Comentariul Agentiei nistrene de informatii “Olvia Press”, Tiraspol Occidentul nu ne va ajuta, dar impune dubla masura

Sosirea vicepresedintelui american Joseph Biden la Chisinau a aparut pentru locuitorii de pe malul drept al Nistrului ceva similar aparitiei lui Hristos intre oameni. Jumătate din tară si-a trimis pe străzile din Chisinau locuitorii care au ridicat mainile spre cer, glorificand pe mesagerul democratiei americane: „America este cu noi!”, sperand ca sejurul de sase ore în Moldova, a lui Biden, va stabili ordinea si pe pamant moldovenesc pentru totdeauna, la fel ca si domnia libertatii, democratiei şi prosperitatii pentru toţi. Acum, fiecare isi freaca mainile anticipand miliardele de dolari de investit intr-o economie moarta, bani din care o parte sa fie furata de eterogenii politicieni moldoveni. Si Biden, in acest loc prea putin cunoscut pentru poporul american a spus: "am auzit despre ospitalitatea voastra, dar nu m-am asteptat la asa ceva". "In numele presedintelui Obama spun ca este o onoare sa fiu aici, intr-un moment crucial in istoria tarii dumneavoastra in istoria lumii. Sunt aici sa va felicit. Voi trebuie să fiti mandri de ceea ce ati facut. Experienta dumneavoastra, a Moldovei, arata ca schimbarea politica poate avea loc pasnic si impreuna cu presedintele Obama am urmarit aceasta. Astept cu nerabdare succesul dumneavoastra”. Dar sa revenim la lauda lui Biden.

Impresia generala a fost ca Biden a uitat totul despre experienta din Georgia a schimbarilor politice (a se citi - revolutii culorate, de regula portocalii), cea ucraineana si cea din Kargazstan sau din multe alte tari in care schimbarea de regim nu s-a facut fara interventia directa a SUA. Si de ce, de fapt, ar trebui sa fie mandra Republica Moldova, ca din nou au revenit la putere fortele nationalist-sovine, rusofobe şi romanofile, care abia asteapta eliminarea statalitatii moldovenesti si stergerea mentiunii ca intr+adevar a existat pe Pamant poporul Republicii Moldova. Poate ca Republica Moldova ar trebui să fie mandra ca rusii, ucrainenii, bieloruşii, reprezentanti ai altor nationalitati au trăit de secole alaturi de moldoveni, dar carora acum le este negat chiar dreptul de a fi, considerati parte a societatii moldovenesti? Şi poate de faptul ca intr-o tară multietnică, in care s-a intretesut cultura diferitelor popoare, devine un stat mono-etnic in care toti cei care nu apartin natiunii titulare joaca rolul de cetateni de categoria a doua? Sau poate, de faptul ca actualul guvern a recunoscut infrangerea in al doilea razboi mondial, de fapt, a pus Moldova pe picior de egalitate cu Germania nazista, Japonia militarista, Italia fascista si cu Romania nu mai puţin fascista, tari care au luptat impotriva fortelor aliate, inclusiv a Statelor Unite.

Dar despre acestea acest vice-presedinte american nu a spus un cuvant. Pentru SUA toate aceste lucruri sunt prea mici, cel mai important este faptul ca autoritatile actuale din Moldova s-au aratat ca dusmani adevarati ai Rusiei. Acest lucru înseamna ca noi putem promite munti de aur in schimbul loialitatii moldovenilor fata de Occident, ceea ce Biden a si afirmat in timpul vizitei la emisiunea de radiodifuziune, ca "administratia SUA este gata sa ofere sprijinul politic si economic necesar Guvernului RM. Avand in vedere rezultatele reformei si progresele facute, va incurajez sa continuati aceste reforme”.

In ce vede Washingtonul progres? Desigur, nu in deteriorarea situatiei economice zi de zi in Republica Moldova sau in remodelarea legislatiei tarii, nu in distrugerea sistemului de protectie sociala, educatie si sanatate, de dragul FMI si in conformitate cu Statele Unite, nu in regresul relaţiilor dintre Moldova şi Rusia, tara-ocupant, la care i se cere persistent retragerea din regiune a resturilor armatei a 14-a şi eliminarea formatului actual al operatiunii de mentinere a pacii.

Pentru aceasta e gata SUA de a ajuta Moldova, nu numai economic, ci si politic, asa cum a declarat Baden. Acest lucru inseamna că SUA vor face tot posibilul pentru a preveni schimbarea de putere in Republica Moldova. Mai mult decat atat, Biden a promis iminenta intrare in UE, afirmand ca "pentru SUA este o prioritate ca Moldova sa adere la Uniunea Europeana".

Ne putem imagina doar cum crede întreaga Europa in aceste cuvinte. Acest parazit, Republica Moldova, care este tara cea mai saraca din Europa, nu este necesară UE. Despre aceasta, deşi într-o formă mai blanda, nu doar o data sau de două ori s-au pronuntat oficialii europeni la diferite niveluri. Cred că si Washingtonul e constient de faptul ca Uniunea Europeana are nevoie de Republica Moldova ca de a cincea roata la caruta.

Dar promisiunile catre fraţii moldoveni rusofobi au nevoie de ceva in schimbul loialitatii si a unui bun venit calduros. Şi Biden a scos din buzunar un alt cadou generos, promitand sprijin deplin al SUA in rezolvarea conflictului moldo-transnistrean. "Conflictul, care a impartit cele doua maluri ale raului Nistru, trebuie sa fie rezolvat cat mai curand posibil”, a spus el. - Sprijinul SUA pentru un acord, dar nu orice fel de soluţie, ci numai care prevede mentinerea suveranitatii si integritatii teritoriale a Republicii Moldova, adica viitorul Transnistriei, numai ca parte a Moldovei.

Ei bine, in primul rand, nu Statele Unite decid cum se va rezolva conflictul, ci partile implicate in conflict. In al doilea rand, o astfel de declaratie pune sub semnul intrebarii obiectivitatea Statelor Unite in procesul de negocieri in formatul 5+2, unde SUA actioneaza în calitate de observator. In al treilea rand, exprimarea lui Biden demonstreaza in mod clar faptul ca pentru SUA nu conteaza cine are dreptate si cine este vinovat pentru declansarea conflictului etnic, ci important e cine tine partea politicilor pro-occidentale. De aceasta depinde pe care parte o va sprijini SUA, daca sunt dispusi sa fie prieteni cu criminali de razboi, nazisti, gangsteri, traficanti de organe umane, droguri, doar pentru ca acestia au demonstrat dorinta de a calca pe urmele politicii americane.

