente

Tiraspol, 20 ianuarie (New Region, Alexander Komarov) - Negocierile privind reglementarea diferendului moldo-nistrean trebuie să continue pe baza acordurilor obţinute în ultimii ani, mai degrabă decît să înceapă de la zero. Afirmaţia aparţine ministrului adjunct de externe rus, Grigori Karasin (foto) în timpul unei întîlniri cu Preşedintele RMN, Igor Smirnov, informează agenţia Novîi Reghion.El a subliniat că „unul dintre principiile de bază pentru succesul negocierilor este deplina egalitate dintre părţi, pentru că fără această condiţie nu se poate găsi o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi”.La rîndul său, Igor Smirnov a spus că „Transnistria este gata de negocieri, dar în condiţii de egalitate, aşa cum a arătat ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Rusiei”. „Părţile au discutat întreaga gamă de măsuri de consolidare a activităţii bilaterale pe toate fronturile”, a spus el.Vorbind despre modul de funcţionare a operaţiunilor de menţinere a păcii de pe Nistru, Karasin a reiterat poziţia Rusiei cu privire la eficienţa formatului existent al misiunii.„Cînd se vor marca progrese politice serioase, atunci vom vorbi despre misiunea de menţinere a păcii şi de un calendar al prezenţei sale. Să vorbim acum despre asta este prematur şi contraproductiv, aceasta ar putea împiedica mişcarea pozitivă în procesul de negociere”, a subliniat el.De asemenea, adjunctul ministrului de externe rus s-a întîlnit şi cu membri ai Consiliului Suprem al RMN (Parlamentul) pe acelaşi set de subiecte.

Topul celor 10 lideri influenţi din Transnistria

Puţini observatori români ai scenei politice regionale de la Marea Neagră ştiu de existenţa unui clasament al celebrităţilor politice din Transnistria, o replică serioasă la “10 pentru România”. La finalul anului 2009, Biroul de Analize Politice “Consultant Mobile”, cu asistenţa RIA Nistru, a efectuat un studiu de specialitate de tip sondaj, intitulat “10 lideri politici din Transnistria”. Experţii au fost rugaţi să evalueze politicienii din Transnistria, înalţi funcţionari de stat, oameni de afaceri, personalităţi publice şi religioase pe o scală cu 10 puncte.

Pe prima poziţie

s-a situat actualul preşedinte Igor Smirnov, în ciuda erodării masive de imagine din ultimul an, generată de lupta pentru putere şi pentru creşterea autorităţii proprii în detrimentul Parlamentului nistrean.

Poziţia a doua este ocupată de Episcopul de Tiraspol şi Dubăsari, Iustinian. Redactorul de la Tiraspol al blogului nostru va publica în zilele ce urmează un interviu în exclusivitate cu Prea Sfinţia Sa.

Pe poziţia a treia se află deputatul în Consiliul Suprem al Parlamentului RMN, lider al Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, Evgheni Şevciuk.

A patra poziţie este ocupată de ministrul Securităţii de Stat al RMN, Vladimir Antiufeev. Pentru necunăscători, menţionăm faptul că este vorba de ofiţerul de tristă faimă, Vadim Gheorghievici Şevţov, fost ofiţer OMON, deconspirat în 1997 de generalul Alexandr Lebed, urmărit de autorităţile letone “pentru tentativă de lovitură de stat în 1991”. Are şi azi la dispoziţie dosarele KGB ale politicienilor moldoveni, dosare evacuate la Tiraspol la căderea URSS. În 2003 şi-a luat titlul de doctor în ştiinţe politice cu lucrarea “Geostrategia Rusiei pe direcţia sud-vestică în condiţiile actuale”.

Poziţia a cincea a revenit vicepreşedintelui Alexandr Korolev, mai mult o poziţie de figuraţie în condiţiile autoritarismului lui Smirnov.

Poziţia a şasea este ocupată de preşedintele Comitetului vamal al RMN, Vladimir Smirnov, o figură politică crescută “în umbra tatălui”.

Pe poziţia a şaptea se află actualul şef al Ministerului de Interne al RMN, Vadim Krasnoselski.

Pe locul opt în topul personalităţilor se află preşedintele Băncii Centrale a Transnistriei, Oksana Ionova.

Poziţia a noua este ocupată de liderul politic al formaţiunii “Proriv”, Dmitri Soin. Este considerat un ultranaţionalist şi un apropiat al lui Jirinovski.

În sfîrşit, pe poziţia a zecea este preşedinta Fundaţiei “Planeta Copiilor ", Marina Smirnova. Ea este soţia celuilalt fiu al preşedintelui, Oleg Smirnov, cu care deţine controlul băncii GazpromBank din Tiraspol şi care conduce şi Partidul Patriotic din Transnistria. Marina a candidat pentru un loc în Duma de Stat a Rusiei.

Deci, asistăm la un “festival în familie”, 4 membri ai familiei Smirnov, însoţiţi de cele mai obediente persoane, care, însă, deţin şi controlul pîrghiilor vitale în stat. Singura excepţie este Episcopul de Dubăsari-Tiraspol.
Sondajul experţilor e rezultatul unui studiu privat (probabil, la comanda Preşedinţiei) efectuat în decembrie 2009, la care au participat oameni din domeniul ştiinţelor politice, strategi ai Mediaexpert, reprezentanţi ai partidelor politice.

Moscova riscă să piardă influenţa în Transnistria, în folosul Ucrainei

Svetlana Gamov, în "Nezavisimaia Gazeta", la 25 decembrie 2009
Pentru a contracara influenţa Moscovei în Transnistria, Kievul a recurs la un truc: la 28 decembrie, preşedinţii Viktor Iuşcenko şi cel interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, vor bate primul stîlp de frontieră pe malul stîng al Nistrului. Din acest moment începe procedura de demarcare a sectorului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, monitorizate de experţii UE. O sursă din administraţia de la Tiraspol a spus că acţiunea ar însemna începutul sfîrşitului pentru independenţa regiunii. La 24 decembrie, preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, a avut o întîlnire cu ministrul de externe ucrainean, Piotr Poroşenko, căruia i-a spus că “demarcarea frontierei moldo-ucrainene ar putea însemna pentru Transnistria izolarea sa completă de lumea exterioară”. El a spus pentru Nezavisimaia Gazeta că, fără Rusia, republica separatistă nu va supravieţui. Moscova a susţinut regiunea, în care locuiesc 150 de mii de cetăţeni nistreni care au şi cetăţenia rusă, pe care i-a sprijinit cu subvenţii consistente. În anul care trece (2009 – n.n.) nu s-au oprit fabricile numai datorită fluxurilor financiare din Rusia. Potrivit lui Smirnov, din cauza crizei bugetare, companii cum ar fi Combinatul Metalurgic din Rîbniţa au fost sprijinite prin acţiunile deţinute de omul de afaceri din Rusia, Alişer Usmanov, dar tot s-a redus volumul de comenzi.Prin urmare, mai puţini bani au venit la bugetul Transnistriei. Dar, cu toate acestea, plăţile sociale, inclusiv pensiile, administraţia locală le plăteşte în mod regulat, bineînţeles, cu veniturile încasate de la Moscova. Situaţia este perfect înţeleasă atît la Chişinău, cît şi la Kiev. Deci, cele două capitale au decis să fie de acord şi să lucreze împreună pentru a distruge jocul Kremlinului, chiar dacă Republica Moldova şi Ucraina s-au ghidat după motive diferite.Noii lideri din Moldova vor să rezolve rapid problema transnistreană, deoarece fără acest lucru este imposibilă integrarea în UE. Chişinăul a calculat că are o şansă reală de a intra în UE împreună cu ţările din Balcanii de Nord (Macedonia, Muntenegru, Serbia – n.n.). Şi Viktor Iuşcenko este mînat de dorinţa de a deranja Moscova, ultima şansă a sa înainte de alegerile din 17 ianuarie cînd mai poate avea noroc. De aceea, în conformitate cu o sursă a Nezavisimaia Gazeta din administraţia de la Tiraspol, la alegeri nu vor merge la vot cei100 de mii de cetăţeni ai Ucrainei care locuiesc în Transnistria. Faptul că în regiune nu se vor deschide secţii de votare e şi pentru că aşa a cerut Transnistria. Refuzul de astăzi are rădăcini adînci: în 2004, Transnistria a votat pentru Viktor Ianukovici, şi a venit la putere Viktor Iuşcenko. Astăzi, există şansa de a recupera. Potrivit sursei, cu cît Ucraina va delimita mai curînd frontiera cu Moldova sub supravegherea europeană, Transnistria, potrivit legislaţiei internaţionale, va rămîne pe teritoriul Republicii Moldova. Din acel moment, la graniţa cu Ucraina din Transnistria nu va trece nici o maşină cu marfă dacă nu va fi o rezoluţie de la Chişinău. De fapt, aceasta ar însemna sfîrşitul influenţei ruseşti în regiune, şi al Task Force dislocat (trupe ruseşti, OGRV, de pacificare şi de pază a depozitului de la Colbasna – n.n.), a declarat directorul Institutului de la Kiev, de Analiză Politică şi Studii Internaţionale, Serghei Tolstov. Cu toate acestea, demarcaţia frontierei va dura cel puţin trei luni, iar în acest timp, a atras atenţia expertul, o mulţime de lucruri se pot schimba. Inclusiv la Kiev, unde va fi un nou preşedinte. Acest lucru explică graba de sfîrşit de an a lui Iuşcenko privind frontiera. Serghei Tolstov a remarcat faptul că noua conducere a Ucrainei de după 17 ianuarie 2010 poate schimba poziţia în ceea ce priveşte Transnistria, care, pînă în 1940, a făcut parte din RSS Ucraineană, despre care se vorbeşte chiar şi astăzi, în satele ucrainene, conchide Nezavisimaia Gazeta.(Pe adresa online a Flotei 2017, http://www.flot2017.com , la pagina principală puteţi citi un interviu cu Igor Smirnov, înregistrat la 24 decembrie).

Ministrul de Externe nistrean, la raport la preşedintele Smirnov

Preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, a primit, la 18 decembrie, pe ministrul Afacerilor Externe al RMN, Vladimir Iastrebciak, cu care a discutat despre recentele declaraţii ale liderilor politici din Moldova privind ridicarea interdicţiei de intrare în ţările Uniunii Europene pentru funcţionarii superiori din Transnistria, informează agenţia “Novîi Reghion”.
“Preşedintele Transnistriei a însărcinat Ministerul de Externe să răspundă la declaraţiile liderilor de la Chişinău: “în viitorul apropiat vom pregăti o declaraţie a Ministerului de Externe nistrean”, a spus Vladimir Iastrebciak.Ministrul de externe l-a informat pe preşedinte despre întîlnirea de lucru cu reprezentanţii Ministerului de Externe al Rusiei. Potrivit lui Iastrebciak, la Moscova, au fost discutate aspecte ale cooperării bilaterale dintre Rusia şi Transnistria, precum şi problemele legate de reglementarea moldo-transnistreană. Ministrul de externe nistrean a mai informat despre călătoria sa de lucru în capitala Suhumi, a Abhaziei, şi de conţinutul discuţiilor cu ministrul de externe abhaz, Serghei Şamba.A fost menţionat rolul observatorilor internaţionali din Transnistria la alegerile prezidenţiale din Abhazia.

Igor Smirnov a invitat pe şeful MAE ucrainian în Transnistria

În timpul unei convorbiri telefonice cu Igor Smirnov la 16 decembrie, Ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Piotr Poroşenko, a discutat despre relaţiile bilaterale între Transnistria şi Ucraina.Joi, 17 decembrie, ministrul de externe ucrainian a efectuat o vizită oficială la Chişinău. În această privinţă, Igor Smirnov l-a invitat pe Piotr Poroşenko să viziteze şi capitala transnistreană. La Tiraspol a fost primită aprobarea prealabilă a vizitei, anunţă biroul de presă al Preşedintelui TMR.

Obnovlenie reacţionează dur la atacurile smirnoviste

La 4 decembrie 2009, Consiliul Central al Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, ai cărui membri deţin majoritatea mandatelor în Consiliul Suprem, au format o facţiune parlamentară cu acelaşi nume şi au adoptat o declaraţie din care redăm cîteva fragmente semnificative: “Bazat pe recenta hotărîre a membrilor Parlamentului nistrean şi ai grupurilor de sprijin a preşedintelui Smirnov, s-a constituit, la 18 noiembrie 2009, printr-un acord de compromis, Comisia comună de redactare a unei versiuni acceptate a Constituţiei RMN. Cu toate acestea, forţele politice obediente preşedintelui Smirnov continuă practic să colecteze semnături în sprijinul referendumului iniţiat de acesta şi să deruleze o polemică agresivă împotriva deputaţilor din Transnistria şi a Consiliului Suprem, efectuată inclusiv printr-o serie de ziare şi posturi radio-tv. Această situaţie dă motive forţelor reformiste să considere că acel compromis din 18 noiembrie este utilizat de grupurile conservatoare pro-smirnoviste, reunind uneori nu mai mult de cîteva zeci de oameni, ca un fel de "Time Out" (pauză, n.n.) pentru pregătirea şi punerea în aplicare a blocării acţiunii constructive a parlamentarilor reformişti. Transnistrenii sînt supuşi în mod regulat la diferite tipuri de declaraţii agresive în presă, precum şi la atacuri împotriva figurilor politice proeminente din Rusia, dar şi a funcţionarilor bisericii, în general, împotriva tuturor celor ce spijină pe reformişti. Timp de aproape 8 luni am văzut cum o serie de forţe politice au provocat acţiuni care demonstrează existenţa unui plan negativ şi sumbru menit să provoace tensiuni şi intoleranţă. Impresia concretă este că reprezentanţii acestor forţe au primit "undă verde" în drumul lor spre mass-media de stat, care funcţionează pe banii contribuabililor, dar fac o reclamă zgomotoasă în favoarea cercurilor pro-smirnoviste. Constructivismul, cultura politică şi cunoştinţele care pot fi utilizate ca abordînd obiective publice specifice, manifestate de Obnovlenie/Renovarea de meritele figurilor publice au determinat ca aceştia să invite toate forţele politice conştiente ale republicii, de a se opune acestor forţe retrograde. În cadrul principiului constituţional stabilit la Comisia de reconciliere Partidul Republican Obnovlenie a exprimat clar care sînt principiile de bază ale reformei constituţionale care să asigure echilibrul puterilor şi controlul echilibrului de forţe care să îmbunătăţească eficienţa şi transparenţa guvernului. Noi credem în principiile şi normele dreptului internaţional şi dorim dezvoltarea în cadrul Comisiei constituţionale a unui model de Constituţie care să garanteze eficientizarea următoarele instituţii democratice: - alegerea de către popor a şefilor administraţiilor publice locale la sate, oraşe, raioane; - introducerea unui guvern eficace, care să fie răspunzător în faţa poporului, preşedintelui şi al Consiliului Suprem (parlamentul); - responsabilizarea administraţiilor locale cu puterea reală financiară şi economică şi investirea cu autoritatea de a aborda toate aspectele presante locale cu care se confruntă cetăţenii; - stabilirea de garanţii constituţionale pentru adîncirea democraţiei, care să se asigure, inclusiv prin introducerea de restricţii privind numărul de mandate prezidenţiale, la fel cum este stabilit în Rusia şi în multe alte ţări. Consiliul Central al Partidului Republican Obnovlenie consideră că este foarte importantă realizarea şi sporirea transparenţei şi eficienţei guvernului, pentru a se asigura rezolvarea tuturor problemele reale ale cetăţenilor. Noi credem că doar un dialog constructiv şi o acţiune pozitivă vor produce rezultatele aşteapte de transnistrieni. Stabilitatea, securitatea şi siguranţa cetăţenilor sînt elementele unui stat puternic!” Adoptat la reuniunea Consiliului Central al Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea la 04.12.2009.
(Sursa: http://obnovlenie.info/news)

La o aniversare a Parlamentului nistrean…

În anul 1990, în proaspăta republică secesionistă din corpul tot atît de proaspetei Republici a Moldovei, s-au organizat primele alegeri pentru Consiliul Suprem PMSSR, cum s-a autodenumit atunci. Pregătirile s-au făcut la Congresul al II-lea extraordinar, al Deputaţilor Poporului, compus din 50 de personae şi condus de preşedintele interimar de atunci, Igor Smirnov. La 29 noiembrie 1992, a avut loc prima reuniune plenară a Consiliului Suprem permanent, devenit ulterior actualul Soviet Suprem, Parlamentul nistrean. În funcţia de preşedinte a fost ales Grigore Mărăcuţă, un fidel al lui Igor Smirnov, care a condus legislativul transnistrean timp de trei legislaturi succesive.Primul Consiliu Suprem a avut 64 de deputaţi aleşi pe 5 ani. Printre parlamentari erau agronomi, muncitorii din industrie, construcţii, transport şi comunicaţii, din administraţie şi organizatii publice, persoane cu grade academice. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, republicile nou apărute au fost marcate de accese de naţionalism. Dar parlamentul transnistrean a fost unic în felul său: în structura sa a fost creat Consiliului Naţionalităţilor, care a inclus reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, bulgari, găgăuzi, turkmeni şi evrei, precum şi din cele trei mari componente naţionale - rusă, ucraineană şi moldovenească (română - n.n.).Iniţial, parlamentul transnistrean a fost bicameral şi a avut puteri extinse, atît ca legislativ cît şi de supraveghere a puterii de stat a republicii. Deputaţii primului legislativ au pus bazele naţiunii prin construirea cadrului legal al republicii, votînd Declaraţia de suveranitate şi apoi Declaraţia de Independenţă, acte ce au constituit baza primei Legi fundamentale a statului.În anul 2000, la sugestia preşedintelui Transnistriei, Consiliul Suprem bicameral a fost transformat într-unul unicameral. În raţionamentul său, Igor Smirnov a remarcat disfuncţii în conexiunea cu situaţia economică dificilă şi lipsa de decizie promptă a celor două camere.În decembrie 2005, a fost ales actualul Consiliu Suprem, ca al patrulea legislativ, cu 43 de deputaţi aleşi pentru 5 ani. La 28 decembrie 2005, la prima şedinţă, preşedinte al Consiliului Suprem a fost ales Evgheni Şevciuk.La 8 iulie 2009, intrînd în dezacord total cu susţinătorii preşedintelui privind problema reformei constituţionale, Evgheni Şevciuk demisionează. “Oamenii sînt în aşteptarea schimbării. Chiar după o foarte merituoasă activitate, oamenii foarte rar demisionează din proprie voinţă, decît dacă îndrăznesc să înţeleagă necesitatea vitală a alternării periodice la putere, şi în cazul în care văd că viaţa cetăţenilor obişnuiţi a fost deteriorată şi mulţi îşi părăsesc locuinţele. Pentru cei de la putere, funcţiile le-au devenit sursă de bogăţie. Trebuie să ne opunem prin înţelepciunea populară, precum şi prin măsuri imediate şi ferme în cadrul Constituţiei, ca noi toţi, împreună, să ne unim pentru a extinde sprijinul forţelor sănătoase şi pentru a localiza numărul persoanelor inadecvate şi iresponsabile. Viitoarele alegeri trebuie să deschidă o nouă pagină”, a spus Evgheni Şevciuk, înainte de a demisiona. Două săptămîni mai tîrziu, în postul de preşedinte al parlamentului este ales Anatoli Kaminski.Pe parcursul celei de-a patra legislaturi, deputaţii Consiliului Suprem au primit mai mult de 1700 de iniţiative legislative, parlamentarii au examinat peste 2 800 de întrebări la care a emis hotărîri. În cei peste trei ani şi jumătate de activitate a Consiliul Suprem au fost trimise spre ratificare şi semnare de către preşedinte 908 legi.În privinţa activităţii cu cetăţenii şi a eficacităţii acesteia, feedback-ul a crescut de mai multe ori, iar deputaţii actualului parlament au primit 6000 de plîngeri ale cetăţenilor.Consiliul Suprem actual a fost activ şi în relaţiile inter-parlamentare. Prin interacţiunea constructivă cu colegii de la Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi a partidului Rusia Unită, s-au pus în aplicare în Transnistria, de acum 2 ani, mai multe programe umanitare. Cel mai mare dintre acestea este destinat să sprijine pensionarii din Transnistria: ei au făcut plăţi suplimentare la pensie sprijinite din Rusia. În plus, asistenţa financiară din Rusia a avut ca scop îmbunătăţirea stării de nutriţie a copiilor din şcolile cu internat, orfelinate precum şi a celor din instituţiile medicale. S-a demarat şi un proiect de susţinere a sectorului agricol nistrean. În ultimii 2 ani în republică s-a primit o jumătate de miliard de ruble ruseşti, mai mult de 55 milioane dolari SUA. Curator al proiectelor sociale şi umanitare în Transnistria este vicepreşedintele Dumei de Stat, membru al Biroului Consiliului Suprem al partidului Rusia Unită, Tatiana Yakovleva, care, după întîlnirea cu deputaţii nistreni, membrii fracţiunii Obnovlenie/Renovarea, a menţionat: “practica de a oferi sprijin financiar şi umanitar pentru Priednistrovie va continua, în conformitate cu acordurile încheiate, toţi banii vor fi transferaţi către Sovietului Suprem al Transnistriei. Acesta este acest model de gest de încredere a Rusiei”.Activităţile Consiliului Suprem au beneficiat de o largă publicitate în mass-media. În aproape 4 ani la lucrările parlamentului transnistrean au participat mai mult de 100 de jurnalişti străini, reprezentanţi ai presei electronice şi ai presei scrise, radio şi televiziune. Printre ele, sînt bine cunoscute France Press, Associated Press, NTV, RTR, REN-TV şi altele.În aceste zile se desfăşoară o acţiune prioritară a Comitetului pentru depăşirea fenomenelor de criză în economia din Transnistria, care are ca priorităţi asigurarea stabilităţii plăţii salariilor şi a pensiilor. Pentru a face acest lucru, împreună cu membrii autorităţilor executive, parlamentarii au adoptat un pachet de soluţii menite să asigure sprijinul social de protecţie a cetăţenilor, pentru a menţine funcţionarea stabilă a economiei şi a producţiei.

Similitudini frapante în evoluţiile politice din anul 2009:ROMÂNIA, REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA

Georgiana Arsene, Carol Hârşan
Printr-o neregizată (desigur?) coincidenţă, o situaţie politică deosebită se derulează în anul 2009, cu acumulări din ani anteriori, în trei capitale est-europene din zona Mării Negre. Este vorba de România, Republica Moldova –Chişinău şi de Transnistria.
Toate cele trei cazuri dezvoltă aproape în mod similar şi cu premise cvasi-asemănătoare boli grave de sistem, cele trei zone fiind unite, de fapt, de o axă a discordiilor naţionale ce pun în evidenţă elemente concrete ale luptei pentru putere. În esenţă, în toate cele trei cazuri avem de-a face cu conflicte deschise între instituţiile prezidenţiale şi legislativele locale, respectiv, Parlamentele democratic alese.

NOTĂ: folosim formulele „Republica Moldova–Chişinău” şi „Republica Moldovenească Nistreană” din motive ce ţin de realitatea din teren: începînd cu anii 1990-1992, unul din statele succesoare fostei URSS, Republica Moldova, a suferit o secesiune, guvernul de la Chişinău nemaiexercitînd controlul asupra întregului său teritoriu, iar zona divizată, Transnistria (Pridnistrovie), dezvoltînd pînă astăzi toate elementele ce definesc un stat independent, deocamdată, nerecunoscut, dar viabil. Dacă nu am face această menţiune, imaginea reală despre întreaga zonă ar fi distorsionată.
(Pentru detalii, vezi şi http://newlandoftransnistria.blogspot.com ).

Esenţialul este rezumat de faptul că preşedinţii Traian Băsescu, Vladimir Voronin (demisionat, dar decisiv pentru evoluţia locală, forţînd noi alegeri anticipate) şi Igor Smirnov se contrapun de luni de zile Parlamentelor din cele trei capitale. De asemenea, esenţial este şi faptul că toţi trei (cu cazul puţin mai aparte de la Chişinău) se luptă pentru creşterea puterii proprii – deci pentru impunerea unor „republici prezidenţiale” – în detrimentul puterilor legislativelor, respectiv, Parlamentele de la Bucureşti şi Chişinău şi Sovietul Suprem de la Tiraspol. În toate cele trei cazuri, liderii parlamentari nu obosesc să atragă atenţia publicului asupra derapajului posibil spre dictatura prezidenţială.
Să vedem, în cele ce urmează, care sunt elementele ce le aseamănă şi care sunt cele care fac diferenţele specifice.

ROMÂNIA

În România avem alegeri prezidenţiale la 22 noiembrie 2009 (cu turul doi, la 6 decembrie) şi am avut alegeri generale (parlamentare) la 30 noiembrie 2008 (primele alegeri uninominale), precum şi alegeri euro-parlamentare la 7 iunie 2009. Ultimul referendum a avut loc la 25 noiembrie 2007 şi a avut ca subiect „Alegerea sistemului de vot în România”.
O caracteristică a prestaţiei prezidenţiale de la Bucureşti din ultimii cinci ani, dominaţi de Traian Băsescu, o constituie asumarea de la început a unui statut de „preşedinte-jucător”, fapt ce a deschis cutia Pandorei încălcărilor constituţionale şi legislative care au urmat şi au marcat decisiv şi în mod negativ această perioadă.
Conflictul cu Parlamentul României s-a acutizat cu cît iminenţa alegerilor prezidenţiale a forţat decizii tot mai radicale. După ce Partidul Social Democrat a fost debarcat din ultima coaliţie ce încă avea puterea de a guverna cît de cît, acesta a coagulat o nouă coaliţie informală, compusă din PSD-PC, Partidul Naţional Liberal, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi grupul parlamentar al minorităţilor, reaşezare parlamentare de care preşedintele Băsescu nici nu vrea să audă. De aici, tergiversarea impunerii unui guvern viabil, lăsînd gestionarea total defectuoasă a treburilor pînă la alegeri în mîna minusculului grup executiv amputat, condus de demisul premier Emil Boc.
Candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, a cerut, la 10 noiembrie 2009, Consiliului Suprem al Magistraturii să rezolve conflictul dintre preşedinte şi Parlament."Ne aflăm în prezenţa unui grav conflict juridic de natură constituţională între autorităţile publice reprezentate de preşedintele României şi Parlamentul României, cu privire la procedura de investitură a Guvernului", se arată în scrisoarea trimisă preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Virgil Andreieş. Consultările iniţiate de preşedinte au fost derulate cu încălcarea prevederilor constituţionale, preşedintele ignorînd realitatea politică. Antonescu precizează că liberalii au încredere în imparţialitatea Consiliului, reprezentanţii autorităţii judecătoreşti fiind primii care trebuie să dea dovadă de responsabilitate, pentru reintrarea în cadrele constituţionale ale statului de drept. (Realitatea TV).
În paralel cu alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie/6 decembrie (deşi, teoretic, s-ar putea ivi surpriza unei alegeri din primul tur…), preşedintele Băsescu a impus şi un referendum naţional pentru un Parlament unicameral, cu un număr mai mic de deputaţi, cca. 300.


Situaţia nou creată, cu un Băsescu reales şi cu un referendum aprobat popular ar transforma România într-o republică prezidenţială, alimentînd serios temerile privind alunecarea spre o dictatură personală.
Pe de altă parte, după ani de acţiuni îndoielnice ale Ministerului de Externe român şi după un rulaj politic iraţional al unor persoane aflate la cîrma ministerului, funcţionari înalţi încearcă să compenseze hiatul de acţiune spre Estul apropiat.
Tocmai în aceste zile s-a aflat în vizită în Statele Unite şi Canada Secretarul de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, cel care, în ultimul timp, „joacă” tot mai mult rolul unui ministru de externe informal, a accentuat creşterea rolului Parteneriatului Estic de cooperare a USA şi UE cu Republica Moldova („Părţile au convenit asupra necesităţii continuării eforturilor dedicate încadrării Republicii Moldova pe un curs democratic şi de reformă, pozitiv şi ireversibil… - comunicat MAE, 18.11.2009), pentru a grăbi atragerea acesteia spre sfera de influenţă occidentală…

REPUBLICA MOLDOVA - CHIŞINĂU

…domeniu de care fostul preşedinte, Vladimir Voronin, s-a ferit ca de foc. El a aplicat în anii tot mai tulburi ai preşedinţiei sale un principiu foarte folositor pentru elita comunistă de la Chişinău şi foarte nociv pentru populaţia Moldovei: „cît mai mult sprijin politic de la Moscova şi cît mai mulţi bani din Occident”.
Rezumatul evenimentelor evidenţiază alegeri legislative la 5 aprilie 2009, prin „sistem electoral proporţional absolut” (întreaga ţară este o singură circumscripţie care duce la alegerea celor 101 deputaţi), urmate de acuze de fraudă la demonstraţii paşnice la 6 aprilie şi demonstraţii violente la 7 aprilie („Revoluţia Twitter”); alegeri anticipate la 29 iulie 2009, în urma cărora a rezultat Coaliţia de Guvernare „Alianţa pentru Integrare Europeană”, PCRM trecînd în opoziţie; la 20 mai, 3 iunie şi 10 noiembrie 2009, nu s-a reuşit alegerea în Parlamentul de la Chişinău a preşedintelui Republicii Moldova, urmînd alegeri anticipate la începutul verii anului 2010; Vladimir Voronin este demisionat, iar Mihai Ghimpu este numit preşedinte interimar.

Conflictul, în cazul moldav, contrapune pe fostul preşedinte Vladimir Voronin, cu noul Parlament în care comuniştii au pierdut majoritatea confortabilă. În timpul preşedinţiei sale, la Chişinău s-a aflat la putere ultimul regim comunist din Europa, al patrulea din lume, iar a fi comunist la Chişinău era sinonim cu a fi antiromân. Şi pentru că vorbim de cele trei exemple, scopul regimului Voronin a fost îndepărtarea de România pentru o mai puternică justificare a statalităţii precare. Scopul său nu a fost să îşi rezolve problemna secesiunii Transnistriei, enclavă ce a fost profitabilă pentru toţi, ci să menţină cît mai mult secesiunea de România. Realitatea statală a demonstrat sub Voronin că nu nistrenii sunt adevăraţii secesionişti, ci guvernul de la Chişinău.
Lucrurile acestea au devenit limpezi imediat după alegerile din 5 aprilie 2009. Coaliţia pro-europeană şi-a început demersul, fapt vizibil cu prilejul vizitei premierului Filat, la Bucureşti, la 15 noiembrie 2009: “Dacă nu va fi ales preşedintele Republicii Moldova pîna pe 10 decembrie, vom avea alegeri anticipate în iulie 2010. Vom modifica pînă la urmă Constituţia prin referendum, fiindcă, dacă am vrea s-o facem prin Parlament, ne-ar trebui doua treimi din voturi. Putem însă adopta o noua Constituţie cu majoritate calificată şi s-o supunem la referendum, dacă nu vom putea alege preşedintele”.
Evoluţia fenomenelor politice de la Chişinău era previzibilă pentru observatori atenţi, atît de la Bucureşti, cît şi de la Kiev, Moscova sau pentru cei de pe malul stîng al Nistrului…

TRANSNISTRIA (Republica Moldovenească Nistreană)

…motiv pentru care analiştii de la Tiraspol au privit situaţia nouă de revenire „a unioniştilor la Chişinău ca pe o deschidere spre România”, lucru cvasi-confirmat de vizita premierului Filat la Bucureşti.
Mai subtil decît Traian Băsescu şi mai puţin comunist decît Vladimir Voronin, Igor Smirnov a încercat la fiecare nou mandat să-şi consolideze poziţia prezidenţială. Din acest punct de vedere, există o asemănare între Smirnov şi Ion Iliescu, amîndoi „încurcîndu-se” în numărul de mandate legale în realegeri succesive…
La alegerile din Transnistria din 11 decembrie 2005, pentru prima dată după 1990, are loc o deplasare a electoratului dinspre „dinozaurii” din jurul lui Smirnov, spre „lupii tineri şi reformişti din jurul lui Evgheni Şevciuk, liderul „Renovării”. În paralel are loc şi o deplasare a sprijinului financiar al holdingului Sheriff, condus de Viktor Guşan, dinspre grupul Smirnov spre grupul reformist.
La 10 decembrie 2006, Igor Smirnov dobîndeşte al patrulea mandat de preşedinte, dar tot de atunci încep fricţiunile cu noul Parlament. Aceste fricţiuni se adîncesc an de an, ajungînd în 2009 la conflict deschis şi direct între preşedinte şi Parlament.
Ca şi în România, unul din pretexte îl constituie un referendum, în cazul nistrean fiind vorba de ambiţia preşedintelui de a impune o nouă Constituţie care îi oferă puteri lărgite şi taie mult din atribuţiile legislativului. Conflictul a împărţit, practic, societatea nistreană în două.
O realitate este clară: la momentul politic noiembrie 2009, media de vîrstă a majorităţii susţinătorilor lui Igor Smirnov este de peste 65-70 de ani, în timp ce a susţinătorilor Obnovlenie/Renovarea este de sub 50 de ani…
Iată cum vede astăzi Evgheni Şevciuk situaţia în Transnistria şi conflictul direct: „politica de 20 de ani de gestionare a statului nostru, din diferite motive, a dus la falimentul de stat… Acest an, în opinia mea, a demonstrat în mod clar incapacitatea şefului executivului de a gestiona lucrurile, cît şi faptul că e responsabil atît pentru situaţia economică, cît şi pentru instabilitatea politică internă… Se pare că instituţia însăşi a preşedinţiei a încetat să fie un garant al stabilităţii, care este responsabilitatea sa directă!” Vedem cum acuzele sînt mai acide decît cele ale parlamentarilor de la Bucureşti contra preşedintelui Băsescu. E normal, poate, acesta e doar la primul mandat…
Prognozele abundă în aria de jurnalism de limbă rusă, atît din Tiraspol cît şi din Moscova. Iată un exemplu datînd din 16 mai 2008, citat de Olvia Press şi avînd în vizor viitoarele alegeri din Moldova-Chişinău: „Alegerile parlamentare din 2009 din Republica Moldova ar putea duce la unirea acestei ţări cu România, dacă la putere vor veni partidele cu orientare proromâneasca. Direcţii pot fi două: prima - în decursul unui an, Chişinăul va obţine fuziunea Republicii Moldova cu Transnistria, cu susţinerea mediatorilor şi garanţilor în reglementarea conflictului. “În această situaţie, într-o Românie unită, pe transnistreni îi asteaptă soarta de neinvidiat de cetăţeni calitatea a treia” (cei de calitatea a doua vor fi moldovenii). A doua variantă prevăzută este că aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană (RMN) îşi va păstra independenţa în pofida presiunilor externe. Republica Moldova “poate pleca în România fără RMN” şi astfel se vor adeveri prognozele mai vechi ale unor politologi.

CONCLUZII

1. În toate cele trei cazuri este vorba de acţiuni de conservare pentru cît mai mult timp posibil a unor piramide de putere ce sunt încă bine ancorate de trecutul totalitar comunist şi îndatorate vechiului rezervor de amestec comunist-Securitate-KGB. În nici unul din cazuri nu avem de-a face „la vîrf” cu persoane ce nu provin din mediul politic rezidual comunist.
2. În toate cele trei cazuri, cei trei preşedinţi au fost – şi încă mai sînt – deserviţi copios de serviciile secrete pe care au încercat, fiecare, în manieră proprie să şi le subsumeze. În toate cele trei cazuri, serviciile secrete au dovedit o obedienţă excesivă faţă de factorul prezidenţial. Adesea, părţi consistente din serviciile secrete au devenit slugi private ai unor indivizi de prim plan, lăsînd raţiunea înfiinţării lor – protecţia informativă a Statului şi răspuns la provocările majore externe – în plan secund. Toate evoluţiile politice din ultimul an, legate de acest domeniu şi apărute în presă au dovedit acest fapt.
3. Dacă în anii ’90, Serviciile de Securitate succesoare celor comuniste erau, în toate cele trei ţări, atît beneficiarele unor grăbite privatizări (prin persoane controlate, afişate la vedere), cît şi furnizoarele de personal pentru cariere politice de prim rang, după anul 2008 situaţia este în schimbare, pregătindu-se cîte o nouă generaţie de politicieni mai pragmatici. Fenomenul este mai vizibil în Transnistria, unde modelul de pragmatism impus de Putin în Rusia este urmat îndeaproape.
4. În toate cele trei ţări, presa este fie partizană, fie comercială, fie mixtă, respectiv, comercială pentru tiraj şi partizană pentru subvenţii. Rezultă de aici faptul că „dacă democraţia nu poate exista în absenţa unui minim efort de informare exactă a publicului” (J.F. Revel, 1988), în toate cele trei tinere pretinse democraţii efortul manipulativ permanent din partea puterii prezidenţiale a menţinut democraţia în stadiu de aparenţă ostentativ afişată, atît în faţa propriului popor, cît şi ca prezenţe internaţionale. Exemplul românesc e mai vizibil: faptele sînt una, iar prezentarea lor subiectivă şi deturnată de la adevăr, de către cei implicaţi, e cu totul altceva.
5. Toţi cei trei preşedinţi au sacrificat segmente întregi de proiecte naţionale în folosul unor priorităţi personale de imagine. Astfel, suferă major educaţia, cultura, asistenţa medicală, turismul etc.
6. În toate cele trei exemple nu avem de-a face în conflictele preşedinţie-parlament cu proiecte pe termen lung, de aşezare şi dezvoltare temeinică a statelor şi a celor ce locuiesc în ele, ci asistăm la lupte de uzură, extrem de nocive pentru publicul care vede cum perspectivele unor societăţi mai drepte şi prospere se îndepărtează mereu. Popoarele văd doar escaladarea delirantă a arbitrariului şi provizoratului, în timp ce proiecte aşteptate sînt aruncate în derizoriu. Dezgustul rezultat din acest fenomen stă la baza absenteismelor electorale, exploatate de clicile consiliante de preşedinţi – politbiuro-urile proprii, ce exploatează neonest moduri de a-şi mări puterea.
7. Nici unul din cei trei preşedinţi nu se aşteaptă la condamnări de ordin moral, deşi poziţia lor de preşedinţi este depăşită moral tocmai de acţiunile lor din ultimii ani. Se ajunge, astfel, în toate cele trei cazuri, la atingerea unor praguri critice de compromitere.

Igor Smirnov a ieşit la “băi de mulţime”

La 16 noiembrie preşedintele Igor Smirnov s-a întîlnit cu publicul nistrean şi cu reprezentanţii partidelor politice din Transnistria. Tema principală de discuţie a fost reforma constituţională, proiectul unei noi Constituţii fiind subiectul unui conflict direct între presedinţie şi Parlament.Preşedintele a prezentat poziţia sa cu privire la proiectul noii Constituţii şi la referendumul privind adoptarea Legii fundamentale a ţării. Conform declaraţiilor lui Smirnov, în 2006, tot în urma unui referendum, “populaţia noastră a votat pentru independenţa republicii şi apropierea ulterioară de Rusia, Transnistria începînd armonizarea legislaţiei noastre cu Rusia”.“Trei ani a durat acest process, dar Constituţia nu am încercat să o schimbăm. Noi înţelegem prin asta că Rusia nu este încă gata să ne ia în componenţa sa”, a spus el.Între timp a existat o iniţiativă de modificare a Constituţiei realizată de către deputaţi ai Consiliului Suprem (Parlamentul nistrean – n.n.). Un grup de parlamentari a dezvoltat un proiect de lege specială, pe care l-au adoptat chiar în prima lectură.“Schimbarea propusă de parlamentari a dus, de fapt, la o schimbare de guvern în Transnistria. În stadiul actual de nerecunoaştere este inacceptabil de a transforma republica noastră într-o republică parlamentară. O experienţă foarte tristă, după cum vedem, există la vecinii nostri”, a declarat Igor Smirnov, referindu-se la situaţia actuală conflictuală dintre Executivul şi Preşedinţia Republicii Moldova.Astfel, la Tiraspol, a fost creat în cadrul Preşedinţiei o Comisie Constituţională care a elaborat un proiect pentru o nouă Constituţie. “Numai că, munca acestei comisii a fost ignorată de către reprezentanţii Consiliului Suprem. În primul rând, deputaţii nu au venit la şedinţele Comisiei. Vă voi spune cum a fost. Eu nu am timp de pierdut, ei au votat deja împotriva proiectului, chiar şi fără audierea mea. Şi acum, dintr-o dată, parlamentarii au dorit să continue discuţia. De asemenea, azi am auzit de intenţia lor de a bloca decizia de a organiza un referendum. Spuneţi-mi, acest lucru este adevărat? Cine le-a dat dreptul de a bloca propunerea preşedintelui, un om ales prin vot popular?”, a spus Igor Smirnov.Reprezentanţii partidelor politice, în mare parte au susţinut necesitatea unui referendum. Cu toate acestea, unele prevederi din proiectul de Constituţie, în opinia lor, pot fi îmbunătăţite în continuare.
Publicul este mai interesat de ceea ce s-ar întîmpla în cazul în care Consiliul Suprem ar refuza să aprobe un proiect de lege referitor la organizarea unui referendum.
“Chiar dacă reuşim să colectăm cincisprezece mii de semnături, ultimul cuvînt revine Deputaţilor. În orice caz, numai ei au dreptul de a decide să se organizeze un referendum.În cazul în care Consiliul Suprem nu va fi de acord, vom încerca să îl convingem. Ce s-ar putea face mai mult? Prin urmare, proiectul noii Constituţii şi decizia de a organiza un referendum au fost luate de către preşedinte. Am făcut aceasta pentru viitor, pentru a scăpa de situaţia cu care ne confruntăm astăzi”, a spus Igor Smirnov.În finalul întîlnirii preşedintele a mulţumit membrilor partidelor politice şi publicului pentru dialogul deschis. Şeful statului a subliniat din nou faptul că toate deciziile importante vor ţine cont de recomandarea populaţiei.
Mîine, la rîndul său, Parlamentul nistrean se va întruni în şedinţă extraordinară pentru a lua o decizie privind presiunile prezidenţiale pentru un referendum şi pentru o nouă Constituţie ce ar spori mult puterea preşedintelui nistrean. Vom reveni cu amănunte.

Igor Smirnov, contestat şi din Rusia

Preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, propune un referendum naţional pentru o nouă Constituţie, referendum programat pe data de 24 ianuarie 2010. Responsabil pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost numit vicepreşedintele Alexander Korolev. Experţii cred că obiectivul principal al acestui referendum constituţional este dizolvarea Sovietului Suprem al Republicii (Parlamentul nistrean) şi organizarea de noi alegeri parlamentare. Preşedintele Comitetului Dumei de Stat a Federatiei Ruse pentru Probleme Constituţionale, Legislaţie şi Constructie Statală, Vladimir Pligin (foto), a subliniat într-un interviu pentru canalul rus de ştiri "Veşti", “că ori de cîte ori se pune problema unei iniţiative constituţionale, ai nevoie să te uiţi la ceas într-un mod semnificativ” (pentru că urmează alegeri anticipate parlamentare, în cazul Transnistriei, se desfiinţează actualul Parlament, extrem de incomod pentru grupul politic din jurul preşedintelui Smirnov – n.n.). El a menţionat faptul că, în state diferite (member ale CSI – n.n.) procesul constituţional este în curs de dezvoltare, astfel că el este interesat în mare măsură să ia în considerare si să înteleagă unele lucruri care sînt în proiectul noii Constituţii. “În special, spun că această nouă versiune a Constituţiei trebuie să fie conformă cu standardele internaţionale dar, mai întîi, Constituţia poate fi şi textul ce ar putea avea efecte arbitrare asupra unor persoane fizice. Cu toate acestea, suma efectelor este întotdeauna extrem de important, ea trebuie să reflecte un echilibru între diversele componente ale guvernării”, a declarat Vladimir Pligin.“Este un semn de societate modernă, acest echilibru, atunci cînd autorităţile sînt în echilibru reciproc”, rezumă Pligin. Doar că aici e o posibilă problemă, cea a dominanţei absolute a puterii prezidenţiale”. “În cazul în care textul va fi adoptat, în fapt se ridică problema mandatului de preşedinte, care este, fără restricţii specifice cu privire la posibilităţile constituţionale pentru realegeri succesive. Prin urmare, aceste dispoziţii fac posibilă o astfel de preşedinţie perpetuă, fapt ce nu este pe deplin conform cu standardele internaţionale”, a rezumat Preşedintele Comisiei Dumei de Stat pentru Probleme Constituţionale, Legislaţie şi Constructie Statală, Vladimir Pligin.

Pregătiri festive la Tiraspol

La 18 august a.c., consilierul de stat pentru ştiinţă şi cultură, Elena Bomeşko, l-a informat pe preşedintele nistrean, Igor Smirnov, de stadiul pregătirilor festivităţilor consacrate celei de-a 65-a aniversări a operaţiunii Iaşi-Chişinău, şi de sărbătorire a Zilei Republicii, la 2 septembrie.
Elena Bomeşko a subliniat că “aceste date festive sînt de referinţă în istoria noastră şi ele sunt de o mare importanţă istorică şi politică. La 20 august, în urmă cu 65 de ani, s-a început operaţiunea militară de mare anvergură, Iaşi-Chişinău, în luptele crîncene de la Chiţcani cu unităţi ale armatei germane. După aceste lupte, unităţile de tancuri ale Armatei Roşii nu s-au mai oprit pînă la Iaşi, contribuţie substanţială la începutul înfrîngerii Germaniei fasciste şi eliberarea sudului URSS. 23 august marchează şi 65 de ani de la eliberarea oraşului Bender (Tighina, astăzi, în zona de administrare a Transnistriei, n.n.). “Am luat măsuri ca aceste evenimente să fie marcate public în oraşul Bender. Pentru organizarea acestor activităţi ar trebui să se implice toate autorităţile”, a spus Elena Bomeşko. Elena Bomeşko a subliniat rolul presei locale în care specialişti în istorie şi din Ministerul Educaţiei să scrie şi să vorbească despre importanţa evenimentelor, “adevărate lecţii de istorie pentru tineretul nistrean”. Desigur, specialiştii şi profesorii de la Universitatea de Stat din Tiraspol şi din Ministerul Educaţiei ar trebui să ţină sub control special activităţile care urmează a fi întreprinse în zilele dinaintea aniversării din 2 septembrie”. Bomeşko a mai spus preşedintelui şi de mersul pregătirilor pentru principala sarbătoare a statului nistrean, Ziua Republicii, la 2 septembrie, şi a făcut un rezumat privind rezultatele anului Nistreniei în Osetia de Sud, la care au participat peste o mie cinci sute de persoane, observînd că cei mai distinşi dintre aceştia ar trebui promovaţi şi premiaţi.