Un tînar de 25 de ani din Transnistria, nouă stea a dansului pop românesc

Eugen Gromik, de 25 de ani, născut şi crescut în Transnistria, este coregraf al mai multor staruri pop româneşti, informează agenţia Novîi Reghion. Agenţia citează ediţia românească a ziarului Adevărul, urmărind evoluţia lui Eugen de la vîrsta de cinci ani şi cariera începută cu nouă ani în urmă, după ce s-a mutat în România. În această ţară şi-a deschis propria şcoală de dans şi a devenit un coregraf celebru, între altele, al grupului “Andre”, iar mai tîrziu a format propriul său grup “quattro”.

Talentatul transnistrean pe pămînt românesc a colaborat cu cîntareţul Anthony Adam şi acum pune în scenă numerele de dans pentru concerte ale unor staruri pop româneşti. Ca absolvent student la Facultatea de Regie si Film a Universităţii Hyperion din Bucureşti, Eugen a participat anul trecut la realizarea unui film de scurtmetraj care a participat la numeroase festivaluri.Astăzi, Eugen dă lecţii de dans contemporan şi teatru şi crede că se va întoarce la viaţa muzicală din România. Peste cîteva luni, cu impresarul său, Radu, un fost membru al grupului celebrul din Moldova "O-Zone", Eugen are în plan să lanseze o nouă melodie.

Nou site al mişcării naţionale sociale Uniunea Moldovenilor din Transnistria

Motto-ul mişcării: “Uniunea moldovenilor din Transnistria promovează recunoaşterea Transnistriei”.

Obiective:Conservarea patrimoniului cultural şi spiritual; educarea tinerilor în spiritul patriotismului şi egalităţii cetăţenilor de toate nationalităţile, unitatea si dragostea pentru patrie; bunăstarea oamenilor.

Site-ul nostru este dedicat vieţii sociale şi politice din Transnistria, luptei pentru identitatea sa, precum şi oglindirii evenimentelor importante din Transnistria. Organizaţia noastră a fost creată pentru a uni cetăţenii moldoveni care locuiesc în Transnistria, pentru a proteja interesele lor legitime, cultura, limba, educaţia. Pe site veţi găsi:

-Ştiri proaspete din viaţa Uniunii moldovenilor din Transnistria;

-Articole analitice curente pe teme politice şi istorice;

-Activităţile Uniunii moldovenilor din Transnistria;

-Fotografii de la evenimentele noastre.

Adresa site-ului: rodsmpviitorul.3dn.ru

Limba maternă a moldovenilor Nistreniei

La 4 februarie 2010 la invitaţia ziarului republican "Adevărul Nistrean” a avut loc o masă rotundă girată de Uniunea moldovenilor din Transnistria, intitulată “Limba noastră-i o comoară”, asociată aniversării a 20 de ani de la proclamarea unilaterală a independenţei RMN. La eveniment au luat parte 20 de profesori de limba moldovenească din grădiniţe şi şcoli cu limba de instruire moldovenească (româna – n.n.) şi rusa. Evenimentul, iniţiat de Valerian Tulgara, deputat şi preşedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, şi-a propus să răspundă la cîteva întrebări: care sînt problemele în instituţiile de învăţămînt în limba moldovenească? Care este destinul viitor al poporului moldovenesc? De ce părinţii moldoveni din Transnistria preferă să-şi educe copiii în şcoli ruse? Cum se poate dezvolta cultura moldovenilor veche de mai multe secole? Participanţii au exprimat îngrijorarea faţă de problemele limbii moldoveneşti în Transnistria, luînd act de faptul că, datorită intervenţiei Uniunii moldovenilor, acestor probleme li se acordă o importanţă deosebită. Valerian Tulgara a subliniat că acest atelier de dezbateri din redacţia unui ziar moldovenesc nu este o coincidenţă, ci o regulă, pentru că ziarul Adevărul Nistrean a devenit o voce reală în dezvoltarea limbă moderne şi a culturii pe teritoriul Transnistriei.
Preşedintele comunităţii moldoveneşti a informat despre discuţiile cu preşedintele Igor Smirnov şi membri ai Cabinetului de Miniştri, din 29 ianuarie a acestui an, ce a avut loc la iniţiativa lui V. Tulgara.
“Noi nu trebuie să uităm faptul că moldovenii vor avea viitorul lor numai dacă vor ţine ridicată cu mîndrie şi onoare limba lor maternă. Soarta limbii este soarta moldovenilor ca naţionalitate. Anul trecut am publicat în volum articolele cunoscutului istoric Vasile Moldovan, sub titlul "Pentru limba noastră moldovenească", fiind vorba de prima cercetare reală, istorică şi sociolingvistică. Acesta este un manifest de apărare a Moldovei în istorie, a valorilor şi a conservării limbii native. Cartea a fost publicată în limba rusă tocmai pentru a atrage atenţia structurilor de stat din RMN, şi pentru prietenii noştri din Rusia, Ucraina şi alte ţări. În viitorul apropiat cartea va apărea şi în limba moldovenească pentru un public cît mai larg. Uniunea moldovenilor din Transnistria este în legătură activă cu diaspora moldovenească din Rusia, Ucraina şi alte ţări, unde cartea a fost trimisă. Deci, trebuie remarcat faptul că lucrăm împreună la limba maternă. Uneori sîntem acuzaţi că am românizat limba moldovenească. Acest lucru este greşit interpretat. De ce? Pentru că limba moldovenească, la fel ca alte limbi din lume, este în continuă evoluţie, nu e statică, are dreptul de a ţine pasul cu lingvistica la nivel mondial, şi nu putem vorbi că ar fi "greoaie" ca limba din anii 60-90 ai secolului trecut”, a spus V. Tulgara.
Participanţii la masa rotundă şi-au că, deşi există dorinţa de a dezvolta propria limbă, din păcate, nu toţi părinţii copiilor moldoveni înţeleg acest lucru şi nivelul de educaţie e mai slab dezvoltat în comparaţie cu copiii care studiază în limbile rusă şi ucraineană. Informaţiile oficiale sînt mult mai repede plasate în limba rusă, decît în celelalte două limbi, moldoveneasca şi ucrainiana. Nici o informaţie pe web-site-ul Transnistria nu are nici o informaţie bilingvă. “Noi, moldovenii din Transnistria, sîntem profund convinşi că trebuie să lucrăm împreună în toate afacerile noastre, şi să trăim ca naţionalitate viguroasă printre celelalte naţionalităţi ale republicii, dar şi în lume”, a spus Valerian Tulgara.

Dmitri Soin: reformă în Rusia, stagnare în Transnistria

Cîteva gînduri privind viitorul statului nerecunoscut. Discursurile recente ale liderilor Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin, dar şi ale liderilor principalele partide politice şi guvernatori ai Federaţiei la recenta reuniune a Consiliului de Stat al Rusiei au demonstrat încă o dată faptul că Moscova a urmat un curs de reformă, constant de îmbunătăţire a sistemului politic al ţării. Nu în cuvinte, ci în fapte s-au făcut paşi reali de consolidare a rolului partidelor politice şi a societăţii civile în Rusia. S-au cultivat forme noi de control democratic civil asupra activităţilor guvernului, s-au încurajat iniţiativele de jos, s-au menţinut principiile de acces egal al părţilor la mass-media şi multe altele, fără de care este imposibil de a construi o societate normală, cu un sistem politic stabil şi performant economic.
Din păcate, acest lucru nu este valabil şi pentru Transnistria. Aici viaţa politică a "îngheţat" de la începutul lui ’90 şi chiar s-a degradat. Este ca o prelungire a vieţii în tonuri de gri, zi cu zi mai adîncită. Acestea acoperă toate grupele de vîrstă şi toată gama de probleme interne şi internaţionale. Liderii Rusiei, Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin sînt conştienţi de importanţa strategică a reformelor politice permanente, în conformitate cu cerinţele timpului, cu nevoile societăţii şi ale economiei. Văzînd prestaţia multor lideri politici din Transnistria, mulţi cetăţeni îşi dau seama că s-a mizat pe îngheţarea schimbărilor sociale actuale, că s-a transformat republica într-o conservă de forme rare şi pe cale de dispariţie a “politicii native”. Chiar mai ingrijorator este faptul că o parte a elitei este chiar mîndră că am rămas în mileniul trecut. Astfel că, este semnificativ faptul că tot mai multă lume ridică întrebări cu privire la caracterul adecvat al percepţiei moderne a realităţilor politice nistrene. Nu pot să nu iau notă de aspectele pozitive ale politicii transnistrene. În interiorul elitelor transnistrene şi a societăţii civile a crescut totuşi potenţialul orientat spre reforme, spre modernizarea republicii, spre o finalizare a parametrilor interni şi externi ale standardelor de stat, fapt ce merită recunoaştere internaţională. În conformitate cu comentariile recente ale unor lideri politici, parlamentari şi experţi din Transnistria, publicate în presă, se poate vedea în mod clar care dintre ele arată spre viitor, şi care au rămas “mîndre” de propria stagnare şi subdezvoltare. Din categoria a doua sînt, din păcate, o mulţime şi ele sînt o frînă reală în calea modernizării şi a recunoaşterii republicii. Aceşti oameni minunaţi nu s-au plictisit niciodată a se bate pe piept la tribună, spunîndu-ne cît de greu le-a fost să împingă lucrurile spre armonizarea sistemelor din Transnistriei cu Rusia. Pline de compromisuri, ei neagă cînd nu le convine ceva, în numele “patriotismului”, de exemplu: “Nu avem nevoie de un sistem multipartit, pentru că dăunează unităţii societăţii” sau, “să reformăm sistemul de partide pînă la alegeri nu se poate în timp util, pentru că partidele noastre sînt subdezvoltate. Aceste cuvinte sînt auzite de pe buzele unui număr de lideri şi funcţionari de partid. Cu astfel de cuvinte aceştia şi-au vopsit propria neputinţă. Cine sînteţi, domnilor, liderii partidelor? Judecînd după propriile cuvinte, partidul pe care îl conduc nu a crescut pînă la alegerile iminenete, prin sistemul proporţional! Luaţi notă că acest lucru se întîmplă în al treilea mileniu, în partea europeană a CSI. Sau se fac declaraţii fără precedent: “alegătorii noştri nu sînt gata (a se citi “sînt prea proşti să facă acest lucru”) de vot pe listele de partid”. Li se pare o insultă la adresa propriului popor, ca o acuzaţie directă la constrîngerile politice. Cum se face că de peste douăzeci de ani de independenţă, prima persoană în stat şi politicienii nistreni nu s-au învăţat cu acţiuni elementare, selective, ca dreptul de vot pe liste de partid? Sînt oamenii noştri mai proşti ca ucrainenii sau cetăţenii din Moldova, care de mulţi ani, în linişte votează în sistem electoral proporţional? Domnilor, ruşine! În lumea civilizată de astăzi astfel de lucruri nu sînt de rostit cu voce tare, în special de factorii de decizie politică. Eu cred că situaţii similare în prezent sînt doar dictatorul nord-coreean Kim Jong Il şi un număr de lideri africani, care pledează pentru păstrarea omogenităţii unei societăţi totalitare. Şi Europa, şi CSI, ne arată ca pe o glumă rău intenţionată, în special, în contextul aspiraţiilor noastre pentru recunoaşterea unui statut juridic internaţional. Există cîteva întrebări legat de politicile pro-ruse din Transnistria. Se vorbeşte foarte mult şi foarte bine despre Rusia, cînd e vorba de armonizare a standardelor, în cazul diferendului cu privire la Constituţie sau atunci cînd luptăm pentru împrumuturi şi sprijin financiar de la Moscova. Toate acestea le-am auzit de la elita noastră politică în mod repetat. Dar de ce nu vrei să auzi şi de cum preşedintele Medvedev şi premierul Putin vorbesc constant despre dezvoltarea unui sistem multipartit, utilitatea şi relevanţa tranziţiei democratice în sistemul electoral de partid sau că societatea civilă ar trebui să fie prietenă şi să coopereze. Acest lucru trebuie precizat în mod explicit - noi sîntem obişnuiţi cu sistemul majorităţii, în care minoritatea, ca o mare parte a societăţii, pur şi simplu este eliminată din viaţa politică activă. Noi, de multe ori blestemăm SUA şi lăudăm Rusia. Dar sistemul electoral majoritar nu există doar în America, ci şi în Franţa, Marea Britanie şi în cele mai multe regimuri dictatoriale fără scrupule. Poate că în Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie - ţări cu cele mai vechi tradiţii democratice, existenţa unui sistem de vot majoritar nu afectează societatea civilă, dar în ţările în curs de dezvoltare este unul dintre primele semne de totalitarism. Practic, toate statele din Europa au votat pe liste de partid, fapt considerat un semn de democraţie. La fel şi Rusia, spre care noi toţi aspirăm. Şi noi manipulăm poporul nostru, care nu poate înţelege scrutinul. În Transnistria nu a venit încă scadenţa la un astfel de exerciţiu complex. Dăm încă impresia că am dormit de douăzeci de ani şi doar acum ne-am trezit. Mai multe mii de nistreni au şi cetăţenia rusă şi ucrainiană, sînt cu drept de vot pe liste de partid, participă la alegeri pentru parlamentele acestor ţări. Deci, sistemul a fost testat pe zeci de mii de concetăţeni ai noştri. Iar cei care nu au votat astfel, în mod constant au văzut modul în care acest lucru se face în emisiunile electorale televizate din Rusia, Ucraina şi Moldova. Încercarea de a educa alegătorii din Transnistria e considerată de mulţi politicieni ca neatractivă. În conformitate cu logica lor, partidele sînt adunări frivole marginale, iar alegătorii, potenţialele victime ale lobotomiei, trebuie conduşi de mînă la urne pentru a vota. Dar aceasta este o auto-înşelăciune, iluzie şi minciuni.