Declaratia vice-presedintelui american asupra conflictului de pe malurile Nistrului a generat deja reactii. Ministerul de Externe din Transnistria a declarat ca "abordarea facuta de Inaltul Reprezentant din Washington este contrara pozitiei comune de la Chisinau si Tiraspol, precum si celei de mediator si garant, care consta in faptul ca formula finala a relatiilor dintre Moldova si Transnistria trebuie sa defineasca pozitiile partilor implicate in conflict. Astfel, reprezentantul SUA nu a luat in considerare realizarile concrete existente de 20 de ani si neaga realitatile din teren pentru a gasi un compromis. O astfel de abordare ar complica doar procesul politic de pe Nistru ... "

Această complicare a situaţiei din regiune se pare ca este cautata de Washington. SUA si Europa vor sa se razbune pentru infringerea lor în Abhazia si Osetia de Sud. Altfel nu se explică atentia atat de mare a UE si SUA pentru micuta fasie de teren de pe malurile Nistrului.

În declaratia sa, ministrul de Externe al RMN a atras atentia asupra declaratiei categorice a lui Biden cu privire „la necesitatea de a rezolva conflictul cat mai curand posibil. " De fapt, aceasta este o incercare a SUA de a ignora problemele create de conducerea Republicii Moldova sa împiedice reluarea dialogului intre egali. Declaratiile lui Biden dovedesc indiferenta fata de soarta oamenilor care sufera de aceste probleme si o reticenta de a vedea cauzele reale ale conflictului”.

Faptul ca Statele Unite nu vor sa stie in mod deliberat sau denatureaza cauzele reale ale conflictului de pe Nistru, e dovedit si de comentariile aparute in mass-media occidentala după vizita lui Biden. Jurnalistii americani, vorbind despre istoria conflictului moldo-transnistrean, au scris ca nationalistii rusi au provocat secesiunea de Republica Moldova, si din cauza asta a aparut conflictului moldo-transnistrean. Nu surprinde acest lucru deoarece astfel de prostii sunt spuse de ignoranti si nu de membri ai Comitetului pentru Relatii Externe al Congresului. Acesta. sub conducerea senatorului Richard Lugar. nu cu cu mult timp in urma a scris un raport intreband "cand Rusia va pune capat ultimului conflict inghetat din Europa de Est?". Raportul spune: "Dupa destramarea Uniunii Sovietice in 1991, in RSS Moldoveneasca a fost stabilita Transnistria independenta condusa de nationalistii rusi care se temeau de anexarea Republicii Moldova la Romania, fapt ce a condus la un conflict de 4 luni intre fortele moldovenesti si separatisti, precum si trupele Armatei a 14-a sovietice”.

Desigur, Occidentul in prezent e favorabil Moldovei în calitate de victima in mainile separatistilor rusi... Astfel justifica ei conflictul dezlantuit de Chisinau pe Nistru, compensat cu sovinismul cetateanului moldovean, si scoaterea statului nistrean in afara legii. Asa ca Vestul cere o solutionare rapida a conflictului de pe Nistru, oferind garantii pentru "pastrarea suveranitatii si integritatii teritoriale a Republicii Moldova”. In mod evident, in aceasta evaluare a conflictului moldo-transnistrean comunitatea internatională va sprijini pe deplin Moldova in eforturile sale de a elimina statalitatea transnistreana. In acelasi timp, pune in pericol si Rusia, care impiedica solutionarea conflictului exclusiv din punctul de vedere oficial al Chisinaului. E greu să cred in ceva constructiv cand la Moscova emisarii Statelor Unite sunt ferm pentru imbunatatirea relatiilor cu Rusia, iar la Chisinau spun ca cetatenii rusi să fie inghesuiti in Transnistria din „Russophobian Moldova”, caz in care ele se confrunta cu o soarta foarte de neinvidiat.

Desigur, declaratiile lui Biden nu sunt noi. Ele amintesc de aniversarea de 15 ani din Moldova, cand fostul preşedintele George W. Bush a declarat ca SUA sprijina ferm suveranitatea si integritatea teritorială a Republicii Moldova. Ca astazi Biden, domnul Bush a vorbit cuvinte frumoase pentru poporul moldovean condus atunci de comunistul Voronin, spunand ca a facut eforturi considerabile pentru consolidarea democratiei in tara si joaca un rol constructiv dincolo de granite. In general, acelasi cantec vechi, reluat astăzi aproape cuvant cu cuvant...

Unii analisti sustin deja ca vizita lui Biden nu va schimba nimic in Republica Moldova, in timp ce altii, mai ales liberalii, spun ca in continuare Republica Moldova va ramane in centrul atentiei Statelor Unite, ceea ce inseamna ca moldovenii sunt in asteptarea prosperitatii si a unui viitor confortabil. Dar aceasta eroare si iluzie amuza pe unii politicieni moldoveni si analisti politici cum a fost tara cea mai saraca din Europa si va ramane, cu exceptia creşterii datoriei externe a Moldovei, prin noi credite si subvenţii din SUA intr-un sac fara fund...

Apelurile lui Biden raman mai curand declaraţii sonore. S-a dovedit si ca Germania, si Europa in ansamblu, au alte prioritati, mult mai importante decat statul Moldova, de la care beneficiul este zero, dar fara să strice relatiile cu Rusia. Si mai cred ca este gresita declaratia vice-presedintelui Dumei, Konstantin Kosacev, care, comentand vizita lui Biden in Moldova, a declarat ca „pentru Rusia, Transnistria e valiza fara maner, pentru ca da prea multe necazuri”. Daca acest lucru ar fi adevărat, RMN ar fi incetat sa existe de mult. Mai degraba, are dreptate colegul sau, deputatul Serghei Markov, care a spus recent ca "majoritatea cetatenilor rusi sprijina politica de asistenta a populatiei din Transnistria. Pentru Rusia, Transnistria este ceva ce face pe ruşi sa se simta mandri de ţara lor".

Se pare ca Rusia va raspunde in acelasi mod ca si Washington, in cazul in care brusc decide sa faca un test similar de sinceritate "resetand" relatia dintre cele doua tari. Deci, in Moldova in zadar e un sentiment de bucurie, Vestul, in acest caz nu ajuta.

