Arhiepiscopul Iustinian:“Noi facem totul pentru a păstra pacea şi unitatea Bisericii poporului transnistrean”

În acest an, la 1 septembrie, se vor marca 15 ani de la consacrarea episcopală a Arhiepiscopului de Tiraspol şi Dubăsari, Iustinian si, de fapt, 15 ani de la înfiinţarea eparhiei care cuprinde parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse în Transnistria. Legat şi de alte evenimente din 2010, IPS Arhiepiscopul Iustinian a acordat un interviu în exclusivitate corespondentului nostru special de la Tiraspol.

Întrebare: Înalt Prea Sfinţia Voastră, Formarea Eparhiei de Tiraspol şi Dubăsari este direct legat de numele vostru. Ce dificultăţi aţi întîlnit şi cum au fost ele depăşite?

Răspuns: Constrîngeri diverse au fost destul de multe. Pentru început, venirea mea aici ca episcop a fost la chemarea guvernului din Transnistria, care a considerat că a sosit momentul că ţara are nevoie de un episcop şi de dioceza sa proprie. Prin urmare, diverse opţiuni au fost studiate pentru a rezolva această problemă presantă. Inclusiv, din Kiev au fost trimişi "mesageri" în Transnistria. Cu toate acestea, Mitropolitul Vladimir i-a făcut să înţeleagă că Transnistria este sub jurisdicţia Mitropoliei Chişinău şi a Moldovei. Din păcate, ca tot nou-născutul am avut parte de dificultăţi, încercări şi erori. Am avut de înfruntat grupurile de schismatici ai clerului Filaret (Denisenko). La începutul anilor 1990, naţionaliştii dizidenţilor au început să atace cu multă ură Biserica canonică. Nefiind foarte conştienţi de aspectele fundamentale ale bisericii, conducerea Transnistriei le-a luat ca atare şi în Dubăsari a fost trimis ca episcop Sofronie care a înfiinţat mici parohii, o Eparhie sub jurisdicţia lui Filaret (Denisenko). Pentru credincioşii Transnistriei a început o perioada dificilă. O ruptură a apărut în cler, ceea ce a dus la faptul că unii dintre ei au optat pentru schismatici, iar unii au rămas fideli ortodoxiei canonice în frunte cu Mitropolitul Vladimir al Chişinăului. Începînd să înţeleagă şi să realizeze greşeala lor, liderii republicii nistrene au făcut apel la Moscova. Patriarhul Alexei şi Sfîntul Sinod Rus au decis să mă trimită în Transnistria, ca vicar al Mitropoliei Chişinăului cu titlul de episcop de Dubăsari. La reuniunea de atunci a participat şi Mitropolitul Vladimir. Astfel, am ajuns în Transnistria, cu acordul acestuia.

Întrebare: Şi cum v-au primit pe pămîntul transnistrean?

Răspuns: Cînd am ajuns aici, în septembrie 1995, s-a dovedit că liderii din Transnistria, în general, au considerat că misiunea lor s-a încheiat odată cu venirea episcopului. Şi ce se va întîmpla în continuare îi interesa mai puţin. Revelaţia mea poate surprinde, dar a fost doar că: episcopul nou numit în republica nouă nu a avut nici catedrală, nici birou, nici un adăpost. Datorită lipsei de maşini, fiecare vizită la Chişinău a fost asociată cu anumite dificultăţi. Eu am doi asistenţi, care au venit cu mine, şi care au trebuit să se îngrămădescă cu familia în condiţii improprii. Am fost salvat de o vizită la Grigore Stepanovici Mărăcuţă, care la acel moment a fost preşedinte al Consiliului Suprem al RMN (Parlamentul). După audierea problemelor mele el m-a invitat să stau în hotelul "Drujba" pînă la noi soluţii. Pe parcursul anului, camera de hotel mi-a înlocuit casa. În plus, am rămas fără banii pe care îi primeam ca preot în eparhia Tver. Am avut condiţii foarte grele. Gătitul la hotel nu a fost posibil. A trebuit să ne adaptăm la cartofi pudră, pungi de supe instant etc. Biserica principală de la acel moment a fost cea din Bender, schimbată în Catedrală. Dar acolo se putea mînca numai în zilele de duminică sau de sărbători ... Acesta a fost începutul...

Întrebare: Cum este interpretată venirea dumneavoastra aici, la Mitropolia din Moldova?
Răspuns: Sosirea mea a fost, în general, puţin dorită. Predecesorul meu, episcop Vincenţiu, care a plecat pentru serviciu în Rusia, avea o eparhie care se întindea de la sudul Transnistriei pînă în Moldova, avînd centrul administrativ la mănăstirea Chiţcani, ce includea mai mult de 160 de parohii... Din momentul venirii mele toate s-au schimbat radical. Numărul de parohii pe care eu trebuia să le conduc a scăzut la 26 pe teritoriul Transnistriei. Mănăstirea Chiţcani, care este situată pe teritoriul administrativ al republicii noastre, la cererea călugărilor a fost pusă sub administrarea directă a Mitropolitului Vladimir. Astfel, m-am trezit Episcop peste parohi prost educaţi şi cu mari probleme bisericeşti şi materiale. M-am întors la Chişinău pentru a cere sprijin şi ajutor de la Mitropolie, dar mi s-a răspuns că nimic nu se putea face. “Episcopul să ceară ajutor preşedintelui Igor Smirnov şi acesta să-l ajute!”, a fost răspunsul lor.

Întrebare: Domnia ta ţi-ai creat o echipă care împărtăşeşte aceeaşi viziune şi aceleaşi valori?

Răspuns: Am scăpat de acei preoţi care, în opinia mea, nu mai puteau continua lucrarea lor. Uneori, acest lucru a fost extrem de dramatic. De exemplu, în scopul de a restabili ordinea, în satul Raşkov, raionul Kamenka, am avut sparg uşa blocată a bisericii, deoarece preotul pe care l-am scos de la serviciu a decis să nu asculte de ordinul episcopului. În satul Ţibulevka din zona Rîbniţa, preot era un fost luptător în Afganistan. Psihicul său era foarte erodat, putînd avea crize în orice moment, inclusiv în timpul serviciului divin. Atunci cînd au început atacurile bolii l-am trimis la o instituţie medicală de specialitate. Au fost şi din cei care au simţit că cererile şi exigenţele episcopului vor creşte şi el nu va tolera o anumită superficialitate. În prezent, dorinţa mea e ca clerul nostru să aibă educaţia minimă de seminar teologic, dacă nu au primit-o încă. La cei mai mulţi studiile lipsesc. Fiecare preot trebuie să ştie disciplina bisericii, să fie conştient de responsabilitatea sa faţă de episcopul şi turma sa. Astazi eparhia are 75 de parohii şi 100 de preoţi. Astăzi, pot să spun că am încredere şi că, în ciuda tuturor neajunsurilor, situaţia este uşor de gestionat.

Întrebare: Cum apreciaţi starea religioasă şi de spiritualitate a populaţiei din Transnistria?

Răspuns: Dacă vom compara situaţia din cele două maluri ale rîului Nistru, în mod clar, atunci putem spune că diferenţa de destin istoric a lăsat amprente serioase în biserică şi în planul spiritual. Pe malul stîng, teritoriul Transnistriei s-a experimentat oprimarea ateistă forţată, imediat după 1917. Apoi, cele mai multe biserici au fost închise. Pe teritoriul Transnistriei, după persecutarea Bisericii Ortodoxe au existat doar două parohii: Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din satul Voroncovo, raionul Rîbniţa şi biserica satului Podoimiţa de lîngă Kamenka. Malul drept a devenit în 1940 parte din România, dar închiderea bisericilor s-a făcut mult mai tîrziu, numai în timpul lui Hruşciov. Pe malul drept al rîului Nistru au supravieţuit clădirile bisericii şi ustensilele, creşterea spirituală şi tradiţiile. Pe malul stîng, din aceeaşi motive de mai sus, avem acum parte de activitate misionară. Ei bine această situaţie este ilustrată de situaţia bisericii în Tiraspol şi Bender/ Tighina. Dacă vom compara aceste oraşe care sînt pe maluri diferite ale rîului Nistru, se dovedeşte că la Bender s-au menţinut mult mai bine tradiţiile spirituale. Aici funţionează cea mai veche catedrală din Transnistria, “Schimbarea la Faţă”. La Tiraspol totul a fost necesar să fie pornit de la zero. Am început şi sperăm să continuăm progresul.

Întrebare: În Republica Moldova s-a pornit o ofensivă politica a noii puteri care visează la aderarea la România. În cazul în care acest lucru se întîmplă, cum vor comunica Biserica Ortodoxă din România şi Transnistria?

Răspuns: Biserica noastră a arătat întotdeauna ca un exemplu de pacient cu o atitudine înţeleaptă faţă de politica ecleziastică a Bisericii româneşti. De-a lungul anilor, în ciuda regulilor ecleziastice din teritoriul Republicii Moldova s-a creat în mod arbitrar Biserica Română a Mitropoliei Basarabiei. În 1945, Biserica românească a recunoscut că Moldova redevenită sovietică este o parte integrantă a Patriarhiei Moscovei. Iar astăzi, prin felul în care merg lucrurile, aceasta încearcă să extindă jurisdicţia sa asupra teritoriului Mitropoliei Moldovei. În dezvoltarea acestei idei - că acest teren aparţine Bisericii Române – este şi hotărîrea din octombrie 2007, a Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care s-a decis să creeze eparhii noi ale Patriarhiei Române, una dintre ele fiind la Dubăsari, în Dioceza din Transnistria. Dacă vă amintesc din istorie, Eparhia de Transnistria a existat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada ocupaţiei fasciste româneşti pînă în 1944. Astfel, Biserica română are de gînd să reînvie structura care a însoţit ocuparea teritoriului nistrean în timpul Marelui Război Patriotic. Am fost surprins şi ofensat de astfel de acţiuni. În timpul războiului mondial, eparhia din Transnistria a fost răspîndită de la Nistru pînă la Bugul de Sud. Aceste terenuri au fost date de Hitler lui Antonescu pentru susţinerea aliaţilor şi participarea la ostilităţi. Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari a condamnat acţiunile Sfîntului Sinod al Bisericii româneşti şi a făcut tot posibilul pentru a menţine pacea şi unitatea Bisericii ortodoxe a poporului transnistrean. La o reuniune extraordinară a Consiliului eparhial al nostru, clerul a recunoscut unanim că acţiunile Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul nistrean sînt ilegale şi a exprimat sprijinirea mea deplină în eforturile mele pentru a preveni o ruptură în biserică şi o încălcare a păcii între credincioşi.

Întrebare: Potrivit sondajelor de opinie, astăzi, în Rusia, între 40-50% din populaţie îşi declară credinţa în Dumnezeu. Aceasta este o tendinţă de creştere, un tribut adus modei sau oamenii au nevoie de credinţă, inclusiv în Dumnezeu?

Răspuns: Pentru mine, ca un istoric spiritual, ca un om care crede în adevărul revelat, este clar că necredincioşii sînt practic inexistenţi. Credinţa este sensul inerent înnăscut în sufletul fiecărei persoane. Non-creştinii atît de mulţumiţi acum, vor dori mîntuirea la trecerea pragul altei lumi. Dar va fi prea tîrziu... Dar între credincioşi, după atîţia ani de persecuţii, se uită esenţialul şi, de fapt, este posibil să creadă că urmează o anumită tradiţie, dacă doriţi, o modă. Credinciosul adevărat înţelege că mărturisirea lui Dumnezeu este imposibilă fără punerea în aplicare a vieţuirii în aceasta. Credinţa în El e una, dar pentru un astfel de sacrificiu, din păcate, nu toată lumea este încă pregătită. Ai dat cifrele de statistici din Rusia. Dar există statistici privind regiunea Nistru, în conformitate cu care se numesc Ortodocşi mai mult de 90%, deci în majoritate absolută se recunosc Ortodocşi ei înşişi. Eşti surprins? Şi eu, de asemenea, am fost surprins cînd am ajuns să cunosc aceste statistici. Dar în zilele de duminică pentru Sfînta Liturghie, bisericile eparhiei noastre nu au putut face faţă la mulţime. Cu toate acestea, eu ca episcop, văd în mod clar clerul şi misiunea sa: de a ajuta oamenii să găsească drumul spre Biserică. Întrebare: Transnistria se pregăteşte pentru alegeri. Cum vede Biserica evenimentul politic?

Răspuns: Faptul că urmează un process electoral e un principiu demn de a alege pentru funcţii de conducere oameni cît mai buni, aceasta nu e contrar spiritului bisericii. Alegerile sînt o promisiune ideală şi o garanţie că vine la putere unul mai demn şi mai bun decît cel dinaintea lui. Biserica însă, în fiecare persoană, indiferent de rangul său, vede în primul rînd un om şi invită pe toţi oamenii să se simtă ca un om, indiferent în ce tip de activitate este angajat. Acest lucru înseamnă că poruncile lui Dumnezeu sînt aceleaşi pentru toată lumea, şi toată lumea trebuie să fie responsabilă în faţa lui Dumnezeu în acelaşi fel. Prin urmare, pentru a obţine puterea se poate doar dacă din punct de vedere moral eşti în accord cu Dumnezeu. Prin urmare, pentru a atinge orice nivel de guvernare, sînt inacceptabile calomniile şi minciunile. În timpul alegerilor toată lumea ar trebui să-şi amintească faptul că trebuie să ne spună adevărul despre el însuşi, acţiunile lor şi meritele lor, mai degrabă decît să urmărească obiectivul imoral şi ilicit.

Întrebare: Care sînt planurile Dumneavoastră de viitor?

Răspuns: Planuri sînt multe, dar ele se pot baza doar pe voia lui Dumnezeu de a le pune în aplicare. Este foarte important să se cîntărească dorinţele oamenilor, aspiraţiile lor, în beneficiul Bisericii. Omul este adevărata proprietate unică a Bisericii, ca un organism divin: în cazul în care dorinţele noastre coincid cu planul Providenţei, atunci sîntem în mod necesar parte a adevărului! De aceea, vă doresc vouă, tuturor: păstraţi degetul pe pulsul vieţii în orice situaţie, acţiona cu discernămînt, şi cel mai important, staţi drepţi în credinţă, să fiţi curajoşi şi puternici în credinţă. Toate lucrurile voastre să fie făcut cu caritate şi gînduri bune."