Transnistria are destui oameni activi politic, care pot determina prin partid ca fiecare cetăţean să voteze pe baza convingerilor sale politice. Partidele nu sînt doar o bază a societăţii civile ci şi baza unui nivel mai ridicat de politici de calitate, ele pot şi ar trebui să lucreze cu fiecare alegător în parte. Şi datorită sistemului proporţional fiecare grup de alegători va trimite în parlament lor, în conformitate cu gusturile şi preferinţele politice, pe acei care cred că le vor rezolva toate problemele umane. Motivaţi de partid, reputaţia lor va fi investită mai mult în resursele alegătorilor care se pot asigura că el a făcut bine. Partidul va fi puternic doar în trecere pe sistemul de partide în alegeri. Este evident chiar şi pentru elevi. În caz contrar, alegerea este mult mai uşor să decurgă în tip carusel, cu raţiile şi motivaţiile materiale sub formă de manipulare directă, ca acum. Partidele sînt fundamentul politic al oricărei societăţi moderne. Ele generează dezvoltare socială, programe economice, iniţierea dezvoltării de noi tehnologii, păstrarea echilibrului constituţional între societatea civilă şi stat, exercită un control independent asupra activităţilor guvernului. Fără includerea lor administraţia de stat în Transnistria, oamenii capabili vor alege doar să fugă în căutare de fericire în străinătate. Modernizarea este la ordinea zilei nu numai pentru Rusia, ci şi pentru Transnistria. Pentru noi, chiar în primul rînd. Noi nu suntem doar în urmă cu dezvoltarea sistemului politic, noi am eşuat pe fundalul progresului din Rusia, Ucraina şi, din păcate, din Republica Moldova. În cazul în care diferenţa nu se reduce, vom avea de suferit. Doar prin modernizarea hotărîtă a republicii prin consolidarea rolului societăţii civile, a partidelor politice şi a mass-media independente se va putea păstra suveranitatea PMR. Dacă nu facem toate acestea astăzi, mîine va fi prea tîrziu.Actualizarea trebuia s-o începem de ieri! Permiteţi-mi să dau citate directe din discursurile lor la recenta reuniune a Consiliului de Stat al Rusiei. Dmitri Medvedev, preşedintele Rusiei: “În ultimii ani au fost adoptate soluţii eficiente care vizează consolidarea partidelor. Cu toate acestea, partidele au primit şi mai multe, aş spune chiar fără precedent, oportunităţi suplimentare. Alegerile pentru Duma de Stat sînt ţinute numai pe liste de partid. Cel puţin jumătate din deputaţii Adunărilor regionale legislative, de asemenea, sînt aleşi pe liste de partid. Partidele primesc finanţare din bugetul federal şi au dreptul de a numi candidaturi pentru posturi ca subiecţi ai Federaţiei. Indicatorii cantitativi de creştere a structurilor de partid sînt impresionanţi. Dar acum sarcina de dezvoltare şi de reînnoire a societăţii şi a statului prevede o atenţie sporită asupra calitatăţii speciale a instituţiilor democratice, gradul de adecvare a reprezentării intereselor cetăţenilor, abordarea responsabilă a alegerii metodelor de luptă politică, onestitate, prin urmare, şi claritatea poziţiilor. Societatea noastră este complicată, eterogenă, multidimensională, grupuri constitutive au diferite moduri de viaţă, au gusturi diferite, atitudini şi opinii politice diferite. Această societate nu are nevoie să i se comande, ci să se coopereze cu ea.” Gheorghi Boos, guvernator al regiunii Kaliningrad: “Crearea unui mediu concurenţial va contribui la acceptarea ca garanţi de drept cu acoperire egală în mass-media locală a partidelor reprezentate în parlamentele regionale. În condiţii moderne a crescut foarte mult interacţiunea dintre partidele politice cu Guvernul Federaţiei. Acest lucru se datorează în primul rînd faptului că prima dată în istoria noastră modernă, prim-ministrul Rusiei a devenit liderul partidului care are o majoritate parlamentară. În perioada de criză profundă în lume, acest fapt şi-a dovedit eficacitatea.” Serghei Mironov, preşedintele Consiliului Federaţiei: “Doar lupta reală între partidele politice care reprezintă interesele tuturor forţelor sănătoase ale societăţii poate determina cursul necesar ieşirii din criză a ţării. Şi cel mai important lucru, în cazul în care există o concurenţă reală a părţilor, stările de protest vor avea loc în cadrul sistemului de partid existent. Vom avea stabilitate socială, precum şi sistemul politic care să răspundă intereselor Rusiei. Sistemul politic de astăzi trebuie să fie adecvat modelului de economie de piaţă, care cuprinde prin definiţie un număr infinit de contradicţii: interesele private, interesele diferitelor straturi sociale şi grupuri care alcătuiesc societatea modernă. Dacă veţi conduce toate contradicţiile din subteran, ele pot creşte conflicte sociale adînci. Înstrăinarea oamenilor din guvernare, la toate nivelurile, este una dintre ameninţările cele mai periculoase pentru Rusia.” Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat: “În lume, partidele politice formează opinia publică şi politica de resurse umane. Recunoaştem că noi toţi aspirăm la libertate. Putem oferi alegeri normale, o democraţie normală şi o economie normală.” Taimuraz Mamsurov - şef al Republicii Osetia de Nord-Alania: “Faptul că preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, s-a dedicate total îmbunătăţirii sistemului politic, este chiar foarte simbolic. Rezultatul e că criza dă înapoi, putem salva economia reală, finanţele şi societatea. Iar noi sîntem suficient de maturi pentru a înţelege că stabilitatea sistemului politic este cea mai importantă parte din succesul general al Rusiei.” Vladimir Putin, prim-ministru, lider al partidului "Rusia Unită": “Progresăm doar continuînd ameliorarea culturii politice a ţării. La propunerea preşedintelui, Guvernul a introdus un sistem de responsabilitate pentru Parlament. Am început această practică şi ea va continua.” Guvernul va continua să efectueze consultări privind toate problemele vitale cu toate forţele politice reprezentate în Duma, şi, în general, în ţară. În mod constant ne-am gîndit la îmbunătăţirea sistemului politic din Rusia, să facem ajustări în timp util, dacă este necesar. Dar, pentru a acţiona, în acest domeniu trebuie să fim extrem de atenţi. Nu permiteţi “Ucrainizarea” vieţii politice din Rusia, dar nu mergeţi nici în direcţia opusă, spre totalitarism şi despotism.” Cred că o mulţime de lucruri s-au spus şi orice comentarii sînt inutile. Este timpul să se tragă concluzii şi de a lua decizii corecte în Transnistria, domnilor. Cu respect, Dmitri Soin, doctor în sociologie, lider al mişcării comune Proriv.

Anunţ important!

În ultimul timp, tot mai multe persoane - vrînd să demonstreze preocuparea pentru zona transnistreană, încep să scrie opinii, mai mult sau mai puţin argumentate, însuşindu-şi idei şi păreri de pe bloguri care au ca "obiect de activitate" realităţile din Transnistria.

Noi ne bucurăm că munca noastră nu este făcută în zadar, în speţă, că blogul nostru este citit. Preferăm să fie şi citat, mai ales că materialele sînt protejate prin drept de autor.

De acum înainte, de fiecare dată cînd anumite pasaje sau articole întregi sînt preluate de pe acest blog, fără să fie precizată sursa, vom face noi publice numele făptaşilor.

Un nou sistem electoral, un pas serios spre Rusia

Alexei Ostrovski, preşedintele Comisiei Dumei de Stat a Federaţiei Ruse pentru afaceri CSI şi relaţiile cu compatrioţii, a declarat pentru agenţia IA Lenta PMR, cu privire la perspectivele unei reforme electorale în Transnistria: “Sînt un susţinător devotat al necesitatăţii de a introduce o parte proportională (bazat pe liste de partid) în sistemul electoral în întreg spaţiul post-sovietic, în care poate fi clasată şi Republica Moldovenească Nistreană. Eu cred că introducerea unui sistem proporţional ar asigura, în primul rînd, transparenţa şi deschiderea procesului electoral şi va permite regiunii de pe Nistru o integrare mai strînsă cu acele state care au ales o cale democratică pe baza unui sistem electoral modernizat. Eu cred că introducerea sistemului proporţional e un semn bun şi pentru partenerii europeni ai Transnistriei, arătînd că se mişcă spre un maxim de deschidere şi democratizare. De asemenea, cred că introducerea unui sistem proporţional in Transnistria va permite partidelor politice din Republică să devină mai active prin creşterea responsabilităţii lor faţă de oameni. Astfel, vor fi create condiţiile pentru formarea unui sistem multipartit şi se va reduce riscul unor abuzuri în afaceri publice în folosul a diverse clanuri ce deţin capacităţi administrative şi financiare. Şi cel mai important este faptul că Transnistria nu e încă recunoscută de jure, dar există de facto, ca republică independentă şi suverană, iar majoritatea populaţiei sînt cetăţeni ruşi şi anual Rusia trimite resurse financiare enorme pentru a sprijini stabilitatea socio-economică în regiune, astfel că introducerea noului sistem electoral va fi un pas major spre Rusia. În Rusia, alegerile pe listele de partid au devenit un aspect semnificativ al politicii publice, aşa că şi în regiunea Nistru pot fi luate în considerare atunci cînd se stabileşte o armonizare reală cu Rusia.

Tiraspolul insistă asupra reluării circulaţiei trenurilor de pasageri în Transnistria

Acest lucru este afirmat într-o scrisoare a conducerii Căilor Ferate din Transnistria (CFT), adresat ministrului transporturilor şi infrastructurii rutiere din Moldova, Anatol Shalaru, informează Infotag. Directorul CFT, Serghei Marţinko, a declarat la o conferinţă de presă la Tiraspol, că la 11 februarie va transmite propuneri concrete la runda de consultări de experţi din Moldova şi Transnistria. În special, partea transnistreană se oferă să preia rutele prin regiune, a trenurilor de la Chişinău, spre Odesa, Moscova, Sankt-Petersburg, Minsk, Adler, Simferopol.Judecînd după declaraţiile lui Marţinko, Tiraspolul este gata să facă concesii şi să îndeplinească o serie de condiţii invocate de conducerea căii ferate din Moldova. În special, promite întreţinerea şi alimentarea trenurilor cu motorină, lucrători de însoţire pînă la Odesa, precum şi un sistem special de realizare a biletelor la staţiile Tiraspol şi Bender, ca şi plase de utilizare a materialului rulant şi a infrastructurii GFM efectuate pe baza de acorduri bilaterale.“Transnistria este, de asemenea, gata să semneze un acord internaţional pentru a asigura siguranţa materialului rulant”, a subliniat Marţinko.El a fost încrezător că “abordarea şi rezolvarea reluării transportului de călători ar scuti o mulţime de probleme pentru cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului şi se vor putea extinde spre rezolvarea altor probleme de cale ferată”. Notă Infotag: PKP a fost înfiinţată în anul 2004, după ce autorităţile separatiste nistrene au declarat ca proprietate calea ferată pe teritoriul controlat de ei. În martie 2006, circulaţia pe cei 42 de kilometri din segmentul transnistrean s-a suspendat, din cauza imposibilităţii Republicii Moldova de a asigura controlul acesteia. Acum, circulă prin regiune, doar un singur tren de pasageri Moscova-Chişinău-Moscova şi trenurile de tranzit de marfă în Rusia şi Ucraina. Exporturile de bunuri transnistrene pe calea ferată se realizează doar prin Moldova, prin tranzit. Printre condiţiile pentru reluarea traficului feroviar, la ultima reuniune a grupului de experţi, în 2008, s-a cerut GFM Tiraspol păstrarea stocul său rulant, vînzarea de bilete pe lei moldoveneşti şi accesul controlorilor de trenuri din Moldova.

Programul "Educaţia în limba moldovenească în Transnistria", 2005-2009

În anul 2005, în Transnistria a fost introdus "Programul de dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească", calculată pe o perioadă de cinci ani, 2005-2009. Scopurile sale principale au fost asigurarea funcţionării şi dezvoltării învăţămîntului în limba moldovenească (aşa cum se numeşte limba română în Transnistria – n.n.) împreună cu ruşi şi ucraineni, şi, de asemenea, dezvoltarea unei culturi naţionale şi a mediului educaţional. Rezultatele programului au fost evaluate de specialişti din cadrul Ministerului Educaţiei al RMN. Potrivit autorităţilor, în prezent în ţară funcţionează 33 de şcoli în limba moldovenească şi 15 şcoli ruso-moldoveneşti. În limba maternă studiază 62.000 de oameni. În limba moldovenească studiază 29.000 de studenţi şi elevi. Învăţarea limbilor străine este, de asemenea, în lucru în instituţiile şcolare de învăţămînt. Ca parte a programului, în anul academic 2008-2009 au fost actualizate standardele de stat, de educaţie pentru limba şi literature moldovenească. În plus, s-a introdus noua ortografie şi pronunţare a limbii, care a fost dată ca standard tuturor organizaţiilor educaţionale ale republicii. S-a îmbunătăţit tehnologia predării limbii şi literaturii moldoveneşti. S-a introdus tehnologia de predare comunicativă, centrată pe elev şi abordări diferenţiate, precum şi un număr de alte inovaţii de învăţămînt. La Institutul de Stat al Educaţiei, în Centrul de Dezvoltare a fost stabilit cursul de formare pentru studiul limbii moldoveneşti. Studiul de istorie şi folclor a cuprins cursuri facultative şi cursuri speciale, ca "tradiţiile poporului moldovenesc", "Origini", "Auzite din bătrîni", "Vatra", "Din istoria satului meu”. Au fost în mod regulat predate lecturi dedicate marilor scriitori din Republica Moldova şi personalităţilor culturale, etnografice, au fost organizate festivaluri folclorice şi concursuri de creaţie. Unul dintre obiectivele cheie a fost crearea unui sistem eficient de educaţie continuă, în limba moldovenească. Timp de 5 ani, programul a dezvoltat acest lucru pe bază de curriculum de predare şi metodică cu referinţă în limba moldovenească. Deci, pentru 2005-2009 au fost lansate 45 de noi titluri de publicaţii, cu un tiraj total de 56 mii de exemplare, în valoare de 1,7 milioane de ruble nistrene (170 mii dolari). Ele au dezvoltat şi implementat procesul de învăţămînt pentru mediul local din regiune. Trebuie menţionat faptul că punerea în aplicare a acestui program, la fiecare cinci ani, a fost iniţiativa deputatului Valerian Tulgara, preşedintele Uniunii moldovenilor transnistreni, sub titlul “dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească”.

Transnistria nu dezvoltă egal cele trei limbi oficiale

Utilizarea simultană a tuturor limbilor oficiale ale Transnistriei - moldovenească, rusă şi ucrainiană – cum prevede Constituţia, nu este uşoară, pentru că a crea un sistem de funcţionare egală în cele trei limbi oficiale este foarte dificil. Declaraţia a fost făcută la postul de televiziune TSV, de preşedintele Uniunii moldovenilor din Transnistria, adjunct al Consiliului Suprem (Parlamentul), Valerian Tulgara. “Limba de comunicare si documentare în RMN a fost rusa, şi este justificat faptul că în principale instituţii comunicarea dintre oameni de diferite naţionalităţi se face tot în rusă. Dar celelalte două limbi – moldoveneasca (româna – n.n.) şi ucrainiana au fost neglijate şi, desigur, faptul că timpul a fost pierdut, e o problemă dar tradiţia tot trebue să continue”, a spus Tulgara. El a menţionat că în 20 de ani de republică (separatistă – n.n.) “s-au cheltuit sume imense de bani pentru conservarea şi dezvoltarea limbii, prin crearea de facilităţi de formare, prin conţinutul de ziare în limba moldovenească şi crearea de programe radio şi TV”. Între timp, a spus el, încă s-a mai redus numărul de copii din şcolile moldoveneşti, iar în Universitatea de Stat numai 4 din 11 departamente au cursuri în moldoveneşte. Tulgara crede în necesitatea de a “examina serios eficienţa programelor puse în aplicare şi să se lucreze în viitor pe o posibilitate reală de implementare”. Uniunea moldovenilor a iniţiat adoptarea unui program cuprinzător care va include dezvoltarea şi utilizarea limbii nu numai în domeniul învăţămîntului, ci în toate sferele vieţii.
El a subliniat că păstrarea limbii moldoveneşti în Transnistria, cu grafia chirilică “este o cauză a poporului, ca un vorbitor nativ”.

Pregătiri aniversare la Tiraspol

În anul 2010 veteranii nistreni din Marele Război Patriotic (1941-1945) vor desfăşura acţiuni de comemorare sub motto-ul "Am cîştigat împreună!", informează agenţia Novîi Reghion. Acest lucru a fost discutat la o reuniune a comitetului de organizare pentru pregătirea evenimentelor dedicate sărbătoririi a 65 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, precum şi a 20 de ani de la formarea Transnistriei. Pentru aceasta, guvernul a alocat 80 de milioane de ruble (circa 8 milioane dolari), cea mai mare parte a fondurilor fiind destinate pentru veterani, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Este de aşteptat ca participanţii la Marelui Război Patriotic, invalizii şi văduvele să beneficieze de indemizaţii de la 1,5 la 5 mii de ruble nistrene, în funcţie de categorie, la fel şi veteranii din războiul din 1992 (cu armata Moldovei-Chişinău – n.n.). Plăţile se vor face în aprilie şi august.În cadrul reuniunii Comitetului de Organizare s-a hotărît ca pregătirile pentru evenimentele aniversare să includă un program de îmbunătăţiri de capital, modernizare şi reparaţii ale monumentelor şi locurilor memoriale militare, a căror refacere a devenit o necesitate. Pînă la 20-a aniversare a Transnistriei va fi lansată şi Enciclopedia Transnistriei şi a locuitorilor săi.Au fost definitivate sigla şi logo-ul aniversar al veteranilor (vezi foto). Steaua în centrul şi panglica Sf. Gheorghe din stînga simbolizează victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, iar drapelul Transnistriei în dreapta, cei 20 de ani ai Transnistriei. La reuniune, preşedintele Igor Smirnov a subliniat că toate evenimentele organizate trebuie să amintească tinerilor de astăzi importanţa istorică a Victoriei şi să inspire un sentiment de mîndrie pentru ţara lor.

Transnistria dezvoltă contacte politice cu membrii procesului de negociere

Prima lună a anului 2010 a fost destul de plină de evenimente pentru ministerul de externe al Transnistriei, acesta dezvoltîndu-se în mod activ şi menţinînd contacte cu omologii din Rusia şi din alte ţări. Acest lucru a fost anunţat la 3 februarie de către ministrul afacerilor externe din Transnistria Vladimir Iastrebciak în cadrul unui briefing de bilanţ parţial.În special, au avut loc mai multe intîlniri cu ministrul adjunct Grigori Karasin, ambasadorul Valeri Nesteruşkin şi consilierul în misiuni de menţinere a păcii, Marat Kulakhmetov, unde au fost ridicate problemele şi perspectivele de dezvoltare, precum şi dificultăţile întîmpinate în formatul actual al operaţiunilor de menţinere a păcii.“Din păcate, evenimentele de la sfîrşitul lunii ianuarie au arătat că temerile noastre nu au fost nefondate şi că există încercări de a submina mecanismul de menţinere a păcii. Un exemplu în acest sens a fost incidentul recent din zona Dubăsari, şi vreau să subliniez că astfel de încercări de a exploata oportunităţile în scopuri politice partizane este lipsită de sens”, a subliniat ministrul de externe transnistrean.El a menţionat că au fost evitate încercările de a distruge misiunea de pace în format actual, prin intervenţia ministrului adjunct de externe al Rusiei, Grigori Karasin, în timpul vizitei sale la Chişinău şi Tiraspol, bazat pe aceleaşi documente care au fost semnate în 2005 de către preşedinţii din Ucraina şi Rusia.Reluarea unor contacte mai strînse cu partea ucraineană, a spus Iastrebciak, a contribuit la vizita din decembrie 2009 a preşedintelui Igor Smirnov la Kiev.În legătură cu începutul lucrărilor de demarcare a frontierei de stat între Ucraina şi Moldova pe sectorul transnistrean, în conformitate cu acordurile semnate, “nu va interveni în acest proces cu condiţia ca Ucraina îşi desfăşoare activitatea fără a pune în discuţie teritoriul Transnistriei”, a confirmat Iastrebciak.“Aceste lucrări pe frontieră sînt importante atît pentru Ucraina cît şi pentru Republica Moldova, dar în cazul în care ele sînt legate de soluţionarea conflictului transnistrean, principala cerinţă trebuie să fie de a nu face nici un rău. Sperăm că toate părţile sînt conştiente de acest lucru şi adaptează acţiunile lor la procesul de soluţionare”, a declarat ministrul Afacerilor Externe al Transnistriei. Diplomaţia transnistreană a luat act de intensa activitate a organizaţiilor internaţionale, care este asociată în primul rînd cu schimbarea de manageri în cele mai multe dintre ele.În ianuarie, la Tiraspol a avut loc vizita introductivă a delegaţiei Adunării Parlamentare a OSCE, recent a avut loc un dialog cu reprezentantul Kazahstanului în preşedinţia OSCE cu privire la conflictele nerezolvate, Bolat Nurgaliev, care are o experienţă vastă, abordînd probleme economice şi sociale în comunităţile din Eurasia.Şeful diplomaţiei transnistrene a mai spus că MAE este, de asemenea, implicat în eforturile republicane de a sărbători 65 de ani de la marea victorie în cel de-al doilea război mondial.

Transnistria nu acceptă implicarea României în procesul de negociere

“România, ca membru deplin al UE, nu deţine posibilităţi ample de a-şi aduce contribuţia proprie la procesul de reglementare moldo-transnistrean”, a declarat ministrul de externe nistrean, Vladimir Iastrebciak, comentînd declaraţiile recente ale preşedintelui român, Traian Băsescu, care regretă retragerea voluntară a ţării sale din procesul de negociere în 1992, informează agenţia Novîi Reghion.“Am luat act de faptul că România s-a retras în mod voluntar, public, în 1992, situîndu-se în afara formatului de menţinere a păcii care a fost stabilit atunci, şi bazîndu-se pe o realitate complet nouă, în special, avînd în vedere modul în care România a participat la evenimentele din 1992”, a spus Iastrebciak.Ministrul transnistrean al Afacerilor Externe a remarcat faptul că UE şi Statele Unite, cărora Traian Băsescu a propus modernizarea a statutului de participant în procesul de soluţionare a diferendului, “şi aşa au numeroase ocazii de a demonstra dorinţa lor de a contribui concret şi practic. Dar, în timp ce ei nu utilizează pe deplin chiar oportunităţile care există, să vorbim despre dezvoltarea competenţelor lor este în mod clar prematur”. Iastrebciak a explicat că în situaţia actuală, “este important să se separe declaraţiile zgomotoase, făcute pentru un public neinformat de posibilităţile reale. Aici trebuie să ne întrebăm dacă este gata şi partea română la asta? Cu toate acestea, sîntem interesaţi ca liderii şi colegii noştri din România să aibă ocazia de a face cunoştinţă cu ceea ce se petrece aici, direct, fără intermediari şi fără să vorbească cu avocatul cuiva”, a spus Iastrebciak.
Notă: Războiul moldo-nistrean s-a încheiat în iunie 1992, prin intervenţia directă a generalului rus Alexandr Lebed, iar în procesul de armistiţiu imediat au fost implicaţi şi 18 ofiţeri români. Aceştia au fost retraşi în octombrie 1992, la ordinul guvernului român de atunci, care ar fi riscat complicaţii majore prin continuarea prezenţei sale – n.n.

Noul Reprezentant Special al OSCE, la Tiraspol

Diplomatul din Kazahstan, Bolat Nurgaliev, noul reprezentant special al OSCE pentru conflicte prelungite, pe durata preşedinţiei Kazahstanului la OSCE, a declarat că “în timpul mandatului meu de preşedinte OSCE intenţionez să lucrez foarte dens, intens, dinamic, cinstit şi să acţionez ca un broker onest”.Această declaraţie a fost făcută la 2 februarie, după întîlnirea cu ministrul de externe nistrean, la o conferinţă de presă după prima sa vizită la Tiraspol, informează Olvia Press. Vorbind despre intensificarea posibilă a consultărilor pe probleme politice, diplomatul a subliniat că Transnistria şi Republica Moldova trebuie să facă mai eficient dialogul dintre ele: “În primul rînd, dorim o regularitate a întîlnirilor 5+2. Şi eu, după ce am vizitat Chişinău şi Tiraspol, am concluzionat că părţile sînt determinate în această direcţie. Există o dorinţă sinceră de a proceda la o rezolvare politică concretă din partea părţilor. În toate domeniile, economie şi afaceri, practica vamală, sectoarele de transport, actele de stare civilă, educaţia, sănătatea. Desigur, aceste probleme trebuie să fie rezolvate pe baza celor mai bune interese ale oamenilor obişnuiţi... Părţile au manifestat unele semne de evoluţie pozitivă pe care le dorim continuate în interesul şi în dinamica pozitivă a procesului”, a spus Bolat Nurgaliev.Reprezentantul special al OSCE a anunţat că următoarea reuniune în format 5+2 va avea loc în capitala Austriei la 1-2 martie a acestui an. Preşedintele OSCE, Reprezentantul său Special, Secretariatul OSCE şi Centrul de Prevenire a Conflictelor ar trebui să ofere o platformă concretă pentru a permite părţilor să se angajeze într-un dialog constructiv şi să găsească soluţii la problemele politice şi de sprijin al cursului actual, a cerut Bolat Nurgaliev. Cu toate acestea, reprezentantul OSCE a spus că activitatea grupurilor de experţi ar trebui să aibă întîlniri mai dese decît reuniunile 5+2. Potrivit Ministrului Afacerilor Externe al Transnistriei, Vladimir Iastrebciak, la 8 februarie este programată o întrevedere a sa cu omologul său moldovean, Victor Osipov, precum şi cu şefii de grupuri de lucru.Vorbind cu mass-media, Reprezentantul Special al OSCE a anunţat că preşedinţia kazahă a OSCE are deja un plan de acţiune în zonele de conflict prelungit. “Preşedinţia kazahă a OSCE intenţionează să funcţioneze foarte intens şi dinamic, bazat pe faptul că durata ei de 12 luni e un timp foarte scurt, trebuind să facă mai mult, menţinînd continuitatea a ceea ce a fost făcut sub preşedinţia precedentă. Sîntem recunoscători preşedinţiei greceşti pentru evoluţiile care au fost făcute şi pentru propunerile de viitor. Unele dintre ele au fost deja puse în aplicare. Principalul lucru este că au fost lansate procese care oferă opţiuni pentru a asigura securitatea europeană. Desigur, obiectul încetării unui conflict prelungit este o prioritate. Noi putem spune că în zona OSCE mediul şi condiţiile de siguranţă în cazul conflictelor potenţiale au suferit un impuls pozitiv şi pericolele s-au diminuat. Programul nostru de acţiune reflectă abordarea din Kazahstan şi vom efectua viguros funcţia de mediator onest şi imparţial. Dar totul depinde şi de poziţiile părţilor. Există anumite limite care au restricţionat orice preşedinte al OSCE, indiferent de relaţiile sale cu părţile implicate în conflict. Putem profita de faptul că statul Kazahstan are relaţii de egalitate cu toate. Vom încerca să folosim acest avantaj pentru a arăta că raţionamentul nostrum este primit pozitiv”, a menţionat Bolat Nurgaliev.
Întrebat despre participarea reprezentanţilor şi a observatorilor OSCE la alegerile iminente pentru administraţia publică locală şi pentru Consiliul Suprem din Transnistria, diplomatul nu a exclus această posibilitate. El a subliniat că soluţia pentru această problemă este dincolo de sfera de aplicare a mandatului său, dar a asigurat că el a luat cunoştinţă de campania electorală din Transnistria prin reprezentanţii OSCE responsabili cu problemele proceselor electorale şi a libertăţilor civile.După cum s-a menţionat în întîlnirea cu Vladimir Iastrebciak, reprezentanţii kazahi au luat cunoştinţă aprofundată de problema moldo-nistreană, fiind prezenţi anul trecut la reuniunea consultativă 5+2 din Viena, inclusiv Bolat Nurgaliev şi secretarul general al Organizaţiei de Cooperare Shanghai (SCO).Bolat Nurgaliev are o vastă experienţă diplomatică, fiind încă pe timpul Uniunii Sovietice ataşat la Ambasada din Pakistan şi apoi a condus sectorul MAE Rus responsabil de Asia de Sud. După ce Kazahstan şi-a dobîndit independenţa, a avut misiuni diplomatice la ambasadele din SUA, Japonia, Coreea de Sud şi Mexic, notează agenţia Olvia Press.

Transnistria – “scheletul din dulap”

Într-un interviu acordat corespondentului din Ucraina al revistei Kommersant, ministrul de externe ucrainian, Piotr Poroşenko, declară că nu consideră republica separatistă de pe Nistru o problemă de nerezolvat.“Se crede că acest conflict, acest schelet în dulap de 20 de ani, este gata spînzurat şi nu mai putem face nimic cu el. Dar sînt convins că, odată cu decizia sa autoproclamată, nu e, de fapt, nici o problemă. De existenţa sa nu mai pare interesată nici una din părţi. În special, pot trage această concluzie pe baza poziţiilor Rusiei şi a experienţelor acestor discuţii pe care le-am efectuat în 2005 pe postul de secretar al Consiliului de Securitate”, a spus Poroşenko. “Reluarea reală a negocierilor în formatul 5+2 la cel mai înalt nivel politic nu a avut încă loc. Dar există o declaraţie că aceasta se va întîmpla în viitorul apropiat. Acest lucru se va întîmpla imediat după ce se încheie procesul electoral din Ucraina, urmînd restaurarea dialogului cu Rusia şi România, aşteptate cu speranţă”, a declarat Poroshenko.În opinia sa, demarcarea frontierei comune cu Republica Moldova pe segmentul transnistrean poate fi finalizată în 1-2 ani.“Sper că în luna februarie va avea loc o reuniune consacrată problemei demarcării, în care sper fie luate deciziile relevante. Legat de Transnistria vom face o propunere de compromis care ar satisface ambele părţi”, a asigurat Poroşenko.

Moldova în orbita politică a României? Mituri şi exagerări, susţin ucrainienii

Scurtă sinteză de Vitalie Kulik, analist ucrainian, difuzată de agenţia ucrainiană uz.ua
Scenarii posibile de dezvoltare a situaţiei din jurul Transnistriei pot fi următoarele: 1) punerea în aplicare a iniţiativei ruse de soluţionare a conflictului transnistrean, 2) apariţia şi dezvoltarea Moldovei în orbita română,
3) europenizarea conflictului transnistrean,
4) menţinerea status quo-ului existent. La 26 ianuarie 2010 a avut loc o reuniune regulată a reprezentanţilor politici ai Republicii Moldova şi Transnistriei în cadrul negocierilor de soluţionare a problemei transnistrene. În mass-media locală au fost comentarii insuficiente cu privire la dorinţa ambelor părţi de dialog şi de construire a unui climat de încredere. Pentru cei care au devenit parteneri de dialog – Chişinău şi Tiraspol – de ani întregi pretind să negocieze, dar perspectivele de reglementare rămîn obscure, pe loc. Probabil că nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că acest conflict nu mai este o chestiune la scară locală, ci unul dintre punctele de dialog între Rusia şi Statele Unite, încercînd să se lege în contextul ratificării versiunii adaptate a Tratatului FACE, extinderea posibilă a NATO spre est, dialogul Ucrainei şi Republicii Moldova cu UE. Pentru Ucraina, conflictul transnistrean este neliniştitor, pentru că ea are scopul de a salva zona de instabilitate directă de pe graniţele sale, prevăzînd ameninţarea unui aflux masiv de refugiaţi în cazul reluării fazei fierbinţi a conflictului, posibilitatea unor dezastre transfrontaliere, ameninţare rezultată, în special, din eventuala combustie spontană în depozitele cu muniţie din zonă. (Depozitele de la Kolbasna, la mai puţin de 2 km de graniţa cu Ucraina, adăpostesc mari cantităţi de gaze de luptă din perioada 1940-1945, n.n.). Toate acestea, în cele din urmă, au creat un caracter iritant serios în relaţiile bilaterale ucraineano-moldoveneşti şi a dialogului Ucraina-UE.
Nu trebuie să uităm, de asemenea, că o treime din populaţia Transnistriei sînt etnici ucraineni, potrivit unor surse, aproximativ 100 de mii de cetăţeni, ale căror drepturi şi interese, potrivit Constituţiei din Ucraina, trebuie protejate. Astăzi putem discuta pe larg cu privire la cauzele conflictului transnistrean, precum şi la factori de la diferite niveluri ce au interese de soluţionare în viitorul apropiat. Dar, cu siguranţă mai de actualitate pentru nespecialişti ar fi posibile scenarii din jurul Transnistriei, pe termen mediu. Este practic imposibil să spun exact ce se va întîmpla în Transnistria în, să zicem, 10-20 de ani, dar este posibil de a face proiecţii asupra situaţiei din regiune şi a impactului pe care îl au diverşi factori asupra ei. Elitele locale din Chişinău şi Tiraspol au un interes semnificativ în păstrarea status quo-ului, pentru a trece cu bine prin procesul de soluţionare a conflictului, dar impasul ar putea surveni de la jucători externi. Scenarii posibile de dezvoltare a situaţiei din jurul Transnistriei sînt cele de mai sus. Să le luăm în considerare pe fiecare în detaliu.
1. Punerea în aplicare a conceptelor de bază de stingere a conflictului – numit şi proiectul Kozak, implică punerea în comun a viziunii Republicii Moldova cu cea de poziţie dominantă a Kremlinului în regiune. În special, cea care se încadrează în planul Kozak 2003 şi presupune că Transnistria va avea drept de veto asupra deciziilor din Parlamentul Unit al ţării, iar limba rusă va fi a doua limbă de stat. Rusia a planificat o prezenţa militară în mai multe decenii. Fireşte, în aşa fel încît statul moldovean unit să se poată dezvolta în principal, în conformitate cu interesele Rusiei, să depindă în mare măsură de voinţa politică a Moscovei. În anii 2007-2009, Kremlinul a făcut mai multe încercări de a forţa părţile aflate în conflict, la dialog şi la punerea în aplicare a unei astfel de soluţii-model. Dar Moscova nu a făcut progrese semnificative în acest sens. UE, SUA şi Ucraina au demonstrat atunci în mod clar că aşa ceva e extrem de indezirabil. Se pare că la Kremlin s-a decis să nu se rişte nimic şi să se concentreze pe menţinerea status quo-ului. Şi pentru a evita evaluările extrem de critice ale politicii ruse în direcţia Moldovei de la partenerii occidentali, Rusia va trimite des emisarii şi funcţionarii săi în regiune, ca să ilustreze aspectul de un real interes al Kremlinului în soluţionarea rapidă a problemei transnistrene.
2. Apariţia scenariului unei Moldove în orbita politică a României este bazată pe multe mituri şi exagerări. Venirea la putere a forţelor politice pro-vest din Moldova a declanşat ca una din priorităţi dialogul cu Bucureştiul, fără îndoială, întărită de voci de experţi, care au prezis inevitabila alunecare în orbita României a Moldovei controlate de Chişinău. Desigur, pentru cei care au venit la putere astăzi la Chişinău imperativul de soluţionare a conflictului transnistrean este o prioritate declarată, mai degrabă decît una reală. Ai putea spune chiar că problema transnistreană pentru noul govern moldovean e mai degrabă o oportunitate, deşi e greu să cred că cineva din politicienii gravi ai Republicii Moldova va declara disponibilitatea de a renunţa la Transnistria pentru o opţiune ipotetică de integrare accelerată europeană cu o maximă de asistenţă din Bucureşti. În martie 2009, unul dintre politicienii moldoveni şi-a permis public să restituie Transnistria Rusiei cu plata unei chirii de 30 de ani, motiv pentru care nu i s-a mai permis intrarea în Parlament. În mod similar, nu trebuie să exagerăm convingerea că elita din Moldova de astăzi sau în viitorul apropiat va fi gata să renunţe la statalitatea actuală şi să se alăture României. De fapt, azi putem spune că politicile expansioniste ale României au primit undă verde de la Chişinău – deschiderea a două consulate suplimentare române la Bălţi şi Cahul, simplificarea procedurii de obţinere a cetăţeniei române a populaţiei din Moldova etc. – cu actualii pro-români de la cîrma Moldovei. Dar, repet: cei care vorbesc despre posibilitatea reală de a integra teritoriul de pe malul drept al Nistrului în fostul Regat al României sînt cel puţin incompetenţi. Un alt aspect este reprezentat de faptul că prejudecăţile excesive faţă de Bucureşti, de la Chişinău, ar putea complica perspectivele de soluţionare a conflictului transnistrean. În orice caz, elita din Moldova trebuie să-şi amintească faptul că orice progres real privind Transnistria în dialogul Chişinăului cu UE este practic exclus cu astfel de premise. Si asta nu este o presupunere a autorului, ci evaluarea unor înalţi funcţionari europeni.
3. Europenizarea conflictului transnistrean este, pînă în prezent, scenariul cel mai realist al situaţiei din jurul Transnistriei. În primul rînd, progresul foarte slab spre integrarea europeană nu este atractiv pentru populaţia din Transnistria. Nivelul de trai scăzut, lipsa de libertate a mass-media, prezenţa aproape totală a corupţiei, climatul neatractiv pentru investiţii, şi lista e departe de a fi completă, fac ca Moldova să fie neatractivă pentru Occident. În al doilea rînd, UE a fost întotdeauna remarcată pentru unicitatea poziţiei sale în ceea ce priveşte Republica Moldova: din păcate, furnizarea continuă de gaz şi energie în UE din Rusia sînt priorităţi mult mai ridicate decît problema transnistreană, prin urmare, la Bruxelles se preferă încă o dată, să nu să se certe cu Moscova prin şi pentru Moldova. Astfel că apar promiţătoare, în esenţa lor, ideile de finanţare de instituţii occidentale de proiecte în infrastructură, în domeniul medicinei, educaţiei etc. pe teritoriul Republicii Moldova plus Transnistria în cadrul unor măsuri de consolidare a încrederii între părţi, dar care au dus din păcate, la discreditarea unor acţiuni ale unor oficiali guvernamentali corupţi, responsabili pentru coordonarea de proiecte europene. Circulă zvonuri în mass-media, că însuşi Reprezentantul Special al UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, a fost în mod repetat văzut în încercări de lobby pentru interesele economice ale anumitor forţe politice sau intreprinderi comerciale în regiune.
4. Păstrarea latentă a conflictului nerezolvat pentru o perioadă nedefinită de timp e considerată a fi una dintre cele mai realiste scenarii pentru situaţia din regiune. Scenariile de mai sus sînt însoţite de deteriorarea în continuare a situaţiei socio-economice în regiune, continuînd un exod al populaţiei ca forţă de muncă în străinătate, urmat de radicalizarea elitelor locale etc. Şi asta în ciuda faptului că Transnistria este deja în acest stadiu, nu îşi poate furniza mai mult de o treime din nevoile bugetului său, două treimi din bugetul transnistrean fiind asigurat de Rusia ca ajutor financiar, inclusiv de gaz rusesc. Regiunea Moscovei dă suficient pentru a face “semi-existentă” zona, în timp ce Kremlinul este foarte preocupat de faptul că problema să nu ofenseze Occidentul. De reţinut e şi faptul că status quo-ul existent dă mai mici şanse de rezolvare a conflictului pe baza menţinerii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Ipotetic, la un moment dat, nu se poate exclude chiar posibilitatea de slăbire în continuare a statalităţii Republicii Moldova. Fără îndoială, o independenţă reală a Transnistriei nu este nici ea posibilă, din motive economice. În aceste condiţii, în regiune se va aplica obligatoriu ideea aderării la unul din statele garante, Rusia şi Ucraina. Liderii Rusiei au declarat în mod repetat că nu au nevoie de un "al doilea Kaliningrad", şi e destul de clar semnalat faptul că o repetare a situaţiei din Abhazia şi Osetia de Sud sînt scenarii practic imposibile pentru Transnistria. Aşa cum uneori în glumă spun unii experţi ruşi: “cum Ucraina nu dispare, vă place sau nu, alegeţi-vă cu Transnistria”. Cum va dovedi Ucraina că va face această achiziţie, experţii preferă să tacă. Consecinţele unui astfel de pas ar putea duce la pierderea Crimeeii de către Ucraina şi la consolidarea unor tendinţe separatiste în alte regiuni ale ţării noastre. De asemenea, ar deteriora în mod grav şi permanent relaţiile cu Republica Moldova, ar fi un scandal mare în dialogul cu Uniunea Europeană etc. Toate acestea sînt o serie de întrebări retorice şi această evoluţie este considerată o situaţie pur ipotetică, cu toate acestea, nu complet exclusă. Rezumînd, trebuie remarcat faptul că un scenariu bun pentru reglementarea transnistreană de astăzi este aproape inexistent, astfel încît va trebui să se aleagă între rău şi mai rău. Interesul liderilor ucraineni din Transnistria şi alte aspecte conexe este, din păcate, minimă…, regiunea va intra din nou în vizor la o nouă rundă de convorbiri.