A. Galin

Moldova în orbita politică a României? Mituri şi exagerări, susţin ucrainienii

Scurtă sinteză de Vitalie Kulik, analist ucrainian, difuzată de agenţia ucrainiană uz.ua
Scenarii posibile de dezvoltare a situaţiei din jurul Transnistriei pot fi următoarele: 1) punerea în aplicare a iniţiativei ruse de soluţionare a conflictului transnistrean, 2) apariţia şi dezvoltarea Moldovei în orbita română,
3) europenizarea conflictului transnistrean,
4) menţinerea status quo-ului existent. La 26 ianuarie 2010 a avut loc o reuniune regulată a reprezentanţilor politici ai Republicii Moldova şi Transnistriei în cadrul negocierilor de soluţionare a problemei transnistrene. În mass-media locală au fost comentarii insuficiente cu privire la dorinţa ambelor părţi de dialog şi de construire a unui climat de încredere. Pentru cei care au devenit parteneri de dialog – Chişinău şi Tiraspol – de ani întregi pretind să negocieze, dar perspectivele de reglementare rămîn obscure, pe loc. Probabil că nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că acest conflict nu mai este o chestiune la scară locală, ci unul dintre punctele de dialog între Rusia şi Statele Unite, încercînd să se lege în contextul ratificării versiunii adaptate a Tratatului FACE, extinderea posibilă a NATO spre est, dialogul Ucrainei şi Republicii Moldova cu UE. Pentru Ucraina, conflictul transnistrean este neliniştitor, pentru că ea are scopul de a salva zona de instabilitate directă de pe graniţele sale, prevăzînd ameninţarea unui aflux masiv de refugiaţi în cazul reluării fazei fierbinţi a conflictului, posibilitatea unor dezastre transfrontaliere, ameninţare rezultată, în special, din eventuala combustie spontană în depozitele cu muniţie din zonă. (Depozitele de la Kolbasna, la mai puţin de 2 km de graniţa cu Ucraina, adăpostesc mari cantităţi de gaze de luptă din perioada 1940-1945, n.n.). Toate acestea, în cele din urmă, au creat un caracter iritant serios în relaţiile bilaterale ucraineano-moldoveneşti şi a dialogului Ucraina-UE.
Nu trebuie să uităm, de asemenea, că o treime din populaţia Transnistriei sînt etnici ucraineni, potrivit unor surse, aproximativ 100 de mii de cetăţeni, ale căror drepturi şi interese, potrivit Constituţiei din Ucraina, trebuie protejate. Astăzi putem discuta pe larg cu privire la cauzele conflictului transnistrean, precum şi la factori de la diferite niveluri ce au interese de soluţionare în viitorul apropiat. Dar, cu siguranţă mai de actualitate pentru nespecialişti ar fi posibile scenarii din jurul Transnistriei, pe termen mediu. Este practic imposibil să spun exact ce se va întîmpla în Transnistria în, să zicem, 10-20 de ani, dar este posibil de a face proiecţii asupra situaţiei din regiune şi a impactului pe care îl au diverşi factori asupra ei. Elitele locale din Chişinău şi Tiraspol au un interes semnificativ în păstrarea status quo-ului, pentru a trece cu bine prin procesul de soluţionare a conflictului, dar impasul ar putea surveni de la jucători externi. Scenarii posibile de dezvoltare a situaţiei din jurul Transnistriei sînt cele de mai sus. Să le luăm în considerare pe fiecare în detaliu.
1. Punerea în aplicare a conceptelor de bază de stingere a conflictului – numit şi proiectul Kozak, implică punerea în comun a viziunii Republicii Moldova cu cea de poziţie dominantă a Kremlinului în regiune. În special, cea care se încadrează în planul Kozak 2003 şi presupune că Transnistria va avea drept de veto asupra deciziilor din Parlamentul Unit al ţării, iar limba rusă va fi a doua limbă de stat. Rusia a planificat o prezenţa militară în mai multe decenii. Fireşte, în aşa fel încît statul moldovean unit să se poată dezvolta în principal, în conformitate cu interesele Rusiei, să depindă în mare măsură de voinţa politică a Moscovei. În anii 2007-2009, Kremlinul a făcut mai multe încercări de a forţa părţile aflate în conflict, la dialog şi la punerea în aplicare a unei astfel de soluţii-model. Dar Moscova nu a făcut progrese semnificative în acest sens. UE, SUA şi Ucraina au demonstrat atunci în mod clar că aşa ceva e extrem de indezirabil. Se pare că la Kremlin s-a decis să nu se rişte nimic şi să se concentreze pe menţinerea status quo-ului. Şi pentru a evita evaluările extrem de critice ale politicii ruse în direcţia Moldovei de la partenerii occidentali, Rusia va trimite des emisarii şi funcţionarii săi în regiune, ca să ilustreze aspectul de un real interes al Kremlinului în soluţionarea rapidă a problemei transnistrene.
2. Apariţia scenariului unei Moldove în orbita politică a României este bazată pe multe mituri şi exagerări. Venirea la putere a forţelor politice pro-vest din Moldova a declanşat ca una din priorităţi dialogul cu Bucureştiul, fără îndoială, întărită de voci de experţi, care au prezis inevitabila alunecare în orbita României a Moldovei controlate de Chişinău. Desigur, pentru cei care au venit la putere astăzi la Chişinău imperativul de soluţionare a conflictului transnistrean este o prioritate declarată, mai degrabă decît una reală. Ai putea spune chiar că problema transnistreană pentru noul govern moldovean e mai degrabă o oportunitate, deşi e greu să cred că cineva din politicienii gravi ai Republicii Moldova va declara disponibilitatea de a renunţa la Transnistria pentru o opţiune ipotetică de integrare accelerată europeană cu o maximă de asistenţă din Bucureşti. În martie 2009, unul dintre politicienii moldoveni şi-a permis public să restituie Transnistria Rusiei cu plata unei chirii de 30 de ani, motiv pentru care nu i s-a mai permis intrarea în Parlament. În mod similar, nu trebuie să exagerăm convingerea că elita din Moldova de astăzi sau în viitorul apropiat va fi gata să renunţe la statalitatea actuală şi să se alăture României. De fapt, azi putem spune că politicile expansioniste ale României au primit undă verde de la Chişinău – deschiderea a două consulate suplimentare române la Bălţi şi Cahul, simplificarea procedurii de obţinere a cetăţeniei române a populaţiei din Moldova etc. – cu actualii pro-români de la cîrma Moldovei. Dar, repet: cei care vorbesc despre posibilitatea reală de a integra teritoriul de pe malul drept al Nistrului în fostul Regat al României sînt cel puţin incompetenţi. Un alt aspect este reprezentat de faptul că prejudecăţile excesive faţă de Bucureşti, de la Chişinău, ar putea complica perspectivele de soluţionare a conflictului transnistrean. În orice caz, elita din Moldova trebuie să-şi amintească faptul că orice progres real privind Transnistria în dialogul Chişinăului cu UE este practic exclus cu astfel de premise. Si asta nu este o presupunere a autorului, ci evaluarea unor înalţi funcţionari europeni.
3. Europenizarea conflictului transnistrean este, pînă în prezent, scenariul cel mai realist al situaţiei din jurul Transnistriei. În primul rînd, progresul foarte slab spre integrarea europeană nu este atractiv pentru populaţia din Transnistria. Nivelul de trai scăzut, lipsa de libertate a mass-media, prezenţa aproape totală a corupţiei, climatul neatractiv pentru investiţii, şi lista e departe de a fi completă, fac ca Moldova să fie neatractivă pentru Occident. În al doilea rînd, UE a fost întotdeauna remarcată pentru unicitatea poziţiei sale în ceea ce priveşte Republica Moldova: din păcate, furnizarea continuă de gaz şi energie în UE din Rusia sînt priorităţi mult mai ridicate decît problema transnistreană, prin urmare, la Bruxelles se preferă încă o dată, să nu să se certe cu Moscova prin şi pentru Moldova. Astfel că apar promiţătoare, în esenţa lor, ideile de finanţare de instituţii occidentale de proiecte în infrastructură, în domeniul medicinei, educaţiei etc. pe teritoriul Republicii Moldova plus Transnistria în cadrul unor măsuri de consolidare a încrederii între părţi, dar care au dus din păcate, la discreditarea unor acţiuni ale unor oficiali guvernamentali corupţi, responsabili pentru coordonarea de proiecte europene. Circulă zvonuri în mass-media, că însuşi Reprezentantul Special al UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, a fost în mod repetat văzut în încercări de lobby pentru interesele economice ale anumitor forţe politice sau intreprinderi comerciale în regiune.
4. Păstrarea latentă a conflictului nerezolvat pentru o perioadă nedefinită de timp e considerată a fi una dintre cele mai realiste scenarii pentru situaţia din regiune. Scenariile de mai sus sînt însoţite de deteriorarea în continuare a situaţiei socio-economice în regiune, continuînd un exod al populaţiei ca forţă de muncă în străinătate, urmat de radicalizarea elitelor locale etc. Şi asta în ciuda faptului că Transnistria este deja în acest stadiu, nu îşi poate furniza mai mult de o treime din nevoile bugetului său, două treimi din bugetul transnistrean fiind asigurat de Rusia ca ajutor financiar, inclusiv de gaz rusesc. Regiunea Moscovei dă suficient pentru a face “semi-existentă” zona, în timp ce Kremlinul este foarte preocupat de faptul că problema să nu ofenseze Occidentul. De reţinut e şi faptul că status quo-ul existent dă mai mici şanse de rezolvare a conflictului pe baza menţinerii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Ipotetic, la un moment dat, nu se poate exclude chiar posibilitatea de slăbire în continuare a statalităţii Republicii Moldova. Fără îndoială, o independenţă reală a Transnistriei nu este nici ea posibilă, din motive economice. În aceste condiţii, în regiune se va aplica obligatoriu ideea aderării la unul din statele garante, Rusia şi Ucraina. Liderii Rusiei au declarat în mod repetat că nu au nevoie de un "al doilea Kaliningrad", şi e destul de clar semnalat faptul că o repetare a situaţiei din Abhazia şi Osetia de Sud sînt scenarii practic imposibile pentru Transnistria. Aşa cum uneori în glumă spun unii experţi ruşi: “cum Ucraina nu dispare, vă place sau nu, alegeţi-vă cu Transnistria”. Cum va dovedi Ucraina că va face această achiziţie, experţii preferă să tacă. Consecinţele unui astfel de pas ar putea duce la pierderea Crimeeii de către Ucraina şi la consolidarea unor tendinţe separatiste în alte regiuni ale ţării noastre. De asemenea, ar deteriora în mod grav şi permanent relaţiile cu Republica Moldova, ar fi un scandal mare în dialogul cu Uniunea Europeană etc. Toate acestea sînt o serie de întrebări retorice şi această evoluţie este considerată o situaţie pur ipotetică, cu toate acestea, nu complet exclusă. Rezumînd, trebuie remarcat faptul că un scenariu bun pentru reglementarea transnistreană de astăzi este aproape inexistent, astfel încît va trebui să se aleagă între rău şi mai rău. Interesul liderilor ucraineni din Transnistria şi alte aspecte conexe este, din păcate, minimă…, regiunea va intra din nou în vizor la o nouă rundă de convorbiri.

Ucraina şi Republica Moldova au început delimitarea secţiunii transnistrene a frontierei de stat.

La 29 ianuarie 2010, în satul Koşniţa Mare, regiunea Iampolsky Viniţa, regiune a Ucrainei, în conformitate cu acordurile încheiate a avut loc instalarea încrucişată a primei borne de frontieră pr secţiunea nistreană a graniţei dintre Ucraina şi Republica Moldova, informează Alexandr Komarov de la Novîi Reghion.Acest eveniment iniţiază faza finală de definitivare juridică a frontierei de stat dintre cele două ţări. La ceremonie au participat ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Piotr Poroşenko şi viceprim-ministrul şi ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şefii de misiuni diplomatice din Ucraina, reprezentanţi ai preşedinţiei spaniole a UE, misiunea UE în Ucraina şi EUBAM, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi mass-media.Ministrul ucrainean de Externe a clarificat faptul că ceremonia are loc în urma semnării unui plan de consultări între Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei şi a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova în 2010.După cum informează Novîi Reghion, Transnistria îşi exprimă speranţa că delimitarea va avea loc pe baza principiului “a nu face nici un rău nici uneia din părţi”. Preşedintele nistrean, Igor Smirnov, discutase acest aspect în februarie 2009 la Kiev cu şeful Consiliului de Securitate şi Apărare din Ucraina, Raisa Bohatiriova şi cu şeful Ministerului de Externe ucrainean, Piotr Poroşenko. “Am fi dorit să semnăm un tratat bilateral, dar a fost imposibil”, a subliniat Smirnov.Anterior, Ucraina şi Moldova au convenit să înceapă demarcarea frontierei înainte de sfîrşitul anului 2009.

UE are mai multe opţiuni pentru a aborda conflictul moldo-nistrean

Europa consideră că decizia de abordare a problemei transnistrene poate avea multe opţiuni. Această poziţie a fost exprimată în cadrul unui interviu acordat revistei ruse Kommersant de către Reprezentantul Special al UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, informează agenţia Novîi Reghion. Diplomatul a explicat poziţia UE asupra relaţiilor moldo-transnistrene, inclusiv prin evoluţiile politice din anul 2009, de la Chişinău. Mizsei a menţionat faptul că din cauza acestor evenimente “problema reglementării transnistrene s-a retras în plan secund, şi acum există necesitatea de a re-energiza căutarea consensului politic”. Potrivit diplomatului european, ambele părţi implicate trebuie să îndeplinească două condiţii pentru reluarea negocierilor depline în formatul 5+2. “În primul rînd, Chişinău şi Tiraspol trebuie să înceapă să facă gesturi politice reciproce, prin activarea specifică a cooperării în toate aspectele vieţii: educaţie, sănătate, economie şi mediul de investiţii. În al doilea rînd, este necesar ca negociatorii să creadă ferm în posibilitatea de a găsi o soluţie care permite un echilibru de interese”, a spus Mizsei. El a subliniat că “negocierile nu sînt un joc de sumă zero, şi fiecare participant va avea ceva de dat şi ceva mereu de perfecţionat”. În conformitate cu Kalman Mizsei, în Europa, există cîteva ţări care ar putea deveni un model pentru soluţionarea conflictului moldo-transnistrean, de exemplu, Spania (Catalunia) şi Regatul Unit (Irlanda de Nord). “Astăzi, negociatorii vorbesc prea mult despre simbolismul şi magia cuvintelor, cum ar fi un stat unitar şi/sau federaţia. Cu toate acestea, sîntem interesaţi numai de conţinutul specific al definirii unui statut special pentru Transnistriei. Este clar că Transnistria trebuie să fie o parte integrantă a Republicii Moldova, dar cu un statut politic puternic şi special”, a explicat reprezentantul european în Republica Moldova. În plus, perspectiva de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană “va ajuta la stabilizarea situaţiei şi în cele din urmă va rezolva conflictul moldo-transnistrean, iar aceste evoluţii paralele sînt foarte pozitive”. Comentînd declaraţia preşedintelui interimar moldovean, Mihai Ghimpu, privind retragerea din teritoriu a misiunii ruse de menţinere a păcii în Transnistria, Kalman Mizsei a declarat că “UE crede în necesitatea de a găsi cele mai bune forme internaţionale de securitate în regiune”. “Ca o ţară neutră, în Moldova nu ar trebui să fie prezenţe militare externe, iar forţa de menţinere a păcii trebuie să facă obiectul procesului de negociere”, a declarat Kalman Mizsei, în interviul din revista Kommersant.

Evgheni Şevciuk: “Inviolabilitatea formatului existent de menţinere a păcii, piatră de temelie în menţinerea stabilităţii”

“Din păcate, în Moldova chiar şi cu actuala guvernare, există din nou tendinţă ca de cînd au venit la putere noii politicieni, să nu ia în discuţie deciziile legate de relaţiile cu Transnistria sau să nu se îndeplinească acordurilor anterioare. Nu cred că este necesar să se repete experienţa cu predecesorii (guvernul comunist al lui Voronin – n.n.)”, a spus la 25 ianuarie deputatul în Parlamentul nistrean, preşedinte al Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, Evgheni Şevciuk, într-un interviu pentru agenţia rusă Regnum.
El a comentat, astfel, declaraţia vice-prim-ministrului Republicii Moldova, Victor Osipov, referitoare la declaraţia comună a preşedinţilor Republicii Moldova, Transnistriei şi Rusiei din 18 martie 2009, constatînd că partea moldovenească nu este în deplin acord cu cadrul procesului de negociere. Omul politic nistrean a reamintit că începutul operaţiunii de menţinere a păcii în Transnistria a fost hotărît în 1992, cînd preşedinţii Republicii Moldova şi Rusiei au semnat acordul cu privire la principiile de soluţionare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, în care părţile s-au angajat pentru încetarea focului, retragerea unităţilor armate şi prevenirea aplicării de sancţiuni şi blocade. “Acesta este documentul de bază ce a marcat începutul procesului de negocieri pentru soluţionarea paşnică a conflictului moldo-transnistrean şi care a servit drept fundament pentru noi acorduri. Acest acord a fost stabilit de formatul original al operaţiunii de menţinere a păcii pe malurile rîului Nistru. Orice modificare a acestor dimensiuni, distribuţia contingentului şi alte chestiuni legate de menţinerea păcii au fost subiect de discuţie în formatul Rusia-Moldova-Transnistria, ca prerogative la cel mai înalt nivel, cel prezidenţial”, a declarat liderul nistrean. “Declaraţia comună a preşedinţilor Rusiei, Transnistriei şi Moldovei semnată la 18 martie 2009, la Moscova, demonstrează dorinţa părţilor de a conveni cu privire la menţinerea păcii şi este o dezvoltare logică a acordurilor semnate anterior. Sînt sigur că un alt format de acorduri sau orice schimbări în formatul operaţiunilor de menţinere a păcii fără o decizie tripartită nu ar fi consecventă. Principalele obiective ale operaţiunii, cele de menţinere a păcii şi de prevenire a reluării fazei militare ale conflictului, dar şi de rol stabilizator pe malurile rîului Nistru este evidentă, iar declaraţia comună a celor trei preşedinţi confirmă inviolabilitatea formatul existent pentru soluţionarea politică finală. Această poziţie este piatra de temelie în menţinerea stabilităţii şi eu sînt sigur că trebuie să fie respectat de toate partidele, indiferent de situaţia internă a oricărei părţi aflate în conflict”, a spus parlamentarul. O incercare de a lega acordurile comune existente cu conducerea legitimă a propriei ţări, cu perioada alegerilor, cu frămîntări politice interne, creează motive serioase de îngrijorare şi nu constituie o bază constructivă pentru o consolidare a încrederii prin dialog. “Sistemul stabilit de reglementare a proceselor politice de pacificare, inclusiv cele internaţionale, nu sînt dependente de ciclurile electorale din fiecare stat. În conformitate cu această practică, procedura de efectuare a modificărilor în tratatele internaţionale ar trebui să fie reglementată în conformitate cu prevederile recunoscute de drept internaţional. În opinia mea, astfel de declaraţii ca cea a domnului Osipov, o persoană care nu e înzestrată cu puteri egale cu ale semnatarilor (preşedinţii de state – n.n.) adaugă noi incertitudini în spiritul de cooperare constructivă între părţi şi în menţinerea stabilitatăţii în regiune”, a concluzionat Evgheni Şevciuk. Reamintim că la 22 ianuarie viceprim-ministrul Republicii Moldova şi ministru al reintegrării, Victor Osipov, a afirmat că documentul semnat la 18 martie 2009 la Moscova “nu este considerat ca un acord complet în termen de negocieri şi este o manifestare a lipsei de experienţă a diplomaţiei moldoveneşti, aflată în legătură cu campania electorală de anul trecut din Moldova”.

R. Moldova pregăteşte terenul pentru reluarea negocierilor cu Transnistria

Pînă la sfîrşitul anului 2010 autorităţile de la Chişinău au de gînd să pregătescă o bază solidă pentru reluarea negocierilor: “Este semnificativ acest lucru, iar noi intenţionăm să facem tot posibilul pentru a merge mai departe pe acest drum”, a declarat vicepremierul moldovean şi ministru al reintegrării, Victor Osipov (foto), informează Eugen Markin de la agenţia Novîi Reghion.“Reluarea tratativelor este o necesitate absolută, pentru că ele sînt însăşi resursa procesului de obţinere a soluţiilor politice. Vom începe lucrările pe această temă, vom purta negocieri reale pe conceptul şi elementele viitorului statut al regiunii în Republica Moldova”, a spus Osipov.El a recunoscut că întoarcerea clasei politice din Republica Moldova la stadiul preelectoral, ca urmare a Partidului Comunist care a refuzat să voteze pentru preşedinte, determină noi atitudini.El crede că actualul guvern din Moldova ar trebui să se concentreze asupra procesului de destindere şi să dovedească faptul că se deplasează în direcţia reintegrării ţării. “Numai atunci vom avea dreptul să facem orice evaluare a situaţiei. Avem o mulţime de judecători, dar estimările lor sunt ieftine”, a spus Osipov.Cu toate acestea vicepriministrul a fost de acord cu formula ambasadorului polonez în Republica Moldova, care a remarcat că “nu vorbim de un conflict îngheţat şi nici de soluţii îngheţate”.Pentru a merge mai departe pe această cale, a spus el, este nevoie de “grele şi lungi dezbateri de lucru pentru consolidarea încrederii, în primul rînd dintre Chişinău şi Tiraspol, este necesar să se multiplice contactele şi cooperarea între oameni de pe ambele maluri ale rîului Nistru, pentru a crea un context favorabil pentru o soluţie politică viabilă pe termen lung”."Este evident faptul că există suficiente forţe şi grupuri interesate în continuarea acestui conflict, care trăiesc în detrimentul suferinţei oamenilor din regiune, care extrag dividende din problemele cu care se confruntă Republica Moldova. Aceste forţe şi grupuri reacţionează furios la orice semn pozitiv, la orice indiciu de reconciliere între cele două părţi, recurgînd la provocări şi reacţii frustrante. Chiar şi la sfîrşitul acestui an am asistat la acte de dezinformare, ameninţări care apar după măsurile pozitive adoptate de Chişinău, şi după semnele de răspuns constructiv de la Tiraspol”, a declarat Osipov. El a subliniat că negocierile cu privire la deciziile politice au fost întîrziate prea mult timp, şi din acest motiv nu se mai pot amîna deciziile privind problemele vitale ale cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.“Încercăm să promovăm dezvoltarea locală în toate domeniile pentru a sprijini interacţiunea directă dintre oameni, fără nici o condiţie şi fără să-I legăm de cursul negocierilor politice, deoarece oamenii au o singură viaţă, nu mai multe, şi nu e permis să se piardă timp atît de mult din cauza intereselor meschine ale elitei locale sau metropolitane”, a spus Osipov.Pentru Republica Moldova este foarte important să se menţină abordarea strategică bazată pe realitatea de jure, că regiunile de est sînt parte a Republicii Moldova, populaţia din aceste zone este populaţia Republicii Moldova, rezultînd că autorităţile moldoveneşti trebuie să acţioneze în beneficiul concret al persoanelor care locuiesc în regiunea transnistreană”.“Această filosofie e aceeaşi cu cea urmată şi de Republica Federală a Germaniei, iar intenţiile lor bune şi răbdarea după o lungă perioadă de timp a dus la reunificarea ţării acum 20 de ani”, a dat exemplu Victor Osipov.El a menţionat că Moscova are o mare influenţă în Transnistria şi “Moldova trebuie să caute o revizuire a abordărilor sale, de a inversa acest sens impus de Kremlin, pentru a beneficia de soluţionarea conflictului transnistrean”.El crede că monitorizarea completă a comerţului cu bunuri, legalizarea gestionării comerţului cu riscurile pentru protecţia consumatorilor trebuie să devină prioritară în întreaga Moldovă. Osipov a amintit că anumite iniţiative pe această temă au fost deja puse în practică de misiunea EUBAM. “Cu toate acestea, ne putem atinge obiectivele doar dacă vom găsi soluţii alternative, care să fie mai bune decît cele de pînă acum”, a rezumat vicepriministrul Republicii Moldova.

Valerian Tulgar, anti-moldovean convins…

Valerian Tulgar (foto sus), membru al parlamentului nistrean, preşedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, a declarat pentru agenţia Lenta PMR cu privire la alegerile prezidenţiale din Moldova-Chişinău:“A treia încercare de a alege preşedintele din Moldova nu a fost mai bună decît primele două, comuniştii sînt în vigoare în întregime, din nou au părăsit sala Parlamentului împiedicînd alegerea lui Marian Lupu, candidat al Alianţei pro-occidentale. Moldova se îndreaptă spre alegeri parlamentare anticipate. Cetăţenii îşi repornesc simpatiile, politicienii, de asemenea, repornesc lupta pentru mandate de deputat, şi astfel, se activează o nouă rundă de luptă pentru putere. Să nu uităm că Mihail Ghimpu (foto text), în mod deschis, numindu-se român, încearcă să facă tot ce este posibil pentru a accelera intrarea Republicii Moldova în componenţa României. Pentru a pune în aplicare visul lui va avea timp suficient, pîna în toamna anului 2010. Aici, de asemenea, poate juca un rol important schimbarea Constituţiei cu privire la alegerea preşedintelui, iar preşedintele Parlamentului, acelaşi Ghimpu intenţionează să introducă o lege în acest sens. Alianţa pentru integrare europeană doreşte ca şeful statului să fie ales cu 51 de voturi, prin procedură simplificată. Şi astfel, Lupu speră să păstreze în mîinile sale puterea, în timp ce drepturile legale nu exclud faptul că partidul de guvernămînt va acţiona foarte agresiv, chiar încearcînd să distrugă opoziţia comunistă.”

Fostul ministru român de Externe consideră că Rusia nu va abandona Republica Moldova

“Rusia nu va abandona Moldova, aşa cum s-a văzut pînă acum de peste hotare”, este de părere fostul ministru al Afacerilor Externe din România, istoricul Adrian Cioroianu. Aşa informează agenţia "Novîi Reghion", referindu-se la agenţia Global Romanian News, in cadrul conferinţei internaţionale "Moldova între eternitate şi integrarea europeană", din Bucuresti. Fostul diplomat a definit Moldova ca fiind “o poveste nefericită, care este încă în aşteptarea unor reforme lungi şi dureroae”.În ceea ce priveşte extinderea UE, istoricul şi diplomatul român consideră că este puţin probabil ca acest lucru să se întîmple, chiar dacă Moldova ar renunţa la statutul său de neutralitate. “Dar, Rusia nu va abandona Republica Moldova permiţîndu-i o prea mare apropiere a acesteia de occident”, a spus Cioroianu. De aici vine şi refuzul lui Putin de a strînge mîna cu noul premier, Vlad Filat, la Summit-ul CSI, Filat vorbind în mod pozitiv despre NATO.La rîndul său, primul secretar al Ambasadei Federaţiei Ruse în România, Anatoli Akopov, a spus că Rusia nu se opune integrării Moldovei în UE, iar Transnistria nu este un obstacol pentru acest lucru, invocînd exemplul din Cipru, diplomatul rus amintind că Moldova este membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Anatoli Kaminski: Preşedintele Smirnov a rezumat partidul său

Rezultatele sesiunii parlamentare dedicate discutării proiectului de lege al preşedintelui Smirnov avînd ca scop un referendum pentru proiectul noii Constituţii au fost comentate de Preşedintele Consiliul Suprem al RMN, Anatoli Kaminski. „Acesta este modul cel mai sensibil din toate cele posibile. Sînt foarte mulţumit de faptul că preşedintele a mers pe o astfel de mutare înţeleaptă. Igor Smirnov şi-a dat seama că nu sîntem împotriva modificării Constituţiei, ci împotriva tipului specific de Constituţie care a fost propus. Sîntem împotriva nu numai a acelor contradicţii interne aflate în ea, ci şi a esenţei sale. Nici Consiliul Suprem, nici preşedintele, nici executivul sau autorităţile legislative nu neagă faptul că este necesar să se aducă anumite modificări la Constituţie. Şi, mai presus de toate, acestea ar trebui să funcţioneze!În timpul dezbaterii constituţionale, am constatat o ruptură în relaţiile din societatea noastră, dar nu am permis ca aceasta să ajungă prea departe. Acest lucru este important.Sînt foarte supărat că ieri au fost invitaţi la reuniune liderii tuturor partidelor şi mişcărilor sociale, dar, din păcate, nici unul din cei care au sprijinit iniţiativa de a introduce proiectul prezidenţial nu a participat la sesiune şi nu a exprimat o opinie cu privire la acest subiect. Vorbesc de Partidul Patriotic (preşedinte Oleg Smirnov), partidul "Republica" (preşedinte Vladimir Riliakov), Partidul Liberal Democrat (preşedinte Roman Hudiakov) şi Apărătorii Uniunii RMN. Am fost foarte ingrijorat, dar am profunde îndoieli că aceşti lideri îşi exprimă opiniile în numele organizaţiilor lor sau ar cunoaşte opiniile colective. Noi sîntem în comunicare permanentă cu oameni care nu vorbesc ca membri ai unui partid, ci ca cetăţeni ai RMN. Liderii aceştia îşi exprimă sprijinul pentru preşedinte, ei sînt convinşi că “tot poporul este pentru”. Preşedintele - un om viu, nu este totuşi în măsură să acopere întregul volum de informaţii primite bazîndu-se pe consilierii şi asistenţii săi. Eu cred că aceştia în mod natural au înscenat situaţia de a-l plasa pe preşedinte într-o situaţie grea. Preşedintele începe să înţeleagă că noi nu putem accepta documentul şi că tensiunea a devenit mare şi deprimantă. Să sperăm că această zguduire politică va trezi pe politicieni, deputaţi, executivul şi întreaga societate, că este imposibil să se joace cu lucruri ca Constituţia şi stabilitatea socială.”

Cooperare moldo-nistreană în domeniul legislativ

La 8 noiembrie 2009, în localitatea Vadul lui Vodă a avut loc un seminar privind cooperarea dintre agenţiile de aplicare a legilor din Moldova şi din Transnistria. Seminarul a fost organizat de preşedinţia greacă a OSCE şi Misiunea OSCE în Moldova. Participanţii au fost salutaţi la seminar de către şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Philip Remler (foto), reprezentantul Special al OSCE, K. Christopoulos, miniştri ai Afacerilor Interne din Republica Moldova şi din Transnistria, precum şi de reprezentanţi politici din Republica Moldova şi Transnistria. Adresîndu-se participanţilor la seminar, ministrul afacerilor externe al Republicii Moldoveneşti Nistrene, Vladimir Iastrebciak, a remarcat faptul că “această cooperarea constructivă a agenţiilor de aplicare a legilor serveşte cel mai bine interesele poporului din Moldova şi Transnistria şi poate fi un impuls important pentru dezvoltarea în continuare a cooperării între cele două părţi”. În timpul întîlnirii s-a căzut de acord să se organizeze o serie de activităţi la nivel de seminar începînd cu 9 noiembrie a acestui an, la Tiraspol.

Transnistria confirmă disponibilitatea de a negocia pe baza principiilor de egalitate

La 6 noiembrie, la Viena au avut loc consultări cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean, la care au participat reprezentanţi din Rusia, Ucraina, Transnistria, Republica Moldova, OSCE, UE şi SUA, informează Alexandr Komarov de la Novîi Reghion. În cadrul reuniunii, interlocutorii au făcut schimb de opinii cu privire la situaţia actuală a relaţiilor moldo-transnistrene, precum şi alte aspecte relevante. "Partea transnistreană a confirmat disponibilitatea de a participa la un dialog semnificativ pe principii de egalitate, respect reciproc, nerecurgere la forţă şi la forme de presiune, pe baza acordurilor anterioare, inclusiv a declaraţiei comune a preşedinţilor Rusiei, Moldovei şi Transnistriei din 18 martie 2009, de la Moscova”, se spune în comunicatul MAE nistrean. S-a subliniat faptul că terenul pentru un dialog fructuos a fost iniţiat de către preşedinţia greacă a OSCE, care a exprimat oficial la Tiraspol aprecierea pentru "eforturile de consolidare a cooperării dintre Republica Moldova şi Transnistria”.

Oleg Hudima: “Retragerea trupelor ruse din Transnistria va duce la un nou război”

Liderul partidului Voinţa Poporului”, deputat în Consiliul Suprem al RMN, Oleg Hudima (foto), a comentat pentru corespondentul agenţiei de ştiri “Lenta PMR” cele spuse de către preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, despre necesitatea retragerii trupelor ruse de menţinere a păcii din Transnistria. ”Ghimpu este genetic în imposibilitatea de a se împăca cu faptul că Transnistria nu este o parte din Moldova. Ca şef al uneia dintre unităţile militare care au luptat în 1992 împotriva RMN, el nu a stabilit iniţial un dialog paşnic între Chişinău şi Tiraspol. Mihai Ghimpu are somn rău, pînă cînd în Transnistria se doarme în pace”, a spus Oleg Hudima. ”Astfel de acţiuni drastice, ca retragerea trupelor ruse de menţinere a păcii de pe linia de demarcaţie dintre Transnistria şi Moldova nu duc la nimic bun. Prezenţa pacificatorilor ruşi ar putea pune capăt războiului. Suntem împotriva retragerii propuse. Făcînd o astfel de declaraţie, Ghimpu a făcut o mare greşeală politică, care, în viitor, afectează în mod negativ preşedinţia sa. Eu cred că o înţelegere între Republica Moldova - Transnistria ar trebui să fie abordată treptat. Declaraţia preşedintelui Ghimpu cu privire la retragerea Rusiei din Transnistria a fost o imprudenţă”, a încheiat Oleg Hudima.

Transnistria priveşte cu mare prudenţă spre Chişinău

În legătură cu noua situaţie din Moldova, de după alegerile parlamentare, nistrenii trebuie să dezvolte o metodă de reducere a ambiţiilor anumitor grupuri politice, şi o mai mare prudenţă a aşteptărilor”, este opinia exprimată de către cercetătorul în ştiinţe politice, Michael Cepikov, membru al biroului de analiză “Consulting Mobile”. În continuare, iată cîteva fragmente din studiul acestuia:
De la Chişinău nu se aşteaptă clemenţă. Este puţin probabil ca opoziţia din Republica Moldova ( actuala nouă coaliţie) să fie mai capabilă şi mai dispusă la re-concilieri decît predecesorii săi. De exemplu, în Ucraina, este vizibilă scăderea autorităţii preşedintelui Iuşcenko în ultimii ani, iar grupările politice din ţară au tendinţe diferite. Acelaşi lucru se poate întîmpla în Republica Moldova. În acest context, este posibil ca o anumită percepţie de comportament haotic în Moldova să fie în stare să relaxeze nistrenii, prin iluzia unei imagini de curcubeu şi in viitor moldovenii vor merge permanent spre urnele de votare, ca şi cum, numai datorită acestui proces, viaţa ţării se îmbunătăţeşte zi de zi… În realitate, în Moldova se aşteaptă o serie de încercări mai grave cu accent pe situaţiile de criză. Cu siguranţă, la Chişinău se va încerca să se caute cine este vinovat de situaţia creată şi în Transnistria, întreprinderile industriale se bucură de avantaje fiscale neloiale şi aşa mai departe. În acelaşi timp, speranţa într-o relaxare a poziţiilor in procesul de negociere cu noile grupări politice de la Chişinău, referitor la Transnistria ca entitate statală, ar fi o mare naivitate.
Activitatea si implicarea Moldovei in noua situaţie în Transnistria va continua să crească în ciuda oricărei crize, şi societatea transnistreană, în special politicienii nistreni şi persoanele de stat ar trebui să fie mai reţinuţi în privinţa colegilor lor moldoveni pe fundalul evenimentelor din Republica Moldova. Procesul politic din orice ţară încarcă viaţa publică nu numai cu momente pozitive, dar si negative, prin aşa ceva nu cu mult timp in urma a trecut şi Rusia. Orice alegeri se transformau în tone de materiale compromiţătoare, or, în asemenea situaţii, oamenii încetează să mai aibă încredere în politicieni, punînd în aceeaşi oală şi corecţi şi incorecţi. Pînă la alegerile din Transnistria mai este timp (în 2010 – n.n.) dar pentru cea mai mare parte a grupărilor politice campania electorală a început deja, şi, uneori, se pare că politicienii transnistreni, mai mult decît alţii, doresc să se evidenţieze deosebit în a fi mai radicali împotriva altora. În acest sens, ar fi naiv să credem că în Moldova de astăzi, sfîşiată de criza economică şi de aşteptările unei populaţii extenuate, vreun partid politic sau coaliţie ar decide să-şi retragă pretenţiile asupra teritoriului RMN.
În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că orice activitate a partidelor politice din Moldova, în domeniul transnistrean, va urmări doar un singur scop, acela de a sparge elita politică a RMN, separînd-o în direcţii diferite, făcînd loc manipulărilor de orice fel. În Moldova, acest lucru este foarte bine înţeles.

Rogozin, în Komersant, despre Transnistria

Într-un interviu on-line cu cititorii ediţiei electronice a publicaţiei “Kommersant”, cunoscutul politician rus Dmitri Rogozin a făcut o evaluare a perspectivelor de soluţionare a conflictului transnistrean din Republica Moldova:
În contrast cu conflictul caucazian, în care sînt implicate pretenţii istorice, vechi ranchiuni cu tradiţii de sînge şi de răzbunare în “culori locale”, natura războiului din Transnistria a fost pur politică. De asemenea, şi de cealaltă parte a Nistrului au trăit timp de secole alături ruşi, ucraineni şi moldoveni. Transnistria prezintă un aspect luat ca o facilitate: compoziţia etnică a populaţiei este altfel decît în Moldova, aici avem o colectivitate naţională. Acest teritoriu este conştient de Gloria crăiesei Ecaterina cea Mare, a liderului militar rus Aleksandr Vasilievici Suvorov, întemeietor al Tiraspolului, aşa încît întotdeauna populaţia a gravitat în jurul civilizaţiei ruse. Pînă în 1940, Transnistria nu era inclusă în Moldova, în fosta provincie Basarabia. Ea nu a recunoscut niciodată pretenţiile teritoriale româneşti. Limba şi cultura rusă împreună în diversitate etnică a populaţiei locale sudată în cîteva secole, dovedeşte un instinct naţional mai mult ideal şi spiritual, decît de pămînt şi de bunuri materiale. Ura anti-rusă din Moldova devine uneori o schizofrenie nuanţată. La începutul anilor ’90 lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare, zeci de mii de demonstranţi naţionalişti scandau sloganuri între care cel de tipul "Valiza-Gara-Rusia” a fost cel mai moderat.
Astăzi, Federaţia Rusă, implicată în soluţionarea problemei transnistrene, este extrem de activă şi constantă. Mulţumim Rusiei că a fost oprit războiul fratricid din 1992. Noi vrem ca Tiraspolul şi Chişinăul să fie de acord cu un plan general de pace, de stingere a conflictului. Avem nevoie de un stat stabil şi prietenos aşa cum trebuie să fie Moldova.