Şevciuk: “Preşedintele duce o campanie de discreditare a Parlamentului”

Declaraţia preşedintelui Partidului Republican “Renovarea”, deputatul Evgheni Şevciuk la şedinţa Consiliului Suprem din 18 noiembrie 2009 referitoare la iniţiativa legislativă a preşedintelui RMN de a organiza un referendum constituţional (fragmente)

Dragi colegi, oaspeţi, jurnalişti, dragi transnistreni! Vreau să spun imediat că am pregătit două rapoarte legate de Legea pe care Preşedintele a propus-o spre inovare. Dar, datorită faptului că Ministrul Justiţiei în raportul său se concentrează pe aspectele politice, consider că trebuie să fac nişte remarci obligatorii din punctul meu de vedere. Eu reprezint partidul Obnovlenie/Renovarea, care este un partener al partidului Rusia Unită şi care întruchipează majoritatea parlamentară, nu numai în Duma de Stat, dar în aproape toate regiunile din Rusia. Subliniez că ne concentrăm pe experienţa unui partid care are o majoritate parlamentară şi nu vorbim de o coaliţie. Sunt foarte bucuros să îmi exprim opiniile în prezenţa preşedintelui şi a altor reprezentanţi oficiali, ca şi unui public larg.

Astăzi avem în vedere iniţiativa preşedintelui pentru un referendum privind o nouă constituţie ce reprezintă viziunea preşedintelui însuşi. Eu, în calitate de cetăţean al RMN, adjunct al Consiliulu Suprem, folosind acest drept în prezent garantat de articolul 27 din Constituţie, dreptul la libertatea de opinie, reprezentând 22 circumscripţii electorale, care în alegeri mi-au dat 92,5 % din voturi, vreau să vorbesc în numele fiecărui transnistrian, al perspectivelor şi speranţelor sale. Eu sincer am sperat că această criză politică provocată din aprilie, acum în luna a opta, nu va creşte şi nu va atrage în orbita sa tot mai mulţi nistreni. Sînt profund convins că asistăm la o campanie organizată şi deliberată de discreditare a Consiliului Suprem, iar propunerea preşedintelui de a iniţia un referendum cu textul Constituţiei noi constituie un pas spre aprofundarea confruntării în care a fost atrasă societatea transnistreană. Mă refer doar la unele dispoziţii din proiectul de Constituţie:

1. Răspund la întrebarea ministrului justiţiei, astazi, aici, că de ce suntem îngrijoraţi de faptul că unele unităţi administrativ-teritoriale sunt excluse. Este îngrijorător deoarece există o problemă serioasă a zonelor de securitate pe care nu le recunoaştem deşi sînt aşezări umane acolo, şi oameni care nu ştiu unde să se includă ei înşişi (este vorba de fîşia lată de peste 1 km, ca zonă demilitarizată între Moldova-Chişinău şi Transnistria, instaurată după războiul din 1992 – n.n.). O excepţie de pe lista din textul constituţional al unităţilor administrativ-teritoriale a provocat deja o rezonanţă largă. Acum se dovedeşte că noua Constituţie nu rezolvă problema.
2. Propunerea de a elimina guvernarea locală. Trebuie să spun că administraţia locală se dezvoltă în mod diferit în ţările CSI şi în Europa, unde oamenii “din teritoriu sînt aleşi, mai degrabă decît numiţi. În plus, tendinţa mondială este transferul de mai multe funcţii publice spre teritorii! (Descentralizare – n.n.). Ne-am propus, de asemenea, ca în fiecare sat, şefii Administraţiei de Stat să fie numiţi de şefii judeţelor, care, la rîndul lor, sînt numiţi, nu aleşi. Situaţia nu are analogii în ţările care au căutat reguli civilizate de management. Apropo, administraţia locală nu există numai în majoritatea ţărilor din spaţiul european, ci există chiar şi în Honduras! Transnistria are şansa de a se întrece pe sine. Vorbim de o apropiere de Rusia sau de o întoarcere în secolul 16?

3. Extinderea influenţei ramurii executive (şeful Executivului este preşedintele – n.n.) dîndu-i puterea de a participa la formarea camerei superioare a parlamentului. Un astfel de sistem de aprobare a Parlamentului nu există în Rusia. Extindeţi această influenţă şi prin obţinerea dreptului executiv de dizolvare a consiliilor municipale, fără a le da dreptul, ca şi în Rusia, ca cetăţenii să aleagă şi să aprobe şefii de oraş sau regiune.

4. Parlament bicameral - deja aprobat, s-a stabilit înainte de 2000, şi apoi, la sugestia preşedintelui prin modificarea Constituţiei a fost transformat într-un parlament unicameral cu eficienţă scăzută. Bicameral a rămas în Rusia. În acelaşi timp, în Rusia, în parlament bicameral, subiecţii din Federaţie trimit oameni aleşi şi nu numiţi, astfel cum s-a propus de către preşedintele nostru, prin intermediul sistemului de neînţeles. Este absurd. Sistemul de control guvernamental federal nu se aplică la noi, în primul rînd, din cauza dimensiunii.

5. Redesenarea competenţelor tuturor autorităţilor din diverse domenii şi la diferite niveluri. În conformitate cu planul noului proiect, vor înceta competenţele şi vor fi realeşi deputaţi, judecători, şefi de guvern, miniştri, şi toate acestea ar fi de înţeles. Însă, în ciuda revizuirii şi a atribuţiilor preşedintelui, nu este clar de ce el s-a oprit şi nu a cerut şi alegeri anticipate, de preşedinte? Ar fi mai uşor de înţeles şi mai corect. Poate a uitat? Sau avem standarde duble? (…)
Foarte interesant din punctul de vedere al noului proiect de Constituţie este că cetăţenilor li s-a propus să revoteze dreptul la asistenţă medicală gratuită. Se pare că votul repetat va fi mai liber decît în prezent? De asemenea, cetăţenii sînt invitaţi în mod repetat, de exemplu, la votul pentru "dreptul la muncă", care este, de asemenea, acum, consacrat de articolul 35 din Constituţie. Din nou, arată asemănător cu o înşelătorie pentru cetăţenii creduli sau ce? Experţii Rusiei în drept constituţional, într-o analiză a proiectului de constituţie al RMN, au dezvăluit mai mult de o duzină de inadvertenţe majore cu comentariile alăturate. (…)
În schimb, aş dori să acord atenţie situaţiei politice, care este în mare măsură un derivat al acţiunii şefului executivului, şi anume instituţia de şef al statului. Continuă escaladarea tensiunilor politice şi a intoleranţei într-o societate în care în mod constant se polarizează. Un mecanism de punere în aplicare a ideii de a păstra poziţia sa neştirbită pare să fie căutarea permanentă de un inamic şi de această dată este vorba de deputaţi ai Consiliului Suprem, ai partidului de "reînnoire", acuzîndu-i de toate relele privind spre un inamic pentru a comuta atenţia de la el însuşi şi de la problemele economiei. Ei, parlamentarii, sînt “duşmanii” construirii unei societăţi prospere. Se pare că preşedintele se împiedică de aceasta.
În conformitate cu sloganuri privind îmbunătăţirea vieţii s-a schimbat sistemul de guvernare. Au venit şi au plecat din guvern miniştri, s-au succedat parlamentari. Constituţia din 1991 a fost rectificată de 12 ori! Şi situaţia s-a schimbat din bun, în tot mai rău! Avem o scădere a populaţiei de peste 20 de ani, de aproape 30%. În curînd, multe case rurale, şi chiar şi unele apartamente urbane vor fi încuiate şi mulţi se pregătesc să plece. De ce poporul nostru nu locuieşte aici şi se împrăştie peste tot în lume, lăsînd una dintre cele mai bogate regiuni, deşi de multe ori am schimbat constituţia noastră? De ce am pierdut în această perioadă 60 la sută din potenţialul nostru economic şi aproape că am ucis majoritatea satelor? De ce s-au încetinit investiţiile?

Am adoptat recent la prima lectură Bugetul de Stat pe 2010. (…) În 19 ani totalul locurilor de muncă în economie a scăzut cu mai mult de 2 ori, în timp ce numărul de bugetari a rămas aproape la acelaşi nivel.
În timp ce în 1991 numărul de persoane aflate în întreţinerea unui angajat în economie a fost de aproape 2 persoane (mă refer la întreţinere şi la salarizare), pînă în 2009 cifra s-a dublat, a fost deja de 4 persoane. Plus, după cum a indicat deja Grigori Stepanovici, datoria totală a crescut cu aproximativ 200-250 milioane pe an. Asta e realitatea. Aceasta este puterea noastră de eficienţă. Aici aveţi o republică prezidenţială. Nu trebuie să vă reamintesc expresia unei opere celebre, “Regele este gol!”. Imaginaţi-vă ce s-ar întîmpla cu guvernul într-o altă ţară cu astfel de indicatori economici şi ai datoriei, ar fi fost forţat să demisioneze. În opinia mea, trăim în perioadă de stagnare, în timp ce liderul îmbătrîneşte ca în cazul Uniunii Sovietice. Ceea ce s-a încheiat, toată lumea îşi aminteşte. Cred că majoritatea celor care ne-au delegat astăzi aici nu-şi fac nici o iluzie despre Constituţia următoare prin care preşedintele va aduce la viaţă Transnistria, va obţine noi locuri de muncă, o creştere a bunăstării, va aduce recunoaştere internaţională…

Nu ne este frică de referendumuri, sîntem îngrijoraţi de faptul că proiectul impus e neechilibrat, cu atît de multe contradicţii interne şi intră în conflict cu statutul de viitor subiect al Federaţiei Ruse. De asemenea, sîntem preocupaţi de un mod arbitrar de calculare a rezultatelor. Cu o astfel de retorică agresivă punem la îndoială orice demers. Acesta este Republica de astăzi. Acum puteţi privi în mod justificat economic, dovada faptului că politica de 20 de ani de gestionare a statului nostru, din diferite motive, a dus la falimentul de stat. (…) Şi pentru că avem nevoie de o economie competitivă, nu de un slogan! În plus, acest an, în opinia mea, a demonstrat în mod clar incapacitatea şefului executivului de a gestiona lucrurile, cît şi faptul că e responsabil atît pentru situaţia economică, cît şi pentru instabilitatea politică internă. Este necesar să găsim modalităţi optime pentru a atinge obiectivele necesare şi convenite de comun accord, să găsim soluţii la probleme, pentru a consolida statul prin dialogul politic intern! Se pare că instituţia însăşi a preşedinţiei a încetat să fie un garant al stabilităţii, care este responsabilitatea sa directă!
De ce s-a întîmplat astfel? Motivele sunt multe, dar voi numi cîteva, în opinia mea, esenţiale: - În primul rînd, desigur, este frica de răspundere. Responsabilitatea pentru situaţia din Transnistria, împotriva tentativelor al Consiliului Suprem pentru punerea în aplicare funcţiile de control; - utilizarea veniturilor din gaz şi problema datoriei; - ambiguităţi, cum le-a numit ambasadorul al Rusiei, în tranzacţiile cu fonduri din Rusia, îndreptate spre Transnistria; Alţi factori importanţi: - Această teamă de a pierde puterea, ca urmare a unor alegeri competitive corecte sau teama de a se retrage de la putere;

- Acesta este, probabil, o dragoste maniacală pentru putere;

- Mai este ranchiuna ca prost obicei, caracteristică unor conducători ai Evului Mediu;

- Această tentaţie, la sfatul cercul său interior, de a nu funcţiona pe baza Constituţiei şi a legilor existente, ci în mod arbitrar pe baza unor decrete;

- Şi, desigur, un factor agravant care afectează afacerile de stat - de a numi rude in guvern, un exemplu rar pentru Rusia, CSI şi Europa. (…)