Secesiuni, separatisme, autonomii şi alte de.s.prinderi (I)

Georgiana Arsene, Carol Hârşan

Un Centru pentru Studiul aprofundat al Secesionismelor ar fi extrem de util. Facem un prim pas spre realizarea acestui Centru, prin acest blog specializat pe o arie foarte restrînsă, urmînd ca în viitorul apropiat această idee să crească şi să devină tot mai utilă pentru înţelegerea resorturilor intime ale separărilor teritoriale.

Transnistria este un exemplu, poate, cel mai „cuminte” în acest moment, de desprindere a unui teritoriu, de un stat naţional constituit după destrămarea URSS. După războiul din 1992, lucrurile în Transnistria au evoluat în mod constant spre stingerea conflictului, prin detensionare şi creşterea treptată a încrederii. Astăzi, Transnistria este o contribuţie la stabilitate în regiunea Mării Negre, opinia noastră fiind bazată pe realism, în contradicţie cu părerile sufocate de prejudecăţi ale celor mai mulţi analişti – civili şi militari – din România. O demonstrează şi numărul foarte mare de delegaţii străine care au venit în ultimii doi ani în Transnistria, guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale, jurnalişti, analişti specializaţi în evoluţiile postsovietice, scriitori, economişti, investitori etc.

Dar, există numeroase alte teritorii secesioniste în lume, aflate în diferite faze de desfăşurare, în paralel cu alte secesionisme care sînt astăzi doar în stadiu de deziderat, in nuce, sau în plan conceput în detaliu dar nepus în practică. Cum se spune, se coc la foc mic. La fel a fost din 1990 cu Slovenia, Bosnia, Croaţia... Costurile în morţi şi în distrugeri inimaginabile sînt, astăzi, simple statistici.
O listă cît mai cuprinzătoare a lor va fi primul pas pentru debutul unor analize şi dezbateri la care invităm pe toţi oaspeţii blogului nostru.