Regîndiţi Rusia, Domnule Preşedinte![1]

Carol Hârşan

Se pare că, o dată cu alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009, România are şansa să intre într-o nouă etapă istorică. Nu am folosit expresia „o nouă etapă de dezvoltare” pentru simplul motiv că, la o analiză serioasă, nici o perioadă de după ianuarie 1990 nu a fost „de dezvoltare” pentru România.
Adevărul este că, ne place sau nu, totul trebuie reformat în România, şi spun aceasta la momentul decembrie 2009 – ianuarie 2010. Aceasta, pentru că toate eforturile reformiste de pînă acum au fost superficiale, nu au atins sistemele politice şi administrative în profunzime, butaforii bătucite an de an ale FSN-FDSN iniţial. Şi astăzi, România este campioana de necontestat a Europei la corupţie – individual şi pe echipe.

Lucrurile au mers şi merg prost şi în diplomaţie, domeniu de notorietate deosebită în alte epoci. Euforia aderării la Uniunea Europeană şi la NATO s-a stins, dar seriozitatea, profesionalismul şi abnegaţia nu au luat locul ameţelii orgolioase a elitelor politice, fapt ce nu mai scapă observatorilor pertinenţi din cele două organisme.
Preşedintele Traian Băsescu se poate lăuda cu realizarea unei întunecate figuri din istorii revolute: năvălitor ce dărîmă cetăţi fără a şti măcar dacă va pune ceva în loc. De altfel, absenţa unui Proiect de dezvoltare pe termen lung este o tristă constanţă a tuturor guvernărilor de după decembrie 1989, eroare politică ce a devenit în timpul mandatului Băsescu mai vizibilă ca oricînd.

Reflexia în diplomaţie a acestor jalnice stări de adîncire în stagnare este relaţia României cu Federaţia Rusă. Nimic nu oglindeşte mai bine legătura dintre privatizările în folosul unor grupuri economice ruseşti şi preţul considerat „corect” al comisioanelor (mitei) încasate de grupurile româneşti ce numai la interesul naţional nu se gîndesc. La oţeluri, ca la aluminiu, la rafinării, ca la preţul gazului de la Gazprom… Pretextul asprelor relaţii cu Rusia a fost mereu bine burduşit cu justificarea ostilităţilor – „anti-sovietice, nu-i aşa? – cu distanţări contra-productive, cu ridicole contre antiruseşti ce nu mai trezesc admiraţia nimănui (remember, Praga, 1968). Şcoala generalului Ioan Talpeş et Co. ce s-a bazat după 1990 exclusiv pe gîndirea ostilă împotriva Kremlinului, a produs ucenici fideli şi consecinţe catastrofale pe măsură.

„Curcubeul” preşedintelui G.W. Bush din timpul vizitei la Bucureşti, din 23 noiembrie 2002, a fost repede mîzgălit de grafitti-urile „experţilor” în stingerea încrederii de la Bucureşti. „Puntea către Rusia”, ca rol de deschidere a României, gîndit cu acel prilej, îi încurca serios pe profitorii gîndirii ostilităţii de pe Dîmboviţa. În timp ce pierderile sînt uriaşe, ei au continuat să gîndească în termeni conflictuali, proiect a căror singură „decoraţie” era lipsa de viziune. Rezultatul l-au simţit toţi românii în buzunare la preţul gazului rusesc, cel mai scump din Europa. Dacă acesta nu este un atac la siguranţa naţională, atunci, ce nume i se potriveşte? Douăzeci de ani de comisioane şi de foloase necuvenite pentru grupurile economice ex-Securitate au blocat pentru România cea mai mare şi mai profitabilă piaţă din Eurasia. Diplomaţia românească, serios infectată de aceleaşi grupuri, a fost constrînsă să participe la frînarea deschiderii spre Rusia.
Acestei stări de lucruri, noul Preşedinte şi noul Guvern de la Bucureşti trebuie să le pună capăt.
State ale Uniunii Europene, ca Germania sau Franţa, au relaţii deosebit de privilegiate cu Rusia, fiind state ale căror interes naţional este ireproşabil deservit de către elitele lor politice.
Este timpul ca România să li se alăture, fapt similar unei adevărate reparaţii diplomatice prea îndelung aşteptate.
[1] Textul este publicat în atenţia preşedintelui României, ales la 6 decembrie 2009.

La o aniversare a Parlamentului nistrean…

În anul 1990, în proaspăta republică secesionistă din corpul tot atît de proaspetei Republici a Moldovei, s-au organizat primele alegeri pentru Consiliul Suprem PMSSR, cum s-a autodenumit atunci. Pregătirile s-au făcut la Congresul al II-lea extraordinar, al Deputaţilor Poporului, compus din 50 de personae şi condus de preşedintele interimar de atunci, Igor Smirnov. La 29 noiembrie 1992, a avut loc prima reuniune plenară a Consiliului Suprem permanent, devenit ulterior actualul Soviet Suprem, Parlamentul nistrean. În funcţia de preşedinte a fost ales Grigore Mărăcuţă, un fidel al lui Igor Smirnov, care a condus legislativul transnistrean timp de trei legislaturi succesive.Primul Consiliu Suprem a avut 64 de deputaţi aleşi pe 5 ani. Printre parlamentari erau agronomi, muncitorii din industrie, construcţii, transport şi comunicaţii, din administraţie şi organizatii publice, persoane cu grade academice. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, republicile nou apărute au fost marcate de accese de naţionalism. Dar parlamentul transnistrean a fost unic în felul său: în structura sa a fost creat Consiliului Naţionalităţilor, care a inclus reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, bulgari, găgăuzi, turkmeni şi evrei, precum şi din cele trei mari componente naţionale - rusă, ucraineană şi moldovenească (română - n.n.).Iniţial, parlamentul transnistrean a fost bicameral şi a avut puteri extinse, atît ca legislativ cît şi de supraveghere a puterii de stat a republicii. Deputaţii primului legislativ au pus bazele naţiunii prin construirea cadrului legal al republicii, votînd Declaraţia de suveranitate şi apoi Declaraţia de Independenţă, acte ce au constituit baza primei Legi fundamentale a statului.În anul 2000, la sugestia preşedintelui Transnistriei, Consiliul Suprem bicameral a fost transformat într-unul unicameral. În raţionamentul său, Igor Smirnov a remarcat disfuncţii în conexiunea cu situaţia economică dificilă şi lipsa de decizie promptă a celor două camere.În decembrie 2005, a fost ales actualul Consiliu Suprem, ca al patrulea legislativ, cu 43 de deputaţi aleşi pentru 5 ani. La 28 decembrie 2005, la prima şedinţă, preşedinte al Consiliului Suprem a fost ales Evgheni Şevciuk.La 8 iulie 2009, intrînd în dezacord total cu susţinătorii preşedintelui privind problema reformei constituţionale, Evgheni Şevciuk demisionează. “Oamenii sînt în aşteptarea schimbării. Chiar după o foarte merituoasă activitate, oamenii foarte rar demisionează din proprie voinţă, decît dacă îndrăznesc să înţeleagă necesitatea vitală a alternării periodice la putere, şi în cazul în care văd că viaţa cetăţenilor obişnuiţi a fost deteriorată şi mulţi îşi părăsesc locuinţele. Pentru cei de la putere, funcţiile le-au devenit sursă de bogăţie. Trebuie să ne opunem prin înţelepciunea populară, precum şi prin măsuri imediate şi ferme în cadrul Constituţiei, ca noi toţi, împreună, să ne unim pentru a extinde sprijinul forţelor sănătoase şi pentru a localiza numărul persoanelor inadecvate şi iresponsabile. Viitoarele alegeri trebuie să deschidă o nouă pagină”, a spus Evgheni Şevciuk, înainte de a demisiona. Două săptămîni mai tîrziu, în postul de preşedinte al parlamentului este ales Anatoli Kaminski.Pe parcursul celei de-a patra legislaturi, deputaţii Consiliului Suprem au primit mai mult de 1700 de iniţiative legislative, parlamentarii au examinat peste 2 800 de întrebări la care a emis hotărîri. În cei peste trei ani şi jumătate de activitate a Consiliul Suprem au fost trimise spre ratificare şi semnare de către preşedinte 908 legi.În privinţa activităţii cu cetăţenii şi a eficacităţii acesteia, feedback-ul a crescut de mai multe ori, iar deputaţii actualului parlament au primit 6000 de plîngeri ale cetăţenilor.Consiliul Suprem actual a fost activ şi în relaţiile inter-parlamentare. Prin interacţiunea constructivă cu colegii de la Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi a partidului Rusia Unită, s-au pus în aplicare în Transnistria, de acum 2 ani, mai multe programe umanitare. Cel mai mare dintre acestea este destinat să sprijine pensionarii din Transnistria: ei au făcut plăţi suplimentare la pensie sprijinite din Rusia. În plus, asistenţa financiară din Rusia a avut ca scop îmbunătăţirea stării de nutriţie a copiilor din şcolile cu internat, orfelinate precum şi a celor din instituţiile medicale. S-a demarat şi un proiect de susţinere a sectorului agricol nistrean. În ultimii 2 ani în republică s-a primit o jumătate de miliard de ruble ruseşti, mai mult de 55 milioane dolari SUA. Curator al proiectelor sociale şi umanitare în Transnistria este vicepreşedintele Dumei de Stat, membru al Biroului Consiliului Suprem al partidului Rusia Unită, Tatiana Yakovleva, care, după întîlnirea cu deputaţii nistreni, membrii fracţiunii Obnovlenie/Renovarea, a menţionat: “practica de a oferi sprijin financiar şi umanitar pentru Priednistrovie va continua, în conformitate cu acordurile încheiate, toţi banii vor fi transferaţi către Sovietului Suprem al Transnistriei. Acesta este acest model de gest de încredere a Rusiei”.Activităţile Consiliului Suprem au beneficiat de o largă publicitate în mass-media. În aproape 4 ani la lucrările parlamentului transnistrean au participat mai mult de 100 de jurnalişti străini, reprezentanţi ai presei electronice şi ai presei scrise, radio şi televiziune. Printre ele, sînt bine cunoscute France Press, Associated Press, NTV, RTR, REN-TV şi altele.În aceste zile se desfăşoară o acţiune prioritară a Comitetului pentru depăşirea fenomenelor de criză în economia din Transnistria, care are ca priorităţi asigurarea stabilităţii plăţii salariilor şi a pensiilor. Pentru a face acest lucru, împreună cu membrii autorităţilor executive, parlamentarii au adoptat un pachet de soluţii menite să asigure sprijinul social de protecţie a cetăţenilor, pentru a menţine funcţionarea stabilă a economiei şi a producţiei.

Valerian Tulgar: “transnistrenii nu trebuie să fie atenţi la declaraţiile goale ale lui Filat sau Ghimpu”

Premierul moldovean, Vladimir Filat, comentînd întîlnirea cu omologul său ucrainean Iulia Timoşenko la Yalta, în cadrul Consiliului şefilor de guverne ai CSI, a declarat că, după ce Republica Moldova va delimita graniţa oficială cu Ucraina, acesta va fi posibil controlul efectiv al frontierei cu Transnistria.Valerian Tulgar, adjunct al Consiliului Suprem al RMN, preşedintele Uniunii Moldovenilor Transnistria, a comentat pentru agenţia Lenta PMR: “Cred că Vlad Filat este euforic după întîlnirea sa cu Putin şi Timoşenko - Filat trebuie să înţeleagă că există Transnistria şi Republica Moldova, iar faptul că demarcaţia oficială a frontierei va avea loc fără reprezentanţii din Transnistria nu înseamnă că va veni un moment în care ei vor controla frontiera. Acolo unde este RMN, nu există Republica Moldova. Pe teritoriul Transnistriei, Moldova nu are control. Acesta nu va fi niciodată. Filat şi ai lui au multe de învăţat. El ştie încă foarte puţin despre istoria conflictului. El are o mulţime de lucruri de lămurit pentru sine înainte de a face orice concluzii. El trebuie să ştie că pe această planetă sînt şi oamenii din Transnistria, care are frontierele sale, cu constituţie proprie. Cetăţenii din Transnistria nu trebuie să asculte, şi, în general, să acorde atenţie la declaraţiile goale ale lui Filat sau Ghimpu. Oamenii din Transnistria au trăit, trăiesc şi vor trăi într-un stat suveran independent”, a concluzionat Valerian Tulgar.

Kalman Mizsei: “criza economică va forţa Transnistria să negocieze cu Chişinăul”

“Criza economică a avut o mare influenţă asupra Transnistriei, Tiraspolul este obligat să negocieze cu Chişinăul”, a spus Reprezentantul Special al UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, adăugînd: “Criza economică internaţională a influenţat situaţia economică de pe ambele maluri ale Nistrului. Şi într-o măsură mai mare criza a afectat Nistrul, care este izolat, iar industria sa este concentrată, în mod tradiţional, pe producţia de metal şi ciment, produse care sunt cele mai sensibile la ciclurile economice. Criza a determinat Transnistria la necesitatea de a găsi un compromis”, - a spus el într-un interviu acordat ziarului ucrainean Den.“Cînd vedeţi cum suferă oamenii din cauza conflictelor nerezolvate, este destul de simplu de a ne da seama cît de important este să îmbunătăţim standardele de viaţă”, a spus Mizsei.“Relaţia Chişinău-Tiraspol ar trebui să înceapă cu măsuri de consolidare a încrederii, pentru a trece la negocieri politice şi pentru a elimina treptat barierele din calea cooperării economice reciproc avantajoase, şi reintegrarea economică. Toate acestea sînt în interesul public”, consideră oficialul european.

Consolidarea legăturilor cu Abhazia şi Osetia de Sud

Tiraspol, 25 noiembrie (New Region, Olga Kurileva) - Parlamentul transnistrean a adoptat la 25 noiembrie 2009, în prima lectură, un proiect de lege pentru ratificarea Acordului privind călătoriile reciproce fără vize a cetăţenilor din statele participante la Comunitatea pentru democraţie şi drepturile omului, anunţă corespondenta Olga Kurileva de la agenţia Novîi Reghion.Ministrul Afacerilor Externe al RMN, Vladimir Iastrebciak, a anunţat, în Parlamentul European, acordul semnat la Suhumi, în noiembrie 2007, acord ce îşi propune maximizarea dezvoltării relaţiilor dintre cele trei state, inclusiv un tratament preferenţial pentru trecerea frontierei de stat ale celor trei noi structure statale, Transnistria, Osetia de Sud şi Abhazia .Cetăţenii din Osetia de Sud şi Abhazia vor fi scutiţi de taxa de stat, care va fi aplicată doar pentru înregistrarea cetăţenilor străini, aflaţi temporar pe teritoriul Transnistriei.Consiliul Suprem a adoptat şi proiectul de lege privind ratificarea Protocolul 1 la Acordul dintre Transnistria si Osetia de Sud, de prietenie şi cooperare, pentru dezvoltarea şi extinderea relaţiilor bilaterale.
“Acest protocol a fost ratificat şi de către noul Parlament al Republicii Osetia de Sud în luna august a acestui an. Ratificarea documentului şi de către parlamentul transnistrean va consolida şi mai mult relaţiile noastre”, a afirmat şeful ministerului de externe transnistrean.Comentînd pe marginea deciziei luate de Parlament, şeful reprezentanţei oficiale a Osetiei de Sud, Serghei Surago, în Transnistria, a declarat că s-a demarat o colaborare a celor două republici în domeniul educaţiei, culturii, economiei şi de dezvoltare a sistemului financiar.El a spus că, în prezent, proiecte comune în domeniul educaţiei, între Transnistria si Osetia de Sud, între Universităţile de stat ale celor două republici intenţionează să dezvolte un program de schimburi de studenţi în 2010. Comunitatea pentru democraţie şi drepturile omului, compusă din Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria, a fost înfiinţată în iunie 2006, iar în septembrie a aceluiaşi an, la Suhumi, liderii parlamentelor din cele trei ţări au semnat un acord de instituire a Adunării Inter-Parlamentare. În august 2008, Osetia de Sud şi Abhazia au fost recunoscute de către Federaţia Rusă, după care liderii din aceste republici şi-au exprimat necesitatea de a continua cooperarea în cadrul Comunităţii pentru democraţie şi drepturile omului ".

Presa despre Transnistria: “În armonie cu Rusia”

La 23 noiembrie, ziarul rusesc “Time News” a publicat articolul intitulat “În armonie cu Rusia, Obnovlenie înfruntă dificultăţile legate de conflictul constituţional transnistrean”:Conform înţelegerilor de săptămîna trecută dintre parlamentul nistrean şi preşedinţie, la 23 decembrie se va întruni la Tiraspol în cadrul Sovietului Suprem Comisia de conciliere formată la paritate între reprezentanţi ai executivului, legislativului şi a puterii judecătoreşti. Scopul Comisiei este de a dezvolta un proiect de acord privind o nouă constituţie a republicii nerecunoscute Transnistria, prin modificarea Legii fundamentale. O astfel de decizie a Consiliului Suprem a avut loc săptămîna trecută, cu ocazia reuniunii sale speciale, în încercarea de a evita o confruntare publică ce ar putea duce la divizarea socială în republica separatistă.În luna aprilie a acestui an, 17 din cei 43 de deputaţi ai Consiliului Suprem transnistrean au iniţiat o modificare a Constituţiei, inclusiv eliminarea funcţiei de vicepreşedinte şi sporirea controlului parlamentar asupra executivului condus de preşedinte. După aceasta, preşedintele Transnistriei, în vîrstă de 68 de ani, Igor Smirnov, a creat, în luna mai, o comisie care să elaboreze o nouă constituţie. Ea trebuia să aducă legislaţia transnistrenă în concordanţă cu cea a Rusiei, aşa cum s-a exprimat voinţa populară în urma unui referendum în septembrie 2006.Cu toate acestea, conform agenţiei de ştiri “Vremya”, fostul preşedinte al Consiliului Suprem şi reprezentantul prezidenţial în Comisia de conciliere, Grigore Mărăcuţă, a dezvoltat un proiect “care prevede nu armonie, ci discordie”, conform majorităţii parlamentarilor. Proiectul prevedea numirea şefilor de autorităţi locale şi municipale şi nu alegerea lor prin proces electoral.În plus, urma transformarea parlamentului actual unicameral într-unul bicameral, ca Adunare Naţională. Parlamentarii Obnovlenie/Renovarea au văzut acest lucru ca o încercare a echipei prezidenţiale de a dilua influenţa partidului lor în legislativ. Preşedintele Igor Smirnov nu a ascuns faptul că această inovaţie are ca scop prevenirea “dictatului impus de o asociaţie politică din Consiliul Suprem“. Practic, fiecare parte se acuză “de dictatură”. Parlamentarii au acuzat preşedintele de intenţia de a stabili dictatura proprie prin consolidarea constituţională a competenţelor prezidenţiale. Ei au anunţat că nu vor sprijini noul proiect. În răspuns, preşedintele a promis că va iniţia procedura de referendum prin colectarea a15 de mii de semnături.Situaţia s-a acutizat la reuniunea Consiliului Suprem din 18 noiembrie, Doi foşti spikeri ai Parlamentului, Grigore Mărăcuţă şi liderul Renovării, Evgheni Şevciuk, s-au confruntat în direct iar Şevciuk a cerut preşedintelui să demisioneze. În final, a fost respinsă propunerea sa de a organiza un referendum constituţional, Deputaţii au aprobat înfiinţarea Comisiei de conciliere. Preşedintele Igor Smirnov a declarat: "Mă bucur că astăzi avem înţelepciunea de a armoniza Constituţia din Transnistria cu Constituţia Rusiei fără un show politic. Avem nevoie de o constituţie, care va consolida statalitatea ţării noastre”. Deci, în cazul în care părţile continuă să adere la acordurile încheiate, atunci ei au şansa de a pregăti un document reciproc acceptabil.Consilierul prezidenţial pe probleme juridice, Alexandru Karaman, a calificat discuţia drept calmă, deputaţii “avînd o mai bună ocazie să îmbrăţişeze argumentele adversarilor. Karaman a explicat că unele articole din proiectul preşedintelui au fost “interpretate greşit în mass-media”. De exemplu, prevederea ca Smirnov sa poată fi reales nelimitat nu este în Constituţia actuală. Karaman a explicat că au fost consultaţi o serie de deputaţi ruşi şi experţi pentru noul proiect constituţional de la Tiraspol, opinia lor personală fiind percepută ca poziţie oficială de la Moscova.La Tiraspol, presa oficială s-a arătat surprinsă de materialele din mass-media rusă, care promovează dorinţa Moscovei de a-l înlocui pe Igor Smirnov, de 19 ani preşedinte, cu potenţialul lider tînăr, de 41 de ani, Evgheni Şevciuk. În această privinţă, adjunctul Consiliului Suprem transnistrean, Volodimir Bodnar, a subliniat faptul că puterea în republică “trebuie să fie înlocuită numai prin mijloace legale, prin alegeri legitime”. El a amintit că în noiembrie-decembrie 2010, în Transnistria, sînt programate alegeri parlamentare, iar în 2011, alegeri prezidenţiale. El a exprimat opinia că în viitor, în ţară trebuie menţinută stabilitatea politică, foarte importantă, în condiţii de instabilitate politică din ţările vecine, Moldova şi Ucraina.

(Sursa: http://vremya.ru )

Conferinţa internaţională privind responsabilitatea socială a partidelor

Ca parte a Congresului Partidului Rusia Unită a avut loc,la 23 noiembrie 2009, la Sankt Petersburg un Forum ştiinţific internaţional dedicat “Responsabilităţii sociale a părţilor într-o criză”. La discuţii au participat reprezentanţii a 30 de ţări efectuînd un schimb de opinii cu privire la modul de acţiune cît mai eficientă a partidelor în cadrul unei crize. La Forum a participat şi preşedintele Partidului Repulican Obnovlenie/Renovarea, din Transnistria, Evgheni Şevciuk.“Am avut prilejul la acest Forum de a face schimb de opinii cu colegii noştri pe teme extrem de actuale în perioade de criză. Asistăm la un fenomen, anume că efectele crizei ne unesc pe toţi, indiferent de afilierea de partid şi de preferinţe ideologice, vedem cum criza joacă un rol unificator”, a spus Evgheni Şevciuk la Forum. Potrivit acestuia, responsabilitatea socială constă, în primul rând, în conservarea şi dezvoltarea unui trai decent şi această responsabilitate în realitatea actuală este în creştere. Totodată, creşte şi nevoia de inter-relaţionare a unor contacte la nivel internaţional pentru a căuta căi similare, bazate pe abordări ideologice adaptate la condiţii de criză. Situaţia determină nevoia de a integra eforturile intelectuale ale diferitelor părţi în vederea combaterii crizei şi trecerea deciziilor de la probleme pur politice la problemele economice şi de politica socială”, a spus Evgheni Şevciuk.“Pentru un guvernămînt aflat la putere acesta este un test. El indică eficienţa partidelor politice în timp de criză, dar şi capacitatea de a menţine condiţii de viaţă acceptabile şi nivelul de protecţie socială la nivel rezonabil. În cazul în care opoziţia prezintă o şansă majoră ca program de acţiune pentru îmbunătăţirea protecţiei sociale a cetăţenilor, ea scurtează drumul său la putere”, a declarat Şevciuk. El consideră congresul partidului Rusia Unită drept un eveniment important nu numai pentru ruşi, dar şi pentru cetăţenii rusofoni şi compatrioţii care trăiesc în străinătate, inclusiv în regiunea transnistreană. Rusia Unită s-a angajat la Congress să sprijine cetăţenii ruşi, indiferent de locul în care ei trăiesc. “Acestea nu sînt slogane, pentru că deciziile de politică pozitivă de partid le simţim şi în regiunea Nistru”.

Sursa: www.obnovlenie.info

Delegaţie nistreană la Congresul Partidului Rusia Unită

La 21 noiembrie 2009, la Sankt-Petersburg a început cel de-al XI-lea Congres al partidului Rusia Unită. La invitaţia preşedintelui Consiliului Suprem al partidului Rusia Unită, Boris Grizlov, va participa şi o delegaţie de deputaţi ai Consiliului Suprem ai Republicii Moldoveneşti Nistrene, care îl include pe vicepreşedintele Consiliului Suprem al RMN, pe preşedintele partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, Evgheni Şevciuk, şi pe preşedintele Comisiei Juridice, Andrei Sipcenko. Principala problemă discutată la congres va fi situaţia economică din Federaţia Rusă şi adoptarea unui nou document politic intitulat “Rusia Unită”. Boris Grizlov şi-a exprimat încrederea că delegaţiile la Congres vor contribui la aprofundarea dialogului politic şi la îmbunătăţirea calităţii cooperării. Reamintim că la 17 decembrie 2007, Evgheni Şevciuk şi Andrei Sipcenko au participat la al optulea Congres al Rusiei Unite, congres care este acum un reper, mai ales că atunci a fost nominalizat pentru postul de preşedinte al Rusiei Dmitri Medvedev.
Congresul partidului Rusia Unită va trasa principalele direcţii de dezvoltare a Rusiei pînă în 2020, precum şi punerea în aplicare a măsurilor anti-criză. Astăzi, cooperarea dintre Parlamentul RMN şi Rusia Unită este în curs de dezvoltare tot mai activă, după semnarea, în noiembrie 2007, a Acordului de cooperare. Se preconizează ca la congresul partidului Rusia Unită, din Sankt-Petersburg, să continue consultările cu privire la problema sprijinirii regiunii nistrene şi, deci, sprijinirea în continuare a pensionarilor din Transnistria care au numit plăţile suplimentare “prima lui Putin”.
În octombrie acest an, prim-adjunctul fracţiunii Rusia Unită în Duma de Stat, Tatiana Iakovleva, a spus că inter-cooperarea dintre partide se va extinde concomitant cu continuarea proiectul umanitar. "Scopul principal - rezolvarea problemelor sociale acute, îmbunătăţirea vieţii populaţiei din Transnistria, prevenirea unei catastrofe umanitare în regiune şi apărarea independenţei sale", a subliniat Tatiana Iakovleva. Parlamentarii Ruşi au propus să fie creat un organism special de rus-nistrean al cărui Consiliu de Administraţie să asigure o transparenţă maximă şi control public asupra utilizării ajutorului financiar umanitar al Rusiei. De notat faptul că, în baza acestei cooperări, Transnistria a primit în doi ani aproximativ 55 de milioane de dolari SUA. Proiectul este implementat prin intermediul Consiliului Suprem al Parlamentului Nistrean, care este managerul de fonduri. (Sursa: www.obnovlenie.info)

Similitudini frapante în evoluţiile politice din anul 2009:ROMÂNIA, REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA

Georgiana Arsene, Carol Hârşan
Printr-o neregizată (desigur?) coincidenţă, o situaţie politică deosebită se derulează în anul 2009, cu acumulări din ani anteriori, în trei capitale est-europene din zona Mării Negre. Este vorba de România, Republica Moldova –Chişinău şi de Transnistria.
Toate cele trei cazuri dezvoltă aproape în mod similar şi cu premise cvasi-asemănătoare boli grave de sistem, cele trei zone fiind unite, de fapt, de o axă a discordiilor naţionale ce pun în evidenţă elemente concrete ale luptei pentru putere. În esenţă, în toate cele trei cazuri avem de-a face cu conflicte deschise între instituţiile prezidenţiale şi legislativele locale, respectiv, Parlamentele democratic alese.

NOTĂ: folosim formulele „Republica Moldova–Chişinău” şi „Republica Moldovenească Nistreană” din motive ce ţin de realitatea din teren: începînd cu anii 1990-1992, unul din statele succesoare fostei URSS, Republica Moldova, a suferit o secesiune, guvernul de la Chişinău nemaiexercitînd controlul asupra întregului său teritoriu, iar zona divizată, Transnistria (Pridnistrovie), dezvoltînd pînă astăzi toate elementele ce definesc un stat independent, deocamdată, nerecunoscut, dar viabil. Dacă nu am face această menţiune, imaginea reală despre întreaga zonă ar fi distorsionată.
(Pentru detalii, vezi şi http://newlandoftransnistria.blogspot.com ).

Esenţialul este rezumat de faptul că preşedinţii Traian Băsescu, Vladimir Voronin (demisionat, dar decisiv pentru evoluţia locală, forţînd noi alegeri anticipate) şi Igor Smirnov se contrapun de luni de zile Parlamentelor din cele trei capitale. De asemenea, esenţial este şi faptul că toţi trei (cu cazul puţin mai aparte de la Chişinău) se luptă pentru creşterea puterii proprii – deci pentru impunerea unor „republici prezidenţiale” – în detrimentul puterilor legislativelor, respectiv, Parlamentele de la Bucureşti şi Chişinău şi Sovietul Suprem de la Tiraspol. În toate cele trei cazuri, liderii parlamentari nu obosesc să atragă atenţia publicului asupra derapajului posibil spre dictatura prezidenţială.
Să vedem, în cele ce urmează, care sunt elementele ce le aseamănă şi care sunt cele care fac diferenţele specifice.

ROMÂNIA

În România avem alegeri prezidenţiale la 22 noiembrie 2009 (cu turul doi, la 6 decembrie) şi am avut alegeri generale (parlamentare) la 30 noiembrie 2008 (primele alegeri uninominale), precum şi alegeri euro-parlamentare la 7 iunie 2009. Ultimul referendum a avut loc la 25 noiembrie 2007 şi a avut ca subiect „Alegerea sistemului de vot în România”.
O caracteristică a prestaţiei prezidenţiale de la Bucureşti din ultimii cinci ani, dominaţi de Traian Băsescu, o constituie asumarea de la început a unui statut de „preşedinte-jucător”, fapt ce a deschis cutia Pandorei încălcărilor constituţionale şi legislative care au urmat şi au marcat decisiv şi în mod negativ această perioadă.
Conflictul cu Parlamentul României s-a acutizat cu cît iminenţa alegerilor prezidenţiale a forţat decizii tot mai radicale. După ce Partidul Social Democrat a fost debarcat din ultima coaliţie ce încă avea puterea de a guverna cît de cît, acesta a coagulat o nouă coaliţie informală, compusă din PSD-PC, Partidul Naţional Liberal, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi grupul parlamentar al minorităţilor, reaşezare parlamentare de care preşedintele Băsescu nici nu vrea să audă. De aici, tergiversarea impunerii unui guvern viabil, lăsînd gestionarea total defectuoasă a treburilor pînă la alegeri în mîna minusculului grup executiv amputat, condus de demisul premier Emil Boc.
Candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, a cerut, la 10 noiembrie 2009, Consiliului Suprem al Magistraturii să rezolve conflictul dintre preşedinte şi Parlament."Ne aflăm în prezenţa unui grav conflict juridic de natură constituţională între autorităţile publice reprezentate de preşedintele României şi Parlamentul României, cu privire la procedura de investitură a Guvernului", se arată în scrisoarea trimisă preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Virgil Andreieş. Consultările iniţiate de preşedinte au fost derulate cu încălcarea prevederilor constituţionale, preşedintele ignorînd realitatea politică. Antonescu precizează că liberalii au încredere în imparţialitatea Consiliului, reprezentanţii autorităţii judecătoreşti fiind primii care trebuie să dea dovadă de responsabilitate, pentru reintrarea în cadrele constituţionale ale statului de drept. (Realitatea TV).
În paralel cu alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie/6 decembrie (deşi, teoretic, s-ar putea ivi surpriza unei alegeri din primul tur…), preşedintele Băsescu a impus şi un referendum naţional pentru un Parlament unicameral, cu un număr mai mic de deputaţi, cca. 300.


Situaţia nou creată, cu un Băsescu reales şi cu un referendum aprobat popular ar transforma România într-o republică prezidenţială, alimentînd serios temerile privind alunecarea spre o dictatură personală.
Pe de altă parte, după ani de acţiuni îndoielnice ale Ministerului de Externe român şi după un rulaj politic iraţional al unor persoane aflate la cîrma ministerului, funcţionari înalţi încearcă să compenseze hiatul de acţiune spre Estul apropiat.
Tocmai în aceste zile s-a aflat în vizită în Statele Unite şi Canada Secretarul de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, cel care, în ultimul timp, „joacă” tot mai mult rolul unui ministru de externe informal, a accentuat creşterea rolului Parteneriatului Estic de cooperare a USA şi UE cu Republica Moldova („Părţile au convenit asupra necesităţii continuării eforturilor dedicate încadrării Republicii Moldova pe un curs democratic şi de reformă, pozitiv şi ireversibil… - comunicat MAE, 18.11.2009), pentru a grăbi atragerea acesteia spre sfera de influenţă occidentală…

REPUBLICA MOLDOVA - CHIŞINĂU

…domeniu de care fostul preşedinte, Vladimir Voronin, s-a ferit ca de foc. El a aplicat în anii tot mai tulburi ai preşedinţiei sale un principiu foarte folositor pentru elita comunistă de la Chişinău şi foarte nociv pentru populaţia Moldovei: „cît mai mult sprijin politic de la Moscova şi cît mai mulţi bani din Occident”.
Rezumatul evenimentelor evidenţiază alegeri legislative la 5 aprilie 2009, prin „sistem electoral proporţional absolut” (întreaga ţară este o singură circumscripţie care duce la alegerea celor 101 deputaţi), urmate de acuze de fraudă la demonstraţii paşnice la 6 aprilie şi demonstraţii violente la 7 aprilie („Revoluţia Twitter”); alegeri anticipate la 29 iulie 2009, în urma cărora a rezultat Coaliţia de Guvernare „Alianţa pentru Integrare Europeană”, PCRM trecînd în opoziţie; la 20 mai, 3 iunie şi 10 noiembrie 2009, nu s-a reuşit alegerea în Parlamentul de la Chişinău a preşedintelui Republicii Moldova, urmînd alegeri anticipate la începutul verii anului 2010; Vladimir Voronin este demisionat, iar Mihai Ghimpu este numit preşedinte interimar.

Conflictul, în cazul moldav, contrapune pe fostul preşedinte Vladimir Voronin, cu noul Parlament în care comuniştii au pierdut majoritatea confortabilă. În timpul preşedinţiei sale, la Chişinău s-a aflat la putere ultimul regim comunist din Europa, al patrulea din lume, iar a fi comunist la Chişinău era sinonim cu a fi antiromân. Şi pentru că vorbim de cele trei exemple, scopul regimului Voronin a fost îndepărtarea de România pentru o mai puternică justificare a statalităţii precare. Scopul său nu a fost să îşi rezolve problemna secesiunii Transnistriei, enclavă ce a fost profitabilă pentru toţi, ci să menţină cît mai mult secesiunea de România. Realitatea statală a demonstrat sub Voronin că nu nistrenii sunt adevăraţii secesionişti, ci guvernul de la Chişinău.
Lucrurile acestea au devenit limpezi imediat după alegerile din 5 aprilie 2009. Coaliţia pro-europeană şi-a început demersul, fapt vizibil cu prilejul vizitei premierului Filat, la Bucureşti, la 15 noiembrie 2009: “Dacă nu va fi ales preşedintele Republicii Moldova pîna pe 10 decembrie, vom avea alegeri anticipate în iulie 2010. Vom modifica pînă la urmă Constituţia prin referendum, fiindcă, dacă am vrea s-o facem prin Parlament, ne-ar trebui doua treimi din voturi. Putem însă adopta o noua Constituţie cu majoritate calificată şi s-o supunem la referendum, dacă nu vom putea alege preşedintele”.
Evoluţia fenomenelor politice de la Chişinău era previzibilă pentru observatori atenţi, atît de la Bucureşti, cît şi de la Kiev, Moscova sau pentru cei de pe malul stîng al Nistrului…

TRANSNISTRIA (Republica Moldovenească Nistreană)

…motiv pentru care analiştii de la Tiraspol au privit situaţia nouă de revenire „a unioniştilor la Chişinău ca pe o deschidere spre România”, lucru cvasi-confirmat de vizita premierului Filat la Bucureşti.
Mai subtil decît Traian Băsescu şi mai puţin comunist decît Vladimir Voronin, Igor Smirnov a încercat la fiecare nou mandat să-şi consolideze poziţia prezidenţială. Din acest punct de vedere, există o asemănare între Smirnov şi Ion Iliescu, amîndoi „încurcîndu-se” în numărul de mandate legale în realegeri succesive…
La alegerile din Transnistria din 11 decembrie 2005, pentru prima dată după 1990, are loc o deplasare a electoratului dinspre „dinozaurii” din jurul lui Smirnov, spre „lupii tineri şi reformişti din jurul lui Evgheni Şevciuk, liderul „Renovării”. În paralel are loc şi o deplasare a sprijinului financiar al holdingului Sheriff, condus de Viktor Guşan, dinspre grupul Smirnov spre grupul reformist.
La 10 decembrie 2006, Igor Smirnov dobîndeşte al patrulea mandat de preşedinte, dar tot de atunci încep fricţiunile cu noul Parlament. Aceste fricţiuni se adîncesc an de an, ajungînd în 2009 la conflict deschis şi direct între preşedinte şi Parlament.
Ca şi în România, unul din pretexte îl constituie un referendum, în cazul nistrean fiind vorba de ambiţia preşedintelui de a impune o nouă Constituţie care îi oferă puteri lărgite şi taie mult din atribuţiile legislativului. Conflictul a împărţit, practic, societatea nistreană în două.
O realitate este clară: la momentul politic noiembrie 2009, media de vîrstă a majorităţii susţinătorilor lui Igor Smirnov este de peste 65-70 de ani, în timp ce a susţinătorilor Obnovlenie/Renovarea este de sub 50 de ani…
Iată cum vede astăzi Evgheni Şevciuk situaţia în Transnistria şi conflictul direct: „politica de 20 de ani de gestionare a statului nostru, din diferite motive, a dus la falimentul de stat… Acest an, în opinia mea, a demonstrat în mod clar incapacitatea şefului executivului de a gestiona lucrurile, cît şi faptul că e responsabil atît pentru situaţia economică, cît şi pentru instabilitatea politică internă… Se pare că instituţia însăşi a preşedinţiei a încetat să fie un garant al stabilităţii, care este responsabilitatea sa directă!” Vedem cum acuzele sînt mai acide decît cele ale parlamentarilor de la Bucureşti contra preşedintelui Băsescu. E normal, poate, acesta e doar la primul mandat…
Prognozele abundă în aria de jurnalism de limbă rusă, atît din Tiraspol cît şi din Moscova. Iată un exemplu datînd din 16 mai 2008, citat de Olvia Press şi avînd în vizor viitoarele alegeri din Moldova-Chişinău: „Alegerile parlamentare din 2009 din Republica Moldova ar putea duce la unirea acestei ţări cu România, dacă la putere vor veni partidele cu orientare proromâneasca. Direcţii pot fi două: prima - în decursul unui an, Chişinăul va obţine fuziunea Republicii Moldova cu Transnistria, cu susţinerea mediatorilor şi garanţilor în reglementarea conflictului. “În această situaţie, într-o Românie unită, pe transnistreni îi asteaptă soarta de neinvidiat de cetăţeni calitatea a treia” (cei de calitatea a doua vor fi moldovenii). A doua variantă prevăzută este că aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană (RMN) îşi va păstra independenţa în pofida presiunilor externe. Republica Moldova “poate pleca în România fără RMN” şi astfel se vor adeveri prognozele mai vechi ale unor politologi.

CONCLUZII

1. În toate cele trei cazuri este vorba de acţiuni de conservare pentru cît mai mult timp posibil a unor piramide de putere ce sunt încă bine ancorate de trecutul totalitar comunist şi îndatorate vechiului rezervor de amestec comunist-Securitate-KGB. În nici unul din cazuri nu avem de-a face „la vîrf” cu persoane ce nu provin din mediul politic rezidual comunist.
2. În toate cele trei cazuri, cei trei preşedinţi au fost – şi încă mai sînt – deserviţi copios de serviciile secrete pe care au încercat, fiecare, în manieră proprie să şi le subsumeze. În toate cele trei cazuri, serviciile secrete au dovedit o obedienţă excesivă faţă de factorul prezidenţial. Adesea, părţi consistente din serviciile secrete au devenit slugi private ai unor indivizi de prim plan, lăsînd raţiunea înfiinţării lor – protecţia informativă a Statului şi răspuns la provocările majore externe – în plan secund. Toate evoluţiile politice din ultimul an, legate de acest domeniu şi apărute în presă au dovedit acest fapt.
3. Dacă în anii ’90, Serviciile de Securitate succesoare celor comuniste erau, în toate cele trei ţări, atît beneficiarele unor grăbite privatizări (prin persoane controlate, afişate la vedere), cît şi furnizoarele de personal pentru cariere politice de prim rang, după anul 2008 situaţia este în schimbare, pregătindu-se cîte o nouă generaţie de politicieni mai pragmatici. Fenomenul este mai vizibil în Transnistria, unde modelul de pragmatism impus de Putin în Rusia este urmat îndeaproape.
4. În toate cele trei ţări, presa este fie partizană, fie comercială, fie mixtă, respectiv, comercială pentru tiraj şi partizană pentru subvenţii. Rezultă de aici faptul că „dacă democraţia nu poate exista în absenţa unui minim efort de informare exactă a publicului” (J.F. Revel, 1988), în toate cele trei tinere pretinse democraţii efortul manipulativ permanent din partea puterii prezidenţiale a menţinut democraţia în stadiu de aparenţă ostentativ afişată, atît în faţa propriului popor, cît şi ca prezenţe internaţionale. Exemplul românesc e mai vizibil: faptele sînt una, iar prezentarea lor subiectivă şi deturnată de la adevăr, de către cei implicaţi, e cu totul altceva.
5. Toţi cei trei preşedinţi au sacrificat segmente întregi de proiecte naţionale în folosul unor priorităţi personale de imagine. Astfel, suferă major educaţia, cultura, asistenţa medicală, turismul etc.
6. În toate cele trei exemple nu avem de-a face în conflictele preşedinţie-parlament cu proiecte pe termen lung, de aşezare şi dezvoltare temeinică a statelor şi a celor ce locuiesc în ele, ci asistăm la lupte de uzură, extrem de nocive pentru publicul care vede cum perspectivele unor societăţi mai drepte şi prospere se îndepărtează mereu. Popoarele văd doar escaladarea delirantă a arbitrariului şi provizoratului, în timp ce proiecte aşteptate sînt aruncate în derizoriu. Dezgustul rezultat din acest fenomen stă la baza absenteismelor electorale, exploatate de clicile consiliante de preşedinţi – politbiuro-urile proprii, ce exploatează neonest moduri de a-şi mări puterea.
7. Nici unul din cei trei preşedinţi nu se aşteaptă la condamnări de ordin moral, deşi poziţia lor de preşedinţi este depăşită moral tocmai de acţiunile lor din ultimii ani. Se ajunge, astfel, în toate cele trei cazuri, la atingerea unor praguri critice de compromitere.

Sovietul Suprem a aprobat programul anti-criză pentru 2010

În 2010, RMN va continua să pună în aplicare măsuri de sprijinire a economiei în vederea ieşirii din criză cît mai repede posibil. Proiectul de lege a trecut astăzi de Consiliul Suprem în prima lectură, informează agenţia "Noua Regiune".

Acesta include 79 activităţi, de la sprijinirea tinerilor în zonele rurale, pînă la oferta de credite bugetare pentru ca întreprinderile să plătească impozitele şi custurile energiei. O analiză a programului anti-criză efectuată de Ministerul Economiei a arătat că prăbuşirea economiei transnistrene pe fondul crizei globale a fost diminuată, dar cu toate acestea, rezultatele pentru primele 9 luni arată că economia este încă stagnantă. Astfel, efectul programului anti-criză va fi extins şi pentru anul 2010. “Activităţile vor fi împărţite în trei domenii: politica socială, sprijinirea sectorului agricol, dezvoltarea oraşelor şi regiunilor”, a declarat ministrul adjunct al Economiei al RMN, Alevtina Slincenko. Povara fiscală va rămîne la nivelul anului 2008. În plus, în 2010, oraşele şi regiunile vor oferi împrumuturi pentru tineri profesionişti în construcţia de locuinţe, familiilor defavorizate, sprijin de stat pentru învăţarea elevilor, pentru şomeri, aceştia beneficiind şi de cursuri de reconversie profesională.

Suport va primi şi complexul energetic, statul va aloca bani pentru repararea instalaţiilor de energie electrică şi termică, precum şi pentru continuarea extinderii reţelei de gaze. În ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii, statul şi-a asumat o parte a dobînzii la împrumuturile pentru întreprinderile mici şi va crea un mecanism de garanţii la credite. Pentru întreprinzătorii individuali, valoarea unui brevet în anul viitor nu ar creşte. Se va simplifica birocraţia prin proceduri uşoare de obţinut a aprobărilor necesare (împotriva incendiilor sau controlul sanitar-veterinare, eliberarea permiselor diverse). Programul anti-criză va intra în vigoare de la 1 ianuarie, împreună cu Legea bugetului din 2010.

Fostul ministru român de Externe consideră că Rusia nu va abandona Republica Moldova

“Rusia nu va abandona Moldova, aşa cum s-a văzut pînă acum de peste hotare”, este de părere fostul ministru al Afacerilor Externe din România, istoricul Adrian Cioroianu. Aşa informează agenţia "Novîi Reghion", referindu-se la agenţia Global Romanian News, in cadrul conferinţei internaţionale "Moldova între eternitate şi integrarea europeană", din Bucuresti. Fostul diplomat a definit Moldova ca fiind “o poveste nefericită, care este încă în aşteptarea unor reforme lungi şi dureroae”.În ceea ce priveşte extinderea UE, istoricul şi diplomatul român consideră că este puţin probabil ca acest lucru să se întîmple, chiar dacă Moldova ar renunţa la statutul său de neutralitate. “Dar, Rusia nu va abandona Republica Moldova permiţîndu-i o prea mare apropiere a acesteia de occident”, a spus Cioroianu. De aici vine şi refuzul lui Putin de a strînge mîna cu noul premier, Vlad Filat, la Summit-ul CSI, Filat vorbind în mod pozitiv despre NATO.La rîndul său, primul secretar al Ambasadei Federaţiei Ruse în România, Anatoli Akopov, a spus că Rusia nu se opune integrării Moldovei în UE, iar Transnistria nu este un obstacol pentru acest lucru, invocînd exemplul din Cipru, diplomatul rus amintind că Moldova este membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Anatoli Kaminski: Preşedintele Smirnov a rezumat partidul său

Rezultatele sesiunii parlamentare dedicate discutării proiectului de lege al preşedintelui Smirnov avînd ca scop un referendum pentru proiectul noii Constituţii au fost comentate de Preşedintele Consiliul Suprem al RMN, Anatoli Kaminski. „Acesta este modul cel mai sensibil din toate cele posibile. Sînt foarte mulţumit de faptul că preşedintele a mers pe o astfel de mutare înţeleaptă. Igor Smirnov şi-a dat seama că nu sîntem împotriva modificării Constituţiei, ci împotriva tipului specific de Constituţie care a fost propus. Sîntem împotriva nu numai a acelor contradicţii interne aflate în ea, ci şi a esenţei sale. Nici Consiliul Suprem, nici preşedintele, nici executivul sau autorităţile legislative nu neagă faptul că este necesar să se aducă anumite modificări la Constituţie. Şi, mai presus de toate, acestea ar trebui să funcţioneze!În timpul dezbaterii constituţionale, am constatat o ruptură în relaţiile din societatea noastră, dar nu am permis ca aceasta să ajungă prea departe. Acest lucru este important.Sînt foarte supărat că ieri au fost invitaţi la reuniune liderii tuturor partidelor şi mişcărilor sociale, dar, din păcate, nici unul din cei care au sprijinit iniţiativa de a introduce proiectul prezidenţial nu a participat la sesiune şi nu a exprimat o opinie cu privire la acest subiect. Vorbesc de Partidul Patriotic (preşedinte Oleg Smirnov), partidul "Republica" (preşedinte Vladimir Riliakov), Partidul Liberal Democrat (preşedinte Roman Hudiakov) şi Apărătorii Uniunii RMN. Am fost foarte ingrijorat, dar am profunde îndoieli că aceşti lideri îşi exprimă opiniile în numele organizaţiilor lor sau ar cunoaşte opiniile colective. Noi sîntem în comunicare permanentă cu oameni care nu vorbesc ca membri ai unui partid, ci ca cetăţeni ai RMN. Liderii aceştia îşi exprimă sprijinul pentru preşedinte, ei sînt convinşi că “tot poporul este pentru”. Preşedintele - un om viu, nu este totuşi în măsură să acopere întregul volum de informaţii primite bazîndu-se pe consilierii şi asistenţii săi. Eu cred că aceştia în mod natural au înscenat situaţia de a-l plasa pe preşedinte într-o situaţie grea. Preşedintele începe să înţeleagă că noi nu putem accepta documentul şi că tensiunea a devenit mare şi deprimantă. Să sperăm că această zguduire politică va trezi pe politicieni, deputaţi, executivul şi întreaga societate, că este imposibil să se joace cu lucruri ca Constituţia şi stabilitatea socială.”

Şevciuk: “Preşedintele duce o campanie de discreditare a Parlamentului”

Declaraţia preşedintelui Partidului Republican “Renovarea”, deputatul Evgheni Şevciuk la şedinţa Consiliului Suprem din 18 noiembrie 2009 referitoare la iniţiativa legislativă a preşedintelui RMN de a organiza un referendum constituţional (fragmente)

Dragi colegi, oaspeţi, jurnalişti, dragi transnistreni! Vreau să spun imediat că am pregătit două rapoarte legate de Legea pe care Preşedintele a propus-o spre inovare. Dar, datorită faptului că Ministrul Justiţiei în raportul său se concentrează pe aspectele politice, consider că trebuie să fac nişte remarci obligatorii din punctul meu de vedere. Eu reprezint partidul Obnovlenie/Renovarea, care este un partener al partidului Rusia Unită şi care întruchipează majoritatea parlamentară, nu numai în Duma de Stat, dar în aproape toate regiunile din Rusia. Subliniez că ne concentrăm pe experienţa unui partid care are o majoritate parlamentară şi nu vorbim de o coaliţie. Sunt foarte bucuros să îmi exprim opiniile în prezenţa preşedintelui şi a altor reprezentanţi oficiali, ca şi unui public larg.

Astăzi avem în vedere iniţiativa preşedintelui pentru un referendum privind o nouă constituţie ce reprezintă viziunea preşedintelui însuşi. Eu, în calitate de cetăţean al RMN, adjunct al Consiliulu Suprem, folosind acest drept în prezent garantat de articolul 27 din Constituţie, dreptul la libertatea de opinie, reprezentând 22 circumscripţii electorale, care în alegeri mi-au dat 92,5 % din voturi, vreau să vorbesc în numele fiecărui transnistrian, al perspectivelor şi speranţelor sale. Eu sincer am sperat că această criză politică provocată din aprilie, acum în luna a opta, nu va creşte şi nu va atrage în orbita sa tot mai mulţi nistreni. Sînt profund convins că asistăm la o campanie organizată şi deliberată de discreditare a Consiliului Suprem, iar propunerea preşedintelui de a iniţia un referendum cu textul Constituţiei noi constituie un pas spre aprofundarea confruntării în care a fost atrasă societatea transnistreană. Mă refer doar la unele dispoziţii din proiectul de Constituţie:

1. Răspund la întrebarea ministrului justiţiei, astazi, aici, că de ce suntem îngrijoraţi de faptul că unele unităţi administrativ-teritoriale sunt excluse. Este îngrijorător deoarece există o problemă serioasă a zonelor de securitate pe care nu le recunoaştem deşi sînt aşezări umane acolo, şi oameni care nu ştiu unde să se includă ei înşişi (este vorba de fîşia lată de peste 1 km, ca zonă demilitarizată între Moldova-Chişinău şi Transnistria, instaurată după războiul din 1992 – n.n.). O excepţie de pe lista din textul constituţional al unităţilor administrativ-teritoriale a provocat deja o rezonanţă largă. Acum se dovedeşte că noua Constituţie nu rezolvă problema.
2. Propunerea de a elimina guvernarea locală. Trebuie să spun că administraţia locală se dezvoltă în mod diferit în ţările CSI şi în Europa, unde oamenii “din teritoriu sînt aleşi, mai degrabă decît numiţi. În plus, tendinţa mondială este transferul de mai multe funcţii publice spre teritorii! (Descentralizare – n.n.). Ne-am propus, de asemenea, ca în fiecare sat, şefii Administraţiei de Stat să fie numiţi de şefii judeţelor, care, la rîndul lor, sînt numiţi, nu aleşi. Situaţia nu are analogii în ţările care au căutat reguli civilizate de management. Apropo, administraţia locală nu există numai în majoritatea ţărilor din spaţiul european, ci există chiar şi în Honduras! Transnistria are şansa de a se întrece pe sine. Vorbim de o apropiere de Rusia sau de o întoarcere în secolul 16?

3. Extinderea influenţei ramurii executive (şeful Executivului este preşedintele – n.n.) dîndu-i puterea de a participa la formarea camerei superioare a parlamentului. Un astfel de sistem de aprobare a Parlamentului nu există în Rusia. Extindeţi această influenţă şi prin obţinerea dreptului executiv de dizolvare a consiliilor municipale, fără a le da dreptul, ca şi în Rusia, ca cetăţenii să aleagă şi să aprobe şefii de oraş sau regiune.

4. Parlament bicameral - deja aprobat, s-a stabilit înainte de 2000, şi apoi, la sugestia preşedintelui prin modificarea Constituţiei a fost transformat într-un parlament unicameral cu eficienţă scăzută. Bicameral a rămas în Rusia. În acelaşi timp, în Rusia, în parlament bicameral, subiecţii din Federaţie trimit oameni aleşi şi nu numiţi, astfel cum s-a propus de către preşedintele nostru, prin intermediul sistemului de neînţeles. Este absurd. Sistemul de control guvernamental federal nu se aplică la noi, în primul rînd, din cauza dimensiunii.

5. Redesenarea competenţelor tuturor autorităţilor din diverse domenii şi la diferite niveluri. În conformitate cu planul noului proiect, vor înceta competenţele şi vor fi realeşi deputaţi, judecători, şefi de guvern, miniştri, şi toate acestea ar fi de înţeles. Însă, în ciuda revizuirii şi a atribuţiilor preşedintelui, nu este clar de ce el s-a oprit şi nu a cerut şi alegeri anticipate, de preşedinte? Ar fi mai uşor de înţeles şi mai corect. Poate a uitat? Sau avem standarde duble? (…)
Foarte interesant din punctul de vedere al noului proiect de Constituţie este că cetăţenilor li s-a propus să revoteze dreptul la asistenţă medicală gratuită. Se pare că votul repetat va fi mai liber decît în prezent? De asemenea, cetăţenii sînt invitaţi în mod repetat, de exemplu, la votul pentru "dreptul la muncă", care este, de asemenea, acum, consacrat de articolul 35 din Constituţie. Din nou, arată asemănător cu o înşelătorie pentru cetăţenii creduli sau ce? Experţii Rusiei în drept constituţional, într-o analiză a proiectului de constituţie al RMN, au dezvăluit mai mult de o duzină de inadvertenţe majore cu comentariile alăturate. (…)
În schimb, aş dori să acord atenţie situaţiei politice, care este în mare măsură un derivat al acţiunii şefului executivului, şi anume instituţia de şef al statului. Continuă escaladarea tensiunilor politice şi a intoleranţei într-o societate în care în mod constant se polarizează. Un mecanism de punere în aplicare a ideii de a păstra poziţia sa neştirbită pare să fie căutarea permanentă de un inamic şi de această dată este vorba de deputaţi ai Consiliului Suprem, ai partidului de "reînnoire", acuzîndu-i de toate relele privind spre un inamic pentru a comuta atenţia de la el însuşi şi de la problemele economiei. Ei, parlamentarii, sînt “duşmanii” construirii unei societăţi prospere. Se pare că preşedintele se împiedică de aceasta.
În conformitate cu sloganuri privind îmbunătăţirea vieţii s-a schimbat sistemul de guvernare. Au venit şi au plecat din guvern miniştri, s-au succedat parlamentari. Constituţia din 1991 a fost rectificată de 12 ori! Şi situaţia s-a schimbat din bun, în tot mai rău! Avem o scădere a populaţiei de peste 20 de ani, de aproape 30%. În curînd, multe case rurale, şi chiar şi unele apartamente urbane vor fi încuiate şi mulţi se pregătesc să plece. De ce poporul nostru nu locuieşte aici şi se împrăştie peste tot în lume, lăsînd una dintre cele mai bogate regiuni, deşi de multe ori am schimbat constituţia noastră? De ce am pierdut în această perioadă 60 la sută din potenţialul nostru economic şi aproape că am ucis majoritatea satelor? De ce s-au încetinit investiţiile?

Am adoptat recent la prima lectură Bugetul de Stat pe 2010. (…) În 19 ani totalul locurilor de muncă în economie a scăzut cu mai mult de 2 ori, în timp ce numărul de bugetari a rămas aproape la acelaşi nivel.
În timp ce în 1991 numărul de persoane aflate în întreţinerea unui angajat în economie a fost de aproape 2 persoane (mă refer la întreţinere şi la salarizare), pînă în 2009 cifra s-a dublat, a fost deja de 4 persoane. Plus, după cum a indicat deja Grigori Stepanovici, datoria totală a crescut cu aproximativ 200-250 milioane pe an. Asta e realitatea. Aceasta este puterea noastră de eficienţă. Aici aveţi o republică prezidenţială. Nu trebuie să vă reamintesc expresia unei opere celebre, “Regele este gol!”. Imaginaţi-vă ce s-ar întîmpla cu guvernul într-o altă ţară cu astfel de indicatori economici şi ai datoriei, ar fi fost forţat să demisioneze. În opinia mea, trăim în perioadă de stagnare, în timp ce liderul îmbătrîneşte ca în cazul Uniunii Sovietice. Ceea ce s-a încheiat, toată lumea îşi aminteşte. Cred că majoritatea celor care ne-au delegat astăzi aici nu-şi fac nici o iluzie despre Constituţia următoare prin care preşedintele va aduce la viaţă Transnistria, va obţine noi locuri de muncă, o creştere a bunăstării, va aduce recunoaştere internaţională…

Nu ne este frică de referendumuri, sîntem îngrijoraţi de faptul că proiectul impus e neechilibrat, cu atît de multe contradicţii interne şi intră în conflict cu statutul de viitor subiect al Federaţiei Ruse. De asemenea, sîntem preocupaţi de un mod arbitrar de calculare a rezultatelor. Cu o astfel de retorică agresivă punem la îndoială orice demers. Acesta este Republica de astăzi. Acum puteţi privi în mod justificat economic, dovada faptului că politica de 20 de ani de gestionare a statului nostru, din diferite motive, a dus la falimentul de stat. (…) Şi pentru că avem nevoie de o economie competitivă, nu de un slogan! În plus, acest an, în opinia mea, a demonstrat în mod clar incapacitatea şefului executivului de a gestiona lucrurile, cît şi faptul că e responsabil atît pentru situaţia economică, cît şi pentru instabilitatea politică internă. Este necesar să găsim modalităţi optime pentru a atinge obiectivele necesare şi convenite de comun accord, să găsim soluţii la probleme, pentru a consolida statul prin dialogul politic intern! Se pare că instituţia însăşi a preşedinţiei a încetat să fie un garant al stabilităţii, care este responsabilitatea sa directă!
De ce s-a întîmplat astfel? Motivele sunt multe, dar voi numi cîteva, în opinia mea, esenţiale: - În primul rînd, desigur, este frica de răspundere. Responsabilitatea pentru situaţia din Transnistria, împotriva tentativelor al Consiliului Suprem pentru punerea în aplicare funcţiile de control; - utilizarea veniturilor din gaz şi problema datoriei; - ambiguităţi, cum le-a numit ambasadorul al Rusiei, în tranzacţiile cu fonduri din Rusia, îndreptate spre Transnistria; Alţi factori importanţi: - Această teamă de a pierde puterea, ca urmare a unor alegeri competitive corecte sau teama de a se retrage de la putere;

- Acesta este, probabil, o dragoste maniacală pentru putere;

- Mai este ranchiuna ca prost obicei, caracteristică unor conducători ai Evului Mediu;

- Această tentaţie, la sfatul cercul său interior, de a nu funcţiona pe baza Constituţiei şi a legilor existente, ci în mod arbitrar pe baza unor decrete;

- Şi, desigur, un factor agravant care afectează afacerile de stat - de a numi rude in guvern, un exemplu rar pentru Rusia, CSI şi Europa. (…)

„Comisie de conciliere”, la Tiraspol

La 18 noiembrie Prlamentul nistrean şi Preşedinţia au hotărît să supună Proiectul de Constituţie a Transnistriei propus de preşedintele Igor Smirnov analizei unei Comisii care va fi creată pe bază de paritate între reprezentanţii autorităţilor legislative şi executive, transmite Olga Kurileva de la agenţia Novîi Reghion. Această decizie a fost luată la sesiunea Consiliului Suprem dedicată discutării posibilităţii unui referendum asupra unei noi Constituţii.

Parlamentarii au respins propunerea de a organiza un referendum constituţional, care urma să aibă loc la 24 ianuarie, şi au solicitat şefului statului să stabilească o comisie care să elaboreze un proiect comun în acord cu Legea fundamentală, propunere pe care preşedintele a sprijinit-o.La întîlnire au participat preşedintele, miniştri, şefi de administraţii publice locale şi regionale, reprezentanţi de organizatii publice şi lideri ai partidelor politice.Ministrul Justiţiei, Serghei Stepanov, a prezentat proiectul prezidenţial descriind caracteristicile noii Constituţii şi motivele care justifică necesitatea de a consolida puterea prezidenţială.Schimbări semnificative au fost propuse în secţiunea cu privire la elementele de bază ale administraţiei - pentru a crea un parlament bicameral ca organism reprezentativ, introducerea unui guvern condus de un prim-ministru pentru a înlocui postul de vicepreşedinte şi un nou sistem de guvernare. Reprezentantul preşedintelui a subliniat faptul că la proiect a fost luată ca bază Constituţia din Rusia, cu care Transnistria armonizează legislaţia. Stepanov a sugerat că deputaţii Parlamentului vor da dovadă de înţelepciune şi tărie şi vor demonstra încrederea în oameni ca pe o sursă de putere “în cazul în care decid să organizeze un referendum privind noua constituţie”.

I. Smirnov, vorbind în Parlament, a declarat că a iniţiat un nou proiect de Lege fundamentală pe baza rezultatelor referendumului 2006, în care Transnistria a votat pentru independenţă şi încorporarea ulterioară în Rusia.Majoritatea covîrşitoare a parlamentarilor au considerat că proiectul nu este finalizat şi conţine un număr mare de contradicţii.

Preşedintele Comitetului juridic, Galina Antiufeeva, a remarcat faptul că documentul nu este în conformitate cu legislaţia din Rusia şi cu ideea de armonizare a legislaţiei celor două state. Ea a cerut că, în această privinţă, este necesar un aviz al unor experţi ruşi în drept constituţional. Potrivit Galinei Antiufeeva, proiectul nu garantează un echilibru de putere.

Şeful Comisiei financiare a amintit şi faptul că referendumul este deosebit de costisitor în perioadă de criză financiară. Grigore Mărăcuţă, care a condus parlamentul transnistrean pentru trei legislaturi, a constatat că este necesar să se ţină seama de avizul ţărilor garante şi de comunitatea internaţională care monitorizează îndeaproape procesele interne politice în Transnistria. El a subliniat că Rusia, în cazul în care va fi adoptat proiectul propus, nu va fi capabilă să apere Constituţia Transnistriei “nici din punct de vedere economic şi politic, nici din punct de vedere moral”.

Liderul Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, fost speaker al Parlamentului, Evgheni Şevciuk, a subliniat inadmisibilitatea modificărilor propuse la Legea fundamentală fiind net împotriva proiectului noii Constituţii. Discuţia a continuat tot mai accentuat din punct de vedere emoţional şi a durat mai multe ore. Cu toate acestea, părţile au convenit asupra unei soluţii.

Comentînd rezultatele reuniunii, preşedintele a numit decizia drept “înţeleaptă”.“Astăzi a fost o plăcere să asculţi critici, a spus preşedintele, adăugînd: am găsit un mod corect de a aborda problema. După audierea tuturor comentariilor, deşi am constatat contradicţii grave, vom lucra împreună pentru a face o Constituţie care să consolideze statul Transnistria”.

Vorbitorul Anatoli Kaminski a declarat, la rîndul său, că în curînd va fi fixat un calendar pentru finalizarea Comisiei mixte, precum şi componenţa acestei comisii de conciliere, lucru aşteptat la o reuniune plenară în decembrie.“Cred că în cele din urmă vom perfecţiona împreună o Constituţie de care au nevoie tinerii noştri ce trăiesc încă, din păcate, într-un stat nerecunoscut”, a spus el.

Igor Smirnov a ieşit la “băi de mulţime”

La 16 noiembrie preşedintele Igor Smirnov s-a întîlnit cu publicul nistrean şi cu reprezentanţii partidelor politice din Transnistria. Tema principală de discuţie a fost reforma constituţională, proiectul unei noi Constituţii fiind subiectul unui conflict direct între presedinţie şi Parlament.Preşedintele a prezentat poziţia sa cu privire la proiectul noii Constituţii şi la referendumul privind adoptarea Legii fundamentale a ţării. Conform declaraţiilor lui Smirnov, în 2006, tot în urma unui referendum, “populaţia noastră a votat pentru independenţa republicii şi apropierea ulterioară de Rusia, Transnistria începînd armonizarea legislaţiei noastre cu Rusia”.“Trei ani a durat acest process, dar Constituţia nu am încercat să o schimbăm. Noi înţelegem prin asta că Rusia nu este încă gata să ne ia în componenţa sa”, a spus el.Între timp a existat o iniţiativă de modificare a Constituţiei realizată de către deputaţi ai Consiliului Suprem (Parlamentul nistrean – n.n.). Un grup de parlamentari a dezvoltat un proiect de lege specială, pe care l-au adoptat chiar în prima lectură.“Schimbarea propusă de parlamentari a dus, de fapt, la o schimbare de guvern în Transnistria. În stadiul actual de nerecunoaştere este inacceptabil de a transforma republica noastră într-o republică parlamentară. O experienţă foarte tristă, după cum vedem, există la vecinii nostri”, a declarat Igor Smirnov, referindu-se la situaţia actuală conflictuală dintre Executivul şi Preşedinţia Republicii Moldova.Astfel, la Tiraspol, a fost creat în cadrul Preşedinţiei o Comisie Constituţională care a elaborat un proiect pentru o nouă Constituţie. “Numai că, munca acestei comisii a fost ignorată de către reprezentanţii Consiliului Suprem. În primul rând, deputaţii nu au venit la şedinţele Comisiei. Vă voi spune cum a fost. Eu nu am timp de pierdut, ei au votat deja împotriva proiectului, chiar şi fără audierea mea. Şi acum, dintr-o dată, parlamentarii au dorit să continue discuţia. De asemenea, azi am auzit de intenţia lor de a bloca decizia de a organiza un referendum. Spuneţi-mi, acest lucru este adevărat? Cine le-a dat dreptul de a bloca propunerea preşedintelui, un om ales prin vot popular?”, a spus Igor Smirnov.Reprezentanţii partidelor politice, în mare parte au susţinut necesitatea unui referendum. Cu toate acestea, unele prevederi din proiectul de Constituţie, în opinia lor, pot fi îmbunătăţite în continuare.
Publicul este mai interesat de ceea ce s-ar întîmpla în cazul în care Consiliul Suprem ar refuza să aprobe un proiect de lege referitor la organizarea unui referendum.
“Chiar dacă reuşim să colectăm cincisprezece mii de semnături, ultimul cuvînt revine Deputaţilor. În orice caz, numai ei au dreptul de a decide să se organizeze un referendum.În cazul în care Consiliul Suprem nu va fi de acord, vom încerca să îl convingem. Ce s-ar putea face mai mult? Prin urmare, proiectul noii Constituţii şi decizia de a organiza un referendum au fost luate de către preşedinte. Am făcut aceasta pentru viitor, pentru a scăpa de situaţia cu care ne confruntăm astăzi”, a spus Igor Smirnov.În finalul întîlnirii preşedintele a mulţumit membrilor partidelor politice şi publicului pentru dialogul deschis. Şeful statului a subliniat din nou faptul că toate deciziile importante vor ţine cont de recomandarea populaţiei.
Mîine, la rîndul său, Parlamentul nistrean se va întruni în şedinţă extraordinară pentru a lua o decizie privind presiunile prezidenţiale pentru un referendum şi pentru o nouă Constituţie ce ar spori mult puterea preşedintelui nistrean. Vom reveni cu amănunte.

Igor Smirnov, contestat şi din Rusia

Preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, propune un referendum naţional pentru o nouă Constituţie, referendum programat pe data de 24 ianuarie 2010. Responsabil pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost numit vicepreşedintele Alexander Korolev. Experţii cred că obiectivul principal al acestui referendum constituţional este dizolvarea Sovietului Suprem al Republicii (Parlamentul nistrean) şi organizarea de noi alegeri parlamentare. Preşedintele Comitetului Dumei de Stat a Federatiei Ruse pentru Probleme Constituţionale, Legislaţie şi Constructie Statală, Vladimir Pligin (foto), a subliniat într-un interviu pentru canalul rus de ştiri "Veşti", “că ori de cîte ori se pune problema unei iniţiative constituţionale, ai nevoie să te uiţi la ceas într-un mod semnificativ” (pentru că urmează alegeri anticipate parlamentare, în cazul Transnistriei, se desfiinţează actualul Parlament, extrem de incomod pentru grupul politic din jurul preşedintelui Smirnov – n.n.). El a menţionat faptul că, în state diferite (member ale CSI – n.n.) procesul constituţional este în curs de dezvoltare, astfel că el este interesat în mare măsură să ia în considerare si să înteleagă unele lucruri care sînt în proiectul noii Constituţii. “În special, spun că această nouă versiune a Constituţiei trebuie să fie conformă cu standardele internaţionale dar, mai întîi, Constituţia poate fi şi textul ce ar putea avea efecte arbitrare asupra unor persoane fizice. Cu toate acestea, suma efectelor este întotdeauna extrem de important, ea trebuie să reflecte un echilibru între diversele componente ale guvernării”, a declarat Vladimir Pligin.“Este un semn de societate modernă, acest echilibru, atunci cînd autorităţile sînt în echilibru reciproc”, rezumă Pligin. Doar că aici e o posibilă problemă, cea a dominanţei absolute a puterii prezidenţiale”. “În cazul în care textul va fi adoptat, în fapt se ridică problema mandatului de preşedinte, care este, fără restricţii specifice cu privire la posibilităţile constituţionale pentru realegeri succesive. Prin urmare, aceste dispoziţii fac posibilă o astfel de preşedinţie perpetuă, fapt ce nu este pe deplin conform cu standardele internaţionale”, a rezumat Preşedintele Comisiei Dumei de Stat pentru Probleme Constituţionale, Legislaţie şi Constructie Statală, Vladimir Pligin.

Andrei Sipcenko: “Proiectul de Constituţie al preşedintelui are nevoie de serioase îmbunătăţiri”

Lupta politică din Transnistria, pe tema propunerii prezidenţiale pentru o noua Constituţie adoptată prin referendum se acutizează. Astfel, membrul în Consiliul Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene (parlamentul nistrean), Andrei Sipcenko, într-un interviu acordat agenţiei Lenta PMR, a vorbit despre concluziile privind rezultatele audierilor parlamentare legate de proiectul de Constituţie lansat de presedintele Smirnov, ce au avut loc la 12 noiembrie în Sovietul Suprem al Transnistriei.În special, el a spus: “Majoritatea organizaţiilor publice, chiar şi cele care sprijină necondiţionat impunerea Constituţiei la un referendum propus, recunosc că există mari deficienţe în proiect, aceste deficienţe trebuind să fie eliminate şi numai apoi documentul să fie supus pentru discuţii publice. Înţeleg că cererea lor (a presedinţiei – n.n.) este aceasta: “Să continuăm procesul de discuţii la acest proiect de Constituţie pentru a corecta deficienţele”. Dar este evident pentru toata lumea, chiar şi pentru mulţi membri ai Partidului Patriotic şi OSTK faptul că “noul proiect de Constituţie nu este perfect şi are nevoie de rafinament”.“Cred că toţi factorii politici au ajuns la concluzia că documentul are nevoie de îmbunătăţiri serioase. În orice caz, noi vom informa corect populaţia despre aceasta, dar şi despre faptul că nu vom participa la nici o comisie de discutare a acestui proiect antiparlamentar”, a subliniat deputatul.
Menţionăm faptul că proiectul lui Smirnov prevede o limitare drastică a puterii legislative, ducînd la anularea actualului Parlament şi impunerea unuia mai flexibil şi mai maleabil pentru prelungirea puterii lui Igor Smirnov.
De altfel, de trei zile, TV RMN organizează dezbateri televizate cu cîte un invitat din partea partidului Obnovlenie, al lui Evgheni Sevciuk, care se pronuntă categoric împotriva iniţiativei lui Smirnov, şi din partea sprijinitorilor preşedintelui, dezbaterile fiind foarte aprinse.
Miercuri, 18 noiembrie, Parlamentul nistrean se va pronunţa asupra proiectului de Constituţie şi a referendumului, observatorii politici dînd ca sigură respingerea integrală a iniţiativei prezidenţiale.
În acest caz, preşedintele poate impune referendumul printr-un Decret presidenţial, după strîngerea a minim 15.000 de semnături în favoarea sa.
După cum se poate constata, lupta pentru putere la Tiraspol a atins un alt nivel, lucrurile urmînd a fi tranşate în urmatoarele două luni.

Chişinăul propune Moscovei înlocuirea formatului de menţinere a păcii

Aflat la Bucureşti, premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, a confirmat presei române că Guvernul Moldovei continuă să insiste pentru necesitatea înlocuirii formatului curent de menţinere a păcii din contingentul internaţional de pe Nistru, informeaza Serghei Vulpe de la agenţia Novîi Reghion. Şeful guvernului Republicii Moldova a spus într-un interviu acordat agenţiei NewsIn că “am vizitat frecvent satul Golercani, situat pe malul drept al Nistrului, lîngă Dubăsari şi am fost extrem de trist cînd, pe podul peste Nistru, am salutat soldaţi cu mitraliere şi echipament militar. Nu văd nici o logică în aceasta”, a spus Filat. El a spus că e clar pentru toata lumea că “acest punct de vedere ar trebui să fie susţinut de toate părţile implicate în procesul de negociere, deoarece deciziile sînt luate numai prin consens”. Filat e sigur că decisivă în această privinţă este poziţia Rusiei şi, “în cazul în care Moscova vrea să dea un nou impuls negocierilor pentru soluţionarea conflictului transnistrean, ar trebui să accepte propunerea din Moldova”. În decembrie, problema va fi discutată la reuniunea OSCE de la Atena şi Chişinăul se aşteaptă să fie adoptată o declaraţie specială privind forţele de menţinere a păcii în Republica Moldova. Rezoluţia privind conflictul transnistrean depinde de Chişinău, crede premierul Filat. “Cu cît prosperitatea în Republica Moldova va creşte, cu atît va fi mai aproape soluţionarea conflictului, iar mai înalta calitate a vieţii depinde în mare parte de sprijinul deschis al partenerilor externi”, a spus Filat. De asemenea, el consideră că soluţionarea conflictului transnistrean nu este rapid şi uşor rezolvabil, acest lucru necesită timp şi un dialog susţinut pentru crearea condiţiilor de reintegrare semnificativă în Moldova.

Creşterea incidenţei contrabandei cu droguri în Moldova

Angajaţii departamentului pentru combaterea contrabandei din cadrul Comitetului de Stat al Vamilor din Republica Moldoveneasca Nistreană au raportat pentru anul 2009 o creştere a contrabandei de droguri din Republica Moldova. Din numărul total de încălcări ale reglementărilor de frontieră aflate în curs de investigare, 70% sînt fapte legate de traficul de droguri Republica Moldova. În toate cazurile depistate, instanţele penale au pronunţat condamnări, se spune în raportul către presă al CVS al RMN. Un astfel de caz a fost înregistrat la sfîrşitul lunii martie a acestui an, cînd ofiţerii de combatere a contrabandei în zona Dubăsari au arestat două tinere care au încercat să transporte peste graniţă spre Chişinău prin contrabandă aproape două kilograme de droguri provenite din mac. Aceste fapte sînt clasificate ca fiind foarte grave, săvîrşite cu intenţie. În conformitate cu hotărîrea judecătorească, autorii au fost condamnaţi la şaisprezece ani de închisoare. Astfel, o încercare de a cîştiga 100 de euro s-a transformat in mulţi ani de detenţie.

Viaţa religioasă în Transnistria VII

Desrobirea Transnistriei şi restaurarea credinţei

În data de 22 iunie 1941, armata română, împreună cu aliaţii germani, trec Prutul şi pornesc atacul contra bolşevicilor pe care îi resping din Basarabia, cotropită de U.R.S.S. în 1940. Trec Nistrul şi, după căderea Odesei, la 16 octombrie 1941, tot ţinutul dintre Nistru şi Bug este eliberat. Nordul Transnistriei, în afară de Odesa, „era în mîinile noastre încă de la jumătatea lunii august”. („Viaţa religioasă în Transnistria”, „Desrobirea Transnistriei şi restaurarea credinţei”, autor Arhimandrit Dr. Antim Nica, Vicarul Misiunii Bisericeşti pentru Transnistria, 1943, pag. 68).
Pentru organizarea şi administraţia civilă a acestei provincii s-a instituit, cu începere de la 19 august 1941, un guvern cu sediul provizoriu la Tiraspol.
Concomitent se pune problema organizării bisericeşti a noii provincii. Biserica a fost instiutuţia cel mai greu lovită de comunişti.
De îndată ce se îndepărta frontul dintr-o localitate, credincioşii se adunau la vechea lor biserică, transformată de bolşevici în club, sală de cinema sau altceva, o amenajau rapid cu icoane şi cruci, pe care, pînă atunci, le avuseseră ascunse, improvizau un cor şi cădeau în genunchi. Antim Nica spune că oamenii se îmbrăţişau ca la Paşti şi se salutau cu urarea „Hristos a înviat!”.
Credincioşii încep să repare singuri bisericile şi să caute preoţi. În acest scop, mai multe delagaţii pleacă în eparhiile apropiate de la Chişinău, Bălţi şi Iaşi, cerînd preoţi şi cele trebuitoare cultului, precum cărţi, icoane, veşminte etc.
Sunt şi cazuri de preoţi care au stat ascunşi de teama bolşevicilor şi acum ieşeau să facă slujbe. O mînă de ajutor au dat acestei populaţii şi preoţii militari din spatele frontului.
Era nevoie, însă, de ceva organizat, deoarece cei 23 de ani de stăpînire bolşevică lăsareră urme adînci în sufletele tinerilor. Se impunea, aşadar, o muncă de încreştinare a populaţiei tinere, crescută în spirit comunist.
În aceste condiţii, Patriarhul Ţării, în înţelegere cu Conducătorul Statului, a decis, la mijlocul lunii august 1941, înfiinţarea „Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria”, care avea drept scop încreştinarea din nou şi organizarea vieţii bisericeşti în ţinutul dintre Nistru şi Bug.
În primul an, sediul Misiunii a fost la Tiraspol, şi, începînd cu 26 octombrie 1942 la Odesa. Conducerea acesteia a fost încredinţată, la început, P.C. Arhimandrit I. Scriban, profesor la facultatea de teologie din Bucureşti. Întrucît însă, pe aceste locuri au fost reşedinţe vlădiceşti, iar la Odesa se înfiinţase chiar o mitropolie, s-a decis ca în fruntea mişcării misionare din Transnistria să fie pus un arhiereu.
La 6 noiembrie 1942 este numit conducător al Misiunii I.P.S. Mitropolit Visarion Puiu.
Cînd s-a aflat de înfiinţarea Misiunii, delegaţii numeroase, trimise din toatre părţile Transnistriei, pornesc spre Tiraspol cu cereri de a li se sfinţi bisericile şi a li se da preoţi.
Cîntăreţii bisericeşti sunt aproape toţi localnici, fără să aibă o pregătire muzicală şcolară.
Din punct de vedere administrativ bisericesc, întreg teritoriul Transnistriei este împărţit în 14 protoierii şi 63 subprotoierii, socotind pentru fiecare judeţ cîte o protoierie (una, însă, este pentru municipiul Odesa) şi pentru fiecare plasă cîte o subprotoierie. Întreaga activitate misionară este dirijată şi centralizată de conducerea Misiunii bisericeşti pentru Transnistria, avînd în frunte pe I.P.S. Mitropolit, ca şef al Misiunii, ajutat de 2 vicari, 3 consilieri, organe de inspecţie şi o cancelarie.

Apostolatul în Transnistria

Începuturile activităţii misionare se caracterizează prin refacerea locaşurilor de închinare. Iniţiativa lucrărilor porneşte, de obicei, de la credincioşi, avînd sprijinul misionarilor la adunarea de fonduri şi materiale.
Cu toate greutăţile vremurilor de război, în mai puţin de doi ani s-au reparat şi redat cultului 632 biserici şi case de rugăciune. „În curs de reparaţie sau construcţie se găsesc în prezent 309 biserici şi case de rugăciune. Parohii fără locaş de închinăciune sunt numai 70”. (Idem, pag. 72).
Alt aspect caracteristic începuturilor de apostolat în Transnistria este activitatea liturgică a misionarilor. Poporul voia să se apropie de cele sfinte, cerînd preoţilor sfintele taine.
În general, tineretul nu este refractar faţă de biserică, ia parte la solemnităţile religioase şi poartă discuţii pe teme religioase.
Cea mai mare problemă pe care Misiunea o are de rezolvat este catehizarea maselor şi formarea tinerilor în spiritul creştin. În acest scop, religia este predată în toate şcolile din Transnistria. Aici se iveşte o altă problemă. Lipseau cadrele didactice, materialele didactice – manuale şi tablouri intuitive.
În şcolile primare, pe lîngă preoţi, fiindcă sunt foarte puţini, religia este predată de învăţători şi cateheţi, care au urmat cursuri speciale de religie.
La învăţămîntul secundar, predarea religiei se face, de regulă, de preoţi. La universitatea din Odesa există o catedră de teologie pentru toţi studenţii.
Influenţa preotului asupra mulţimii se exercită de obicei prin slujbe şi predici. Dar lucrarea misionară variază de la oraş la sat şi după nevoile spirituale ale populaţiei, îmbrăcînd şi alte forme, cum ar fi, de pildă, conferinţele şi concertele religioase, cursurile catehetice, proiecţii de filme religioase etc. Activitatea de binefacere este foarte apreciată de popor.
În centrele rurale, unii misionari au organizat cămine culturale, prin mijlocirea cărora ei se apropie de nevoile zilnice ale sătenilor.
În absenţa misionarilor, cuvîntul scris, prezentat pe înţelesul poporului, sub formă de broşură, revistă sau ziar, poate face însemnate servicii propagandei religioase. Pînă acum se tipăriseră cărţi de rugăciune, calendare, foi misionare etc., însă într-un număr prea mic faţă de cerinţele populaţiei.
Pentru completarea cadrelor misionare şi pentru pregătirea preoţilor de mîine au fost înfiinţate două seminarii: unul la Dubăsari şi altul la Odesa. Seminarul din Dubăsari a început să funcţioneze cu primele două clase, iar cel de la Odesa era un seminar de vocaţie, în care erau primiţi absolvenţi de curs secundar, ce puteau candida pentru hirotonie într-un timp foarte scurt.
„Lucrarea misionară din Transnistria a intrat într-o nouă fază de dezvoltare şi a căpătat un avînt puternic sub conducerea I.P.S. Mitropolit Visarion, care, pe lîngă experienţa sa îndelungată, adaugă o energie mereu proaspătă şi o rîvnă puţin obişnuită” (Op. cit., pag. 76).

Viaţa religioasă în Transnistria VI

Republica Moldovenească şi Episcopia de la Balta

La 12 octombrie 1924 se hotărăşte înfiinţarea Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldoveneşti (R.A.S.S.M.) ca provincie independentă în graniţele Ucrainei, iar la 19 august anul următor se dă şi constituţia noii republici.
Teritoriul ei cuprindea 8434 km p., avînd următoarele centre mai importante: Slobozia, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Ocna, Ananiev, Bîrzula, Rîbniţa, Balta, Crutie şi Camenca. Capitala este aşezată întîi la Balta, dar în 1929 e mutată la Tiraspol.
În 1938, în întreaga republică, alfabetul latin este părăsit şi se revine la cel rusesc, iar dascălii „latinişti” sunt arestaţi şi deportaţi. Se spunea atunci moldovenilor că ei nu sunt români şi că limba moldovenească este un dialect slav.
Conducerea republicii a fost încredinţată mai mult ucrainienilor şi evreilor, elementul moldovenesc fiind ţinut în minoritate şi în roluri secundare.
Sovieticii îngăduie organizarea, în cadrele R.A.S.S.M.-ului, a unei episcopii moldoveneşti cu sediul la Balta. Cu toate că episcopia s-a înfiinţat la scurt timp după înfiinţarea republicii, ea nu a putut fi ocupată decît în 1926, cînd a fost numit ca titular al noii eparhii moldoveanul Gavriil Rohut.
Episcopia moldovenească de la Balta făcea parte din biserica disidentă „sinodală” sau „Biserica Vie”, caracterizată printr-o loialitate excesivă faţă de regimul sovietic şi care ducea o luptă aprigă împotriva bisericii vechi tihoniene.
„Biserica Vie”, sinodală, număra în 1926, în Ucraina, 24 de eparhii. În Transnistria de astăzi avea 5 aparhii: mitropolia Odesei, arhiepiscopia Pervomaisc (Golta), episcopia Moldovei, arhiepiscopia Tulcinului şi arhiepiscopia Moghilăului.” („Viaţa religioasă în Transnistria”, „Republica Moldovenească şi Episcopia de la Balta”, autor Arhimandrit Dr. Antim Nica, Vicarul Misiunii Bisericeşti pentru Transnistria, 1943, pag. 61).
„Episcopia Moldovei”, alegîndu-şi reşedinţa la Balta, găseşte aici un centru religios cu vechi tradiţii vlădiceşti. În perioada ţaristă, la Balta se afla reşedinţa vicarilor eparhiei Podoliei; titularii eparhiei stăteau la Cameneţ-Podolsk. Ultimul din vechii vicari a fost arhiereul Pimen, care a păstorit la Balta în anii 1914-1919, cînd decine arhiepiscop la Cameneţ-Podolsk şi apoi mitropolit al Harcovului şi al întregii Ucraine şi, după 1923, conducător al Bisericii „sinodale”.
După Pimen, au mai păstorit la Balta următorii arhierei: Gherasim (1921-1923); Iuvenalie (1923), Dimitrie Galiţchi (1923-1924) şi Nicolae (1924-1926). Gavriil Rohut vine la Balta în 1926, însă nu ca vicar, ci ca episcop deplin. În urma înfiinţării republicii moldoveneşti, vicariatul de Balta a fost ridicat la rangul de episcopie de sine stătătoare.
Episcopul Gavriil păstoreşte la Balta pînă în 1938. Cei care l-au cunoscut spun că trăia foarte modest, după cum precizează Antim Nica. Tot acesta susţine că Gavriil se întreţinea din venitul de la Catedrală şi din micile cotizaţii parohiale. În 1938, cînd au fost închise toate bisericile şi toţi preoţii deportaţi, şi episcopul Gavriil a fost ridicat de poliţie şi dus în surghiun. Se crede că a fost ucis.
Arhiva episcopiei a fost distrusă sau pierdută. Între alte scriei rămase a fost găsit un registru de procese verbale al episcopiei pentru anul 1931.
Episcopia Moldovei avea 164 de parohii şi se întindea pe tot cuprinsul republicii moldoveneşti.
Chiriahul conducea eparhia înconjurat de un consiliu eparhial, numit „Cîrmuirea Eparhială Moldovenească” (C.E.M.). În anul 1931, C.E.M.-ul avea următoarea alcătuire: Episcopul Gavriil Rohut – preşedinte; protoiereul N. Dooroholschi şi protoiereul N. Leatîţchi – membri; protoiereul I. Leviţchi – secretar.
C.E.M. se întrunea săptămînal în şedinţă şi lua decizii în toate problemele curente ale eparhiei. Făcea numiri şi transferări de preoţi, acorda gratificaţii, depunea din treaptă pe cei care se lepădau de credinţă, judeca neînţelegerile dintre clerici etc.
Lucrările mai importante erau lăsate pentru chibzuinţa adunării plenare a C.E.M., alcătuită din preoţi şi mireni şi care se întrunea o dată pe an. Chesituni mai grele erau trimise spre rezolvare Sf. Sinod de la Harcov.
În centrele mai importante, episcopia avea orînduiţi protoierei, care lucrau împreună cu un consiliu protoieresc.
În parohii, treburile bisericeşti ca întreţinerea bisericii şi a preotului erau în sarcina consiliului parohial, iar, la nevoie, se întrunea şi adunarea parohială. Ăreşedinte al acestora era întotdeauna un mirean; preotul se ocupa numai de slujbele bisericeşti şi de nevoile duhovniceşti ale credincioşilor.
Sistemul acesta de organizare bisericească era generalizat în toate eparhiile „sinodale”. Caracterul său democrat era dictat de împrejurări şi era menit să sprijine şi să apere clerul de diferitele presiuni din afară.
Cu mici deosebiri, organizarea bisericească era aproape la fel şi în eparhiile „tihoniene”, precum şi în cele „ucrainiene”, care aparţineau de biserica „samosveată” a lui Lipcovschi.
Corespondenţa oficială a eparhiei se făcea în ruseşte.
O dată cu arestarea episcopului Gavriil încetează şi existenţa eparhiei moldoveneşti de la Balta.
În perioada în care la Balta păstorea episcopul Gavriil Rohut, în sudul acestui ţinut este un alt arhiereau moldovean, Teodosie Chirică, în funcţia de vicar al mitropoliei din Odesa. În ajunul revoluţiei bolşevice, el pleacă peste Nistru, unde a activat pe terenul pastoraţiei în oraşele Nicolaev şi Herson. Rămas văduv, intră în monahism şi la 1 octombrie 1933 este făcut arhiereu în Odesa.El păstoreşte aici pînă în 1937, cînd este arestat de bolşevici şi probabil împuşcat.

Cooperare moldo-nistreană în domeniul legislativ

La 8 noiembrie 2009, în localitatea Vadul lui Vodă a avut loc un seminar privind cooperarea dintre agenţiile de aplicare a legilor din Moldova şi din Transnistria. Seminarul a fost organizat de preşedinţia greacă a OSCE şi Misiunea OSCE în Moldova. Participanţii au fost salutaţi la seminar de către şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Philip Remler (foto), reprezentantul Special al OSCE, K. Christopoulos, miniştri ai Afacerilor Interne din Republica Moldova şi din Transnistria, precum şi de reprezentanţi politici din Republica Moldova şi Transnistria. Adresîndu-se participanţilor la seminar, ministrul afacerilor externe al Republicii Moldoveneşti Nistrene, Vladimir Iastrebciak, a remarcat faptul că “această cooperarea constructivă a agenţiilor de aplicare a legilor serveşte cel mai bine interesele poporului din Moldova şi Transnistria şi poate fi un impuls important pentru dezvoltarea în continuare a cooperării între cele două părţi”. În timpul întîlnirii s-a căzut de acord să se organizeze o serie de activităţi la nivel de seminar începînd cu 9 noiembrie a acestui an, la Tiraspol.