Locaţia:Transnistria
– regiune cu regim special a Republicii Moldova
Denumirea oficială a zonei: Republica Moldovenească Nistreană
Transnistria – stat autoproclamat la 2 septembrie 1990, situat în estul Europei.
Frontiere: la vest cu Republica Moldova pe rîul Nistru (411 km.). În partea de est şi de sud, cu Ucraina, (405 km). Nu are ieşire la Marea Neagră.
– regiune cu regim special a Republicii Moldova
Denumirea oficială a zonei: Republica Moldovenească Nistreană
Transnistria – stat autoproclamat la 2 septembrie 1990, situat în estul Europei.
Frontiere: la vest cu Republica Moldova pe rîul Nistru (411 km.). În partea de est şi de sud, cu Ucraina, (405 km). Nu are ieşire la Marea Neagră.
Suprafaţa totală - 4163 de Kilometri pătraţi, 10% din teritoriul fostei RSSM Lungimea totală a frontierei - 816 km.
Populaţia – 555.347 de locuitori, din care, 31.9% de moldoveni, ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%.
Limbile oficiale: moldovenească (română), rusă, ucraineană.
Unitatea monetară - Rubla transnistreană, 1 rublă Tr = 100 kopeici.
Capitala - oraşul Tiraspol -159163 locuitori.
Religie: - majoritatea populaţiei este de religie creştină Ortodoxă - 90%, fiind vorba de ortodoxia pe stil vechi.
Cîteva note istorice ale statalităţii Transnistriei
Istoric, Transnistria nu a fost dependentă de Republica Moldova, nefiind parte de drept a principatului basarabean. Pînă în 1924 teritoriul Transnistriei a făcut parte din Imperiului Rus, în sudul Ucrainei. În anul 1924, conducerea sovietică nu recunoaşte ca legală anexarea Basarabiei de către România, o decizie care conduce la înfiinţarea pe teritoriul Transnistriei şi din regiunile vecine din Ucraina, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste (MASSR) pe teritoriu ucrainian, cu capitala la Tiraspol, din 1929. În anul 1940, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, teritoriul Basarabiei a fost anexat la MASSR. A rezultat, astfel, RSS Moldovenească (MSSR).
Restaurarea de stat din Transnistria
RSSM a fost un stat declarat multi-etnic, dar în 1989 Sovietul Suprem al Republicii Moldova a adoptat legi discriminatorii cu privire la limba de stat, ignorînd interesele minorităţilor naţionale.
În timpul existenţei Uniunii Sovietice, politicile entice şi conflictele etno-culturale au fost ţinute în fază latentă, dar, o dată cu prăbuşirea Centrului şi cu lichidarea sa ulterioară, s-a produs următorul fenomen, similar şi în alte republici foste unionale: grupurile de ruşi şi rusofoni s-au trezit peste noapte în calitate de minorităţi naţionale în cadrul unor state naţionale nou constituite. Reticenţa şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a lua în considerare interesele legitime ale locuitorilor din Transnistria, căutînd soluţii imediate, de compromis, la noile probleme şi provocări au condus la nevoia de a gasi cele mai bune forme de protecţie juridică a intereselor populaţiei din Transnistria (Pridnestrovie). În anii 1989-1991 partea transnistreană a propus astfel de forme de convieţuire într-un stat comun cu Moldova, ca o zonă economică liberă, cu o autonomie largă, convieţuind într-o federaţie cu doi subiecţi. Toate propunerile din partea transnistreană au fost respinse de către conducerea Moldovei, care a calificat aceste propuneri cu titlul de “presiuni inacceptabile”. În aceste condiţii, Transnistria, pe baza unui referendum naţional, a fost obligată să declare înfiinţarea propriului stat independent. Cadrul legal pentru declararea independenţei Transnistriei a fost cel de recunoaştere a Congresului Popular al Deputaţilor din Uniunea Sovietică şi apoi în Parlamentul Republicii Moldova. În consecinţă, situaţia de jure a fost refăcută, cea care a existat înainte de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Astfel au luat naştere prin succesiune de la fosta RSSM - Republica Moldova (fosta Basarabia) şi Republica Moldovenească Nistreană, în calitate de moştenitor direct al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Existau premisele legale pentru restabilirea statalităţii în teritoriul fostei MASSR. Dar rezultatul final al diferendului dintre Moldova si Transnistria a avut loc în 1992, după agresiunea militară a Republicii Moldova în proaspăta Republică transnistreană, conflict în care si-au pierdut viaţa peste 800 de persoane. Cît priveşte restaurarea statalităţii transnistrene, aceasta a devenit o garanţie fundamentală de securitate pentru locuitorii republicii, cheia de de acces la realizarea propriilor drepturi şi libertăţi. Astfel, astăzi, chiar nerecunoscută oficial, Republica Moldovenească Transnistria este un stat suveran. La începutul perioadei de re-constituire a statalităţii transnistrene, autorităţile au efectuat un referendum naţional pe întreg teritoriul, precum şi pentru componenţa viitorului Congres Popular al deputaţilor. Proclamarea separării Transnistriei de Republica Moldova, la 2 septembrie 1990, la cel de-al doilea Congres al Deputaţilor Poporului este data oficială de restaurare a statului pe teritoriul Transnistriei. Prima Constituţie independentă a Transnistriei a fost adoptată la 1 septembrie 1991. La 24 decembrie 1995 prin referendum naţional privind noua Constituţie, s-a declarat Transnistria ca Republica Moldovenească Nistreană, un stat democratic, legal şi ca un stat suveran parlamentar-prezidenţial ca formă de guvernare. Drepturile omului au fost declarate o prioritate pentru stat. Şeful statului, Preşedintele, este, din 1992, Igor Smirnov. Preşedintele este ales pentru un mandat de 5 ani, este şi şef al puterii executive, formează Cabinetul de Miniştri, direcţionează şi coordonează activităţile tuturor autorităţilor, coordonează relaţiile internaţionale, este şef al forţelor armate. Organul reprezentativ legislativ, Sovietul Suprem, este condus de preşedintele Consiliului Suprem şi este ales pentru un mandat de 5 ani. Spikerul actual al Parlamentului RMN este Evgeni Sevciuk.
Transnistria este formată din 7 unităţi administrativ-teritoriale:
1.Tiraspol, 159.163 locuitori
2.Bender (Tighina) 105.000 locuitori
3.Rîbniţa şi raionul Rybnita, 82.699 locuitori
4.Dubăsari şi raionul Dubăsari, 37.449 locuitori
5.Slobozia şi raionul Slobozia, 95.742 locuitori
6.Grigoriopol şi raionul Grigoriopol, 48.000 locuitori
7.Kamenka şi raionul Kamenka, 27.284 locuitori
În Transnistria funcţionează toate autorităţile de stat şi publice: legiuitorul - Sovietul Suprem, consiliile locale, executivul - Cabinetul de Miniştri, 13 ministere, Preşedinţia, organele Vamale, autorităţile fiscale centrale şi reţeaua bancară, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justitie, Curtea de Arbitraj, instanţele judecătoreşti, judecătorii de sector şi municipali, Procuratura Generală, Camera de Conturi, Camera de Comerţ, Armata regulată etc.
Republica Moldovenească Nistreană are propria Constituţie, efectivă pe teritoriul controlat, sisteme de drept, economie de piaţă, sisteme financiare şi de impozitare, infrastructură de comunicaţii civile, militare, de poliţie, de servicii de securitate, stemă şi imn naţional.
La 17 septembrie 2006, în Transnistria a avut loc un referendum privind stabilitatea strategică a ţării, independenţa şi ulterioara liberă asociere cu Federaţia Rusă. În favoarea obiectivelor referendumului s-au exprimat 97,1% din cetăţenii cu drept de vot. Pentru respingerea independenţei Transnistriei şi apartenenţa la Moldova au votat 3,4%.
Populaţia – 555.347 de locuitori, din care, 31.9% de moldoveni, ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%.
Limbile oficiale: moldovenească (română), rusă, ucraineană.
Unitatea monetară - Rubla transnistreană, 1 rublă Tr = 100 kopeici.
Capitala - oraşul Tiraspol -159163 locuitori.
Religie: - majoritatea populaţiei este de religie creştină Ortodoxă - 90%, fiind vorba de ortodoxia pe stil vechi.
Cîteva note istorice ale statalităţii Transnistriei
Istoric, Transnistria nu a fost dependentă de Republica Moldova, nefiind parte de drept a principatului basarabean. Pînă în 1924 teritoriul Transnistriei a făcut parte din Imperiului Rus, în sudul Ucrainei. În anul 1924, conducerea sovietică nu recunoaşte ca legală anexarea Basarabiei de către România, o decizie care conduce la înfiinţarea pe teritoriul Transnistriei şi din regiunile vecine din Ucraina, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste (MASSR) pe teritoriu ucrainian, cu capitala la Tiraspol, din 1929. În anul 1940, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, teritoriul Basarabiei a fost anexat la MASSR. A rezultat, astfel, RSS Moldovenească (MSSR).
Restaurarea de stat din Transnistria
RSSM a fost un stat declarat multi-etnic, dar în 1989 Sovietul Suprem al Republicii Moldova a adoptat legi discriminatorii cu privire la limba de stat, ignorînd interesele minorităţilor naţionale.
În timpul existenţei Uniunii Sovietice, politicile entice şi conflictele etno-culturale au fost ţinute în fază latentă, dar, o dată cu prăbuşirea Centrului şi cu lichidarea sa ulterioară, s-a produs următorul fenomen, similar şi în alte republici foste unionale: grupurile de ruşi şi rusofoni s-au trezit peste noapte în calitate de minorităţi naţionale în cadrul unor state naţionale nou constituite. Reticenţa şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a lua în considerare interesele legitime ale locuitorilor din Transnistria, căutînd soluţii imediate, de compromis, la noile probleme şi provocări au condus la nevoia de a gasi cele mai bune forme de protecţie juridică a intereselor populaţiei din Transnistria (Pridnestrovie). În anii 1989-1991 partea transnistreană a propus astfel de forme de convieţuire într-un stat comun cu Moldova, ca o zonă economică liberă, cu o autonomie largă, convieţuind într-o federaţie cu doi subiecţi. Toate propunerile din partea transnistreană au fost respinse de către conducerea Moldovei, care a calificat aceste propuneri cu titlul de “presiuni inacceptabile”. În aceste condiţii, Transnistria, pe baza unui referendum naţional, a fost obligată să declare înfiinţarea propriului stat independent. Cadrul legal pentru declararea independenţei Transnistriei a fost cel de recunoaştere a Congresului Popular al Deputaţilor din Uniunea Sovietică şi apoi în Parlamentul Republicii Moldova. În consecinţă, situaţia de jure a fost refăcută, cea care a existat înainte de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Astfel au luat naştere prin succesiune de la fosta RSSM - Republica Moldova (fosta Basarabia) şi Republica Moldovenească Nistreană, în calitate de moştenitor direct al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Existau premisele legale pentru restabilirea statalităţii în teritoriul fostei MASSR. Dar rezultatul final al diferendului dintre Moldova si Transnistria a avut loc în 1992, după agresiunea militară a Republicii Moldova în proaspăta Republică transnistreană, conflict în care si-au pierdut viaţa peste 800 de persoane. Cît priveşte restaurarea statalităţii transnistrene, aceasta a devenit o garanţie fundamentală de securitate pentru locuitorii republicii, cheia de de acces la realizarea propriilor drepturi şi libertăţi. Astfel, astăzi, chiar nerecunoscută oficial, Republica Moldovenească Transnistria este un stat suveran. La începutul perioadei de re-constituire a statalităţii transnistrene, autorităţile au efectuat un referendum naţional pe întreg teritoriul, precum şi pentru componenţa viitorului Congres Popular al deputaţilor. Proclamarea separării Transnistriei de Republica Moldova, la 2 septembrie 1990, la cel de-al doilea Congres al Deputaţilor Poporului este data oficială de restaurare a statului pe teritoriul Transnistriei. Prima Constituţie independentă a Transnistriei a fost adoptată la 1 septembrie 1991. La 24 decembrie 1995 prin referendum naţional privind noua Constituţie, s-a declarat Transnistria ca Republica Moldovenească Nistreană, un stat democratic, legal şi ca un stat suveran parlamentar-prezidenţial ca formă de guvernare. Drepturile omului au fost declarate o prioritate pentru stat. Şeful statului, Preşedintele, este, din 1992, Igor Smirnov. Preşedintele este ales pentru un mandat de 5 ani, este şi şef al puterii executive, formează Cabinetul de Miniştri, direcţionează şi coordonează activităţile tuturor autorităţilor, coordonează relaţiile internaţionale, este şef al forţelor armate. Organul reprezentativ legislativ, Sovietul Suprem, este condus de preşedintele Consiliului Suprem şi este ales pentru un mandat de 5 ani. Spikerul actual al Parlamentului RMN este Evgeni Sevciuk.
Transnistria este formată din 7 unităţi administrativ-teritoriale:
1.Tiraspol, 159.163 locuitori
2.Bender (Tighina) 105.000 locuitori
3.Rîbniţa şi raionul Rybnita, 82.699 locuitori
4.Dubăsari şi raionul Dubăsari, 37.449 locuitori
5.Slobozia şi raionul Slobozia, 95.742 locuitori
6.Grigoriopol şi raionul Grigoriopol, 48.000 locuitori
7.Kamenka şi raionul Kamenka, 27.284 locuitori
În Transnistria funcţionează toate autorităţile de stat şi publice: legiuitorul - Sovietul Suprem, consiliile locale, executivul - Cabinetul de Miniştri, 13 ministere, Preşedinţia, organele Vamale, autorităţile fiscale centrale şi reţeaua bancară, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justitie, Curtea de Arbitraj, instanţele judecătoreşti, judecătorii de sector şi municipali, Procuratura Generală, Camera de Conturi, Camera de Comerţ, Armata regulată etc.
Republica Moldovenească Nistreană are propria Constituţie, efectivă pe teritoriul controlat, sisteme de drept, economie de piaţă, sisteme financiare şi de impozitare, infrastructură de comunicaţii civile, militare, de poliţie, de servicii de securitate, stemă şi imn naţional.
La 17 septembrie 2006, în Transnistria a avut loc un referendum privind stabilitatea strategică a ţării, independenţa şi ulterioara liberă asociere cu Federaţia Rusă. În favoarea obiectivelor referendumului s-au exprimat 97,1% din cetăţenii cu drept de vot. Pentru respingerea independenţei Transnistriei şi apartenenţa la Moldova au votat 3,4%.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu