Într-un interviu on-line cu cititorii ediţiei electronice a publicaţiei “Kommersant”, cunoscutul politician rus Dmitri Rogozin a făcut o evaluare a perspectivelor de soluţionare a conflictului transnistrean din Republica Moldova:
În contrast cu conflictul caucazian, în care sînt implicate pretenţii istorice, vechi ranchiuni cu tradiţii de sînge şi de răzbunare în “culori locale”, natura războiului din Transnistria a fost pur politică. De asemenea, şi de cealaltă parte a Nistrului au trăit timp de secole alături ruşi, ucraineni şi moldoveni. Transnistria prezintă un aspect luat ca o facilitate: compoziţia etnică a populaţiei este altfel decît în Moldova, aici avem o colectivitate naţională. Acest teritoriu este conştient de Gloria crăiesei Ecaterina cea Mare, a liderului militar rus Aleksandr Vasilievici Suvorov, întemeietor al Tiraspolului, aşa încît întotdeauna populaţia a gravitat în jurul civilizaţiei ruse. Pînă în 1940, Transnistria nu era inclusă în Moldova, în fosta provincie Basarabia. Ea nu a recunoscut niciodată pretenţiile teritoriale româneşti. Limba şi cultura rusă împreună în diversitate etnică a populaţiei locale sudată în cîteva secole, dovedeşte un instinct naţional mai mult ideal şi spiritual, decît de pămînt şi de bunuri materiale. Ura anti-rusă din Moldova devine uneori o schizofrenie nuanţată. La începutul anilor ’90 lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare, zeci de mii de demonstranţi naţionalişti scandau sloganuri între care cel de tipul "Valiza-Gara-Rusia” a fost cel mai moderat.
Astăzi, Federaţia Rusă, implicată în soluţionarea problemei transnistrene, este extrem de activă şi constantă. Mulţumim Rusiei că a fost oprit războiul fratricid din 1992. Noi vrem ca Tiraspolul şi Chişinăul să fie de acord cu un plan general de pace, de stingere a conflictului. Avem nevoie de un stat stabil şi prietenos aşa cum trebuie să fie Moldova.
În contrast cu conflictul caucazian, în care sînt implicate pretenţii istorice, vechi ranchiuni cu tradiţii de sînge şi de răzbunare în “culori locale”, natura războiului din Transnistria a fost pur politică. De asemenea, şi de cealaltă parte a Nistrului au trăit timp de secole alături ruşi, ucraineni şi moldoveni. Transnistria prezintă un aspect luat ca o facilitate: compoziţia etnică a populaţiei este altfel decît în Moldova, aici avem o colectivitate naţională. Acest teritoriu este conştient de Gloria crăiesei Ecaterina cea Mare, a liderului militar rus Aleksandr Vasilievici Suvorov, întemeietor al Tiraspolului, aşa încît întotdeauna populaţia a gravitat în jurul civilizaţiei ruse. Pînă în 1940, Transnistria nu era inclusă în Moldova, în fosta provincie Basarabia. Ea nu a recunoscut niciodată pretenţiile teritoriale româneşti. Limba şi cultura rusă împreună în diversitate etnică a populaţiei locale sudată în cîteva secole, dovedeşte un instinct naţional mai mult ideal şi spiritual, decît de pămînt şi de bunuri materiale. Ura anti-rusă din Moldova devine uneori o schizofrenie nuanţată. La începutul anilor ’90 lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare, zeci de mii de demonstranţi naţionalişti scandau sloganuri între care cel de tipul "Valiza-Gara-Rusia” a fost cel mai moderat.
Astăzi, Federaţia Rusă, implicată în soluţionarea problemei transnistrene, este extrem de activă şi constantă. Mulţumim Rusiei că a fost oprit războiul fratricid din 1992. Noi vrem ca Tiraspolul şi Chişinăul să fie de acord cu un plan general de pace, de stingere a conflictului. Avem nevoie de un stat stabil şi prietenos aşa cum trebuie să fie Moldova.